ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 490/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună excluderea pârâtului din cadrul societății C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu o pot stabili de comun acord.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 80 - art. 82 și art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte cererea principală și s-a dispus excluderea pârâtului din cadrul societății C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului.

Totodată, a fost respins, ca prematur, capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a fost respinsă cererea reconvențională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului B..

Prin decizia civilă nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016 și a încheierii de ședință din 07.10.2015 și de pârâtul B. senior împotriva încheierii de ședință din 25.10.2015, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/12.02.2021, B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2/11.01.2016 a Curții de Apel Constanța și a sentinței civile nr. 116/21.01.2015, a Tribunalului Constanța, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Dosarul a fost transferat la secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, cu număr versionat, respectiv 65/36/2021*, având în vedere faptul că, începând cu 01.01.2022, în locul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, funcționează în cadrul Curții de Apel Constanța două secții: secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, precizând că înscrisul pe care își fundamentează cererea de revizuire este ordonanța penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x, care i-a fost comunicată la 28 ianuarie 2021.

Astfel, revizuentul precizează că, prin această ordonanță penală se atestă faptul că nu există nicio declarație notarială a intimatului A., înscrisul reprezentând doar o autentificare de semnătură, care nu are valoare doveditoare asupra conținutului documentului.

Conchide revizuentul arătând că, ordonanța penală invocată are autoritate de lucru judecat, având în vedere dispozițiile art. 6 din C. proc. pen., dispozițiile art. 4 din Protocolul nr. 7 din Carta Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența CEDO, din care rezultă că și actele de urmărire penală au autoritate de lucru judecat, fiind emise de magistrați.

În susținerea cererii, revizuentul B. a mai arătat că nu a fost în măsură să depună, în dosarul nr. x/2011, ordonanța penală emisă la 12.01.2021, în dosarul penal nr. x/JS/4795/20, întrucât aceasta i-a fost comunicată la 28 ianuarie 2021.

La 11 mai 2021, intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 și pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că, nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac.

Prin încheierea de ședință din 04.05.2022, instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. x/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și formarea unui nou dosar asociat cu indicativul A2.

Prin încheierea de ședință din 09.02.2022, pronunțată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 A respins, ca nefondată, cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 413 alin 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. A respins, ca nefondate, excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant convențional și legal pentru intimata C. S.R.L. A respins, ca nefondată, cererea de anulare a actelor de procedură efectuate de intimata C. S.R.L.

A respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unor probleme de drept, formulate de revizuentul B. prin răspunsul la întâmpinare. A respins, ca inadmisibilă, cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocațială întocmită de D. pentru intimata C. S.R.L. și cu privire la actele întocmite de intimat. A fixat termen la 04.05.2022, cu citarea părților, revizuentul cu mențiunea de a preciza dacă cererea de revizuire vizează doar decizia 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța sau și sentința civilă nr. 116/21.01.2015 a Tribunalului Constanța și dacă invocă și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.. A dispus citarea intimatului A. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 14 din Regulamentul nr. 1393/2007.

Prin precizările formulate pentru termenul din data de 04.05.2022, revizuentul B. a menționat că invocă ambele cazuri de revizuire, atât cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 cât și cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 172 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, în dosar nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, fiind declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2 din 11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimații A. și societatea C. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, sub nr. x/2021*/a2.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform prevederilor art. 322 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7).

Textul de lege anterior evocat stabilește condițiile de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii și indică obiectul acestei căi de atac.

Prin urmare, potrivit acestor dispoziții de strictă interpretare și aplicare, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 presupune ab initio existența unei contrarietăți între hotărâri judecătorești.

Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri.

În prezenta cauză, cererea de revizuire, astfel cum a fost formulată, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, solicitându-se anularea deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2011, pe motiv de contrarietate în raport cu ordonanța penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x/JS/4795/20.

Or, ordonanța penală invocată de revizuent ca fiind ultima hotărâre pretins a fi potrivnică, nu este o hotărâre pronunțată de o instanță de judecată, astfel cum este definită în art. 255 din C. proc. civ. de la 1865, pentru a se putea susține existența unei contrarietăți între hotărârile judecătorești.

Hotărârea judecătorească este un act jurisdicțional căruia nu i se poate asimila ordonanța emisă de parchet în cadrul urmăririi penale din procesul penal.

Prin ordonanța emisă de parchet se dispune asupra unor acte sau măsuri procesuale în timpul urmăririi penale, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pentru atingerea scopului activității judiciare, spre deosebire de hotărârea judecătorească, care reprezintă actul de dispoziție al instanței de judecată prin care se dezînvestește de soluționarea dosarului civil sau penal și este învestit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte, având în vedere că prezenta cale extraordinară de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, are în vedere cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești contrare, iar în cauză se solicită anularea unei decizii civile pentru contrarietatea cu o ordonanță penală a parchetului, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și vizează anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

Pornind de la considerentele precedente, instanța supremă reține că, și în situația în care, în cauză, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 ar fi prevăzut posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești pentru contrarietate în raport de o ordonanță penală, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, având în vedere că ordonanța penală potrivnică hotărârii atacate a fost pronunțată ulterior acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârile atacate, deoarece ordonanța penală potrivnică acesteia, respectiv ordonanța penală din 12.01.2021, emisă de Parchetul Berlin în dosarul nr. x, nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Așadar, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situația de față), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 7.028,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 7.028,33 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.