ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2368/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023 a declarat revizuire contestatoarea A., arătând că solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației în anulare declarate împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 4 și 5 din noul C. proc. civ. (corespondent al art. 322 alin. (1) pct. 4 și 5 din C. proc. civ. de la 1865), revizuenta a arătat că instanța ar fi luat la cunoștință de faptul că aceasta ar fi transmis pe e-mail, la data de 22.01.2024, înscrisuri totalizând 185 pagini, care însă nu au ajuns la dosar, și cu toate acestea i s-ar fi refuzat acordarea unui nou termen de judecată în vederea atașării acestora.

A mai susținut revizuenta că a fost încălcat principiul continuității completului de judecată, în condițiile în care, la termenul din 15 iunie 2023, completul a fost constituit din alti judecători față de cei care au pronunțat hotărârea la 15 ianuarie 2024.

Totodată, a arătat că instanța care a judecat contestația în anulare a încălcat și principiul egalității armelor, căci înscrisurile depuse de intimata B. nu i-ar fi fost comunicate, iar înscrisurile transmise prin e-mail de aceasta la 22 ianuarie 2024 nu se aflau la dosar.

A mai criticat revizuenta participarea procurorului la judecarea contestației în anulare, deși obiectul cauzei, constând în nulitate căsătorie nu impunea, în opinia acesteia, o atare participare în dosar.

Mai arată că, având în vedere circumstanțele anterior enunțate, a formulat două cereri de recuzare a completului de judecată nr. 8, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2023, întâi formulată verbal în sală și ulterior transmisă și prin e-mail, însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru, la 26 ianuarie 2024, aceasta nefiind soluționată până în prezent, sens în care pronunțarea deciziei nr. 170 la 25 ianuarie 2024 este nelegală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prioritar, se impune a se preciza că, în raport cu data înregistrării pe rolul instanței a cererii introductive de instanță, și anume 14 decembrie 2020, prezentului dosar îi sunt aplicabile vechile reglementări procesuale civile.

Față de acestea, indiferent de referirile contestatoarei la incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 4 și 5 din Noul C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire urmează a fi analizată din perspectiva dispozițiilor echivalente din C. proc. civ. 1865.

Astfel, cererea dedusă judecății vizează calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Prevederile art. 322 alin. (1) C.od procedură civilă de la 1865 fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-9 C. proc. civ.

În sensul textului de lege citat, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu revizuire sunt doar hotărârile instanțelor care au judecat cauza în primă instanță, rămase definitive prin neapelare, hotărârile pronunțate definitiv în apel, ori hotărârile date de instanțele de recurs, însă cu condiția ca acestea să evoce fondul. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, nu numai din perspectiva faptului că hotărârea atacată nu a evocat fondul cauzei - verificându-se doar legala citare a contestatoarei la termenul din 04 mai 2023 când a fost soluționată cererea de revizuire a deciziei 1387/2022 a Înaltei Curți - ci și pentru că decizia nr. 170 din 25 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată într-o contestație în anulare, deci într-o cale extraodinară de atac, care nu se regăsește printre hotărârile enunțate de textul art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sens în care nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală care reglementează revizuirea.

Prin urmare, atât timp cât se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., analizarea condițiilor specifice reglementate de pct. 4 și 5 se privește ca fiind un demers inutil.

Așa fiind, constatând că hotărârea atacată cu revizuire nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1), raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauza, ca inadmisibilă.

Sancțiunea inadmisibilității se impune și din perspectiva art. 320 alin. (3) din C. proc. civ., prin care se prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Or, hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare este irevocabilă, întrucât vizează o hotărâre pronunțată în soluționarea unei alte cereri de revizuire declarate împotriva unei decizii date în contestație în anulare, formulată succesiv împotriva unei hotărâri date în recurs (decizia civilă nr. 20/13.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2011), iar dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter irevocabil hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, potrivit principiului legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Pentru toate considerentele reținute, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2024.