ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 09.11.2023, sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat anularea, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018.

În dezvoltarea cererii, revizuentul a arătat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.10.2002, prin care i-a fost transferat dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din suprafața de 25.000 mp situată în București, str. x.

Prin dispoziția nr. x/26.11.2004 a Primarului General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură a terenului, ocazie cu care l-a notificat pe vânzătorul B. să participe la încheierea actelor în vederea finalizării operațiunii juridice de transfer de proprietate.

Acest lucru nu a avut loc, iar vânzătorul a înțeles să-și înstrăineze cota de 1/2 din acest teren către intimata C., prin contractul autentificat sub nr. x/29.01.2005.

A arătat că, după ce a aflat de încheierea respectivului contract de vânzare, a chemat în judecată părțile respectivului act juridic și a solicitat notarea litigiului în cartea funciară, fiind emisă, astfel, încheierea OCPI nr. 2692/24.02.2005.

Deși litigiul era notat în cartea funciară, neradiat, instituind interdicții asupra operațiunilor juridice privitoare la transferul de proprietate, intimata C. a solicitat radierea litigiului, deși radierea trebuia să opereze asupra cotei de 1/2 din terenul lui D. (cealaltă coproprietară, cu care a efectuat o tranzacție).

Ulterior, intimata C. a înstrăinat terenul către intimata S.C. E. S.R.L., cunoscând ambele părți faptul că revizuentul este beneficiarul sarcinilor notate asupra terenului, conform încheierilor OCPI nr. 2692/24.02.2005 și nr. 8718/31.05.2005.

Mai arată și că, în data de 11.10.2023, OCPI București i-a înmânat o copie integrală, de la data înființării cărților funciare nr. x și y ale imobilului ce face obiectul cererii de chemare în judecată privind anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/23.01.2005, încheiat între B. și intimata C., respectiv nr. 735/13.04.2006, încheiat între intimații C. și S.C. E. S.R.L..

Menționează că încheierile emise de OCPI reprezintă actul nou la care face vorbire art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Reluând cele expuse anterior, a precizat că a solicitat notarea în cartea funciară nr. x a litigiului purtat cu intimata C. în data de 24.02.2005.

Arată că acest înscris are caracterul de noutate cerut de lege, precum și că instanțele de judecată au făcut aprecieri nelegale și eronate în cuprinsul deciziilor nr. 544A/2021 și nr. 2456/2022 față de aspectul că revizuentul ar fi fost în culpă, prin aceea că nu ar fi notat litigiul cu intimata C. și cu B., cu consecința faptului că și-ar invoca propria turpitudine, respectiv că partea adversă s-ar fi aflat în imposibilitatea de a cunoaște că există sarcini privind aceste bun, situație care ar fi putut fi de natură să o determine să nu mai cumpere terenul.

În același sens, menționează și că litigiul notat în cartea funciară în februarie 2005 poartă asupra cotei de 1/2 din suprafața de 25.000 mp, notare care a fost radiată nelegal în baza certificatului de grefă emis în dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București, certificat de grefă din care rezultă că doar pentru cota de 1/2 din această suprafață de teren trebuiau radiate sarcinile notate, pentru restul cotei de 1/2 din teren fiind încheiată o tranzacție.

Arată că împrejurarea reținută de instanță, că nu ar fi notat litigiul de la data nașterii sale și că, astfel, s-a putut tranzacționa terenul pentru că acesta era liber de sarcini, nu poate fi susținută în prezenta cauză.

În acest sens, înțelege să facă dovada cu înscrisul nou eliberat de OCPI București, care atestă că a notat sarcinile asupra suprafeței de 25.000 mp, în integralitatea sa, încă de la data nașterii dosarului nr. x/2004.

În felul acesta, precizează că aspectele reținute prin decizia nr. 544A/2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sunt contrare realității relevate de acest înscris nou.

Mai arată și că acest înscris atestă faptul că a fost un proprietar diligent, care a notat litigiile intervenite cu privire la proprietate și că radierea acestor sarcini reprezintă consecința unor manopere nelegale ale registratorilor de la OCPI București care, deși au cunoscut conținutul certificatului de grefă, au radiat sarcinile cu privire la întreaga suprafață, și nu doar asupra cotei de 1/2, așa cum se menționa în certificatul de grefă.

Mai mult, în cartea funciară nr. x, transcrisă din cartea funciară nr. x/5, se menționează că radierea sarcinilor a fost realizată în temeiul unei sentințe, despre care chiar registratorii OCPI menționează nu este definitivă și irevocabilă, aspect strict interzis de lege.

Prin urmare, arată că nu doar că sarcinile notate de revizuent au fost radiate nelegal, în temeiul unor acte care nu prevedeau acest lucru, ci și că terenul a fost eliberat de sarcini (pentru a putea fi vândut) în temeiul unor hotărâri judecătorești nedefinitive la data la care acestea au fost operate în baza de date.

Totodată, a mai arătat și că radierea respectivei sarcini a intervenit în aceeași zi în care s-a prezentat la sediul OCPI București în vederea reînscrierii sarcinilor pentru cota de 1/2 din terenul în suprafață de 25.000 mp.

Prin decizia nr. 2456 din 8 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.500 RON către intimata F. și în sumă de 5.000 RON către intimata E. S.R.L..

Prin decizia nr. 544A din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 2914/13.12.2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și l-a obligat pe apelant la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus, către intimata-pârâtă E. S.R.L., respectiv a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus, către intimata-pârâtă F..

În data de 30.01.2024, în termenul legal, a depus întâmpinare intimata F., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

A precizat, cu privire la decizia Înaltei Curți, a cărei revizuire se solicită, că nu evocă fondul, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

De asemenea, a arătat și că cererea de revizuire este inadmisibilă și în privința celorlalte aspecte arătate în cererea formulată, inclusiv prin prisma faptului că motivarea acesteia nu permite încadrarea în cazul de revizuire prevăzut expres și limitativ de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Actul nou, la care se referă revizuentul, este reprezentat de copia integrală, de la data înființării cărților funciare nr. x și y, a imobilului care face obiectul cererii de chemare în judecată ce are ca obiect anularea contractelor de vânzare nr. x/23.01.2005 și nr. y/13.04.2006, încheiate de între B. și C., respectiv între C. și S.C. E. S.R.L..

Nu poate fi reținut nici faptul că acest înscris are caracter de noutate, în acord cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, referitor la decizia nr. 544A/01.04.2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, la cererea de revizuire au fost atașate cărțile funciare nr. x și carte funciară nr. x

Nu este clar la ce carte funciară face trimitere revizuentul, respectiv nr. y - fără a fi atașată, în contextul în care se face vorbire de un înscris nou.

Printre condițiile cumulative pentru care se poate retracta o hotărâre judecătorească definitivă, pe calea revizuirii reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, este și aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

După prezentarea condițiilor pentru revizuirea unei hotărâri, în temeiul acestui text de lege, intimata a precizat că, în concret, revizuentul a invocat drept acte noi cărțile funciare nr. x si y, înscrisuri invocate ce nu îndeplinesc cerința de a fi determinante.

De asemenea, a arătat și că dovada conduitei obstrucționiste a părții adverse sau a împrejurărilor mai presus de voința părților, care au împiedicat înfățișarea înscrisului pe durata soluționării procesului în fond îi incumbă revizuientului și se concretizează în dovedirea demersurilor efectuate prin care s-a încercat obținerea înscrisurilor.

Or, revizuentul nu a făcut dovezi că a fost împiedicat să invoce respectivul înscris cu prilejul judecării fondului pricinii, fie pentru ca el a fost reținut de către partea potrivnică, fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de voința revizuientului, iar respectivele înscrisuri se aflau la OCPI București și puteau fi puse la dispoziția acestuia dacă ar fi fost solicitate, cu atât mai mult cu cât, la cererea inițială, au fost depuse extrase de informare, aspect reținut și prin sentința civilă nr. 2914/13.12.2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Evenimentele produse după pronunțarea hotărârii atacate și actele prin care se materializează mijloacele de probă nu intră în conținutul noțiunii de "înscris", pentru a justifica promovarea cererii de revizuire.

Revizuentul a arătat că actul nou este reprezentat de o copie integrală, de la data înființării cărților funciare nr. x și y, a imobilului care face obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare nr. x/23.01.2005 și nr. y/13.04.2006.

Însă acest act nu este unul nou, deoarece despre el s-a vorbit în cursul proceselor anterioare, nu reprezintă un act care să nu fi putut fi prezentat la judecată și nici un act determinant pentru soluția din proces.

Motivele de revizuire formulate au mai degrabă caracterul unui recurs la recurs, aprecierile nelegale susținute de revizuent nu au fundament legal, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care a solicitat respingerea căii de atac formulate.

În data de 31.01.2024, în termenul legal, a depus întâmpinare intimata S.C. E. S.R.L., prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la capătul de cerere prin care se solicită revizuirea deciziei nr. 544A/2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

De asemenea, a fost invocată și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, atât prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că hotărârile a căror revizuire se solicită nu au fost pronunțate asupra fondului și nici nu evocă fondul, cât și prin raportare la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât motivul de revizuire invocat reprezintă, în realitate, nemulțumirea revizuentului cu privire la stabilirea situației de fapt, intrepretarea probelor și aplicarea normelor procedurale.

Totodată, a invocat și excepția lipsei de interes, prin raportare la obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care revizuentul solicită, în calitate de reclamant, despăgubiri pentru pretinsa pierdere a aceluiași imobil pentru care solicită admiterea cererii în revendicare în prezenta cauză.

A solicitat, inclusiv, amendarea revizuentului pentru formularea cu rea-credință a cererii de revizuire, în raport cu prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, precum și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea excepției necompetenței materiale a instanței supreme în ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 544A/01.04.2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a arătat că, în raport cu prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, sens în care a menționat și că nu este incident cazul prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol, din moment ce nu a fost invocat și nici nu este incident cazul de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a precizat că prima condiție esențială pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie pronunțată asupra fondului sau să fi evocat fondul.

Or, în condițiile în care acțiunea revizuentului A. a fost soluționată prin admiterea excepției autorității de lucru judecat și a excepției prescripției, iar căile de atac formulate împotriva hotărârii primei instanțe și a instanței de apel au fost respinse, este clar faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul.

Oricum, în virtutea calității sale de instanță de control judiciar și astfel cum rezultă expres din considerentele deciziei ce face obiectul prezentei acțiuni de revizuire, instanța supremă a analizat legalitatea, iar nu temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel cu privire la modul în care instanța de apel a analizat condițiile existenței autorității de lucru judecat prin raportare la formularea de către A. a unui demers judiciar identic, respectiv la modul în care instanța de apel a analizat momentul de la care curge termenul de prescripție extinctivă, stabilind în mod definitiv faptul că raționamentul, considerentele și decizia instanței de apel sunt fundamentate pe dispozițiile legale aplicabile.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat faptul că revizuirea nu poate fi utilizată pentru a obține o nouă examinare a cauzei și nu poate fi admisibilă în condițiile în care constituie doar o cale de atac deghizată care urmărește modificarea soluției stabilite de instanța de recurs cu titlu definitiv prin decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac.

Revizuentul nu argumentează îndeplinirea condițiilor de adminisibilitate a revizuirii și nu prezintă nicio susținere cu privire la imposibilitatea obiectivă de a prezenta înscrisul, singura pretinsă justificare fiind în sensul că abia în data de 11.10.2023 a obținut extrasele de carte funciară, chiar dacă obligația de a demonstra imposibilitatea este în sarcina acestuia.

Prin urmare, prin raportare la natura înscrisurilor depuse și la procedura de obținere a unei copii a extraselor de carte funciară, precum și la lipsa oricărui argument din partea revizuentului care să justifice o imposibilitate obiectivă de a prezenta un asemenea înscris, rezultă fără echivoc că această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită.

A mai arătat intimata și că înscrisurile depuse de revizuent nu atestă o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de judecată.

Dimpotrivă, înscrisurile depuse de revizuent nu privesc imobilul intimatei și oricum nu modifică situația de fapt reținută în cauză.

De asemenea, prin raportare la data de înregistrare a înscrisurilor depuse de revizuent în susținerea cererii - 11.10.2023, extrasele de carte funciară emise de OCPI Sector 1 nu constituie un înscris care să fi existat la data pronunțării hotărârii instanței.

A precizat intimata și că, astfel cum reiese atât din curpinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., cât și din considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2018, analiza instanțelor de judecată a avut în vedere CF nr. x pentru suprafața de 11.927 mp, care a avut anterior CF nr. x pentru suprafața de 11.926,74 mp - singurele cărți funciare valabile pentru imobilul dobândit de către aceasta.

A menționat că aceste înscrisuri au fost administrate în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, fapt despre care revizuentul a avut cunoștință, motiv pentru care acesta nu constituie un înscris nou descoperit ulterior pronunțării deciziei.

Prin cererea de revizuire sunt invocate alte două extrase de carte funciară, respectiv nr. x și nr. w, care nu au legătură cu imobilul acesteia și care, mai mult, astfel cum reiese, în mod expres, din cuprinsul acestora, sunt sistate.

Singurul lot de teren aflat în proprietatea acesteia și care a fost supus analizei instanțelor de judecată are număr de carte funciară x, motiv pentru care extrase de carte funciară invocate de revizuent nu au legătură cu probleme dezlegate în acest litigiu.

De asemenea, a mai precizat și că OCPI Sector 1 a transmis la dosarul nr. x/2007, în data de 21.10.2010, copii ale cărților funciare nr. x, nr. z și nr. t, cu privire la imobilul situat în București, str. x, care contrazic susținerile revizuientului privind notarea litigilor sau a dreptului de proprietate, motiv pentru care formularea prezentei căi extraordinare de atac reprezintă doar o încercare de reexaminare a fondului cauzei.

În subsidiar, a menționat și că aceste înscrisuri, oricum, nu sunt apte să modifice raționamentul instanțelor de judecată în soluționarea excepțiilor autorității de lucru judecat și prescripției extinctive.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a revizuentului în formularea prezentului demers judiciar, intimata a arătat că acesta a formulat, încă din anul 2018, o acțiune în despăgubiri pentru pretinsa pierdere a dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care solicită admiterea cerererii în revendicare în prezenta cauză și care face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Astfel, revizuentul urmărește, în același timp, atât redobândirea efectivă/materială a dreptului de proprietate asupra imobilului, prin prezenta cale de atac, cât și despăgubiri pentru pretinsa pierdere a aceluiași drept de proprietate pentru același imobil.

Cât privește solicitarea de amendare a revizuentului, a arătat că atitudinea abuzivă a revizuentului, de a formula numeroase acțiuni și căi de atac prin care încearcă să pună presiune pe intimată, precum și hărțuirea continuă în instanță cu acțiuni lipsite de finalitate (întrucât reiterează aceleași argumente și formulează aceleași acțiuni și aceleași căi de atac) reprezintă un abuz procesual evident, care trebuie să înceteze prin amendarea acestuia.

În acest sens, a făcut referire la dosarele nr. x/2019, având ca obiect revizuire, respectiv nr. x/2019, având ca obiect contestație în anulare, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus respingerea căilor extraordinare de atac formulate, faptul că soluția pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, de respingere a acțiunii revizuentului ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat (în raport cu sentințele pronunțate de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/2005 și în dosarul nr. x/2006) a rămas definitivă, precum și existența dosarului nr. x/2018, având ca obiect acțiunea formulată de către revizuent prin care se solicita, inclusiv în contradictoriu cu intimata, obligarea pârâților la executarea Convenției de rezolvare amiabilă ce a făcut parte din dosarul nr. x/1000 înregistrat pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Haliu c. România - respinsă în mod definitiv.

Prin urmare, având în vedere atitudinea procesuală a revizuentului, de a încerca să creeze, într-un mod artificial, situații de fapt care să justifice formularea unei cereri de revizuire, multitudinea demersurilor revizuentului, prin care încearcă, sub orice formă, să obțină rejudecarea litigiilor în care au fost pronunțate hotărâri definitive nefavorabile acestuia, dar și formularea, cu rea-credință, a prezentei căi de atac extraordinare, vădit neîntemeiată, intimata a solicitat sancționarea revizuentului, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu amendă în cuantum maxim.

În data de 06.02.2024, intimata F. a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

i. În ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (potrivit căreia a fost respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă):

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, se constată că, în raport cu data învestirii instanței cu litigiul de fond, respectiv 02.07.2018, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul Cod de procedură, intrat în vigoare în data de 15.02.2013, text de lege similar celui invocat de către revizuent.

În ceea ce privește revizuirea, se reține că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul".

Evocarea fondului, printr-o decizie a instanței de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reținere, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecății, nu sunt susceptibile de revizuire.

De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres, ipotezele în care se derogă de la această regulă, respectiv "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul", printre acestea neregăsindu-se și motivul de revizuire pe care partea a înțeles să își întemeieze cererea ce face obiectul litigiului pendinte.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, aceea de cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme motivele evocate în susținerea cererii de revizuire se circumscriu prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar obiectul revizuirii este reprezentat de o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Așadar, Înalta Curte reține că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac nu îndeplinește cerința legală enunțată de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată ca efect exclusiv al analizării motivelor de casare, care, prin ipoteză, nu presupun evocarea fondului, ci doar cercetarea legalității hotărârii atacate.

În același sens s-a pronunțat și instanța de contencios constituțional, care, prin Decizia nr. 156/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, pronunțată în legătură cu prevederile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, a statuat, în legătură cu deciziile instanțelor de recurs pronunțate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care a fost respins recursul (par. 17), soluție pe deplin aplicabilă și în raport cu actuala reglementare.

Drept urmare, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., situație în raport cu care nu se mai impune analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat.

Reținând culpa procesuală a revizuentului, se va dispune obligarea acestuia, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON (reduse de la 5.200 RON) către intimata F., respectiv în cuantum de 4.000 RON (reduse de la 11.900 RON) către intimata S.C. E. S.R.L..

Aplicarea măsurii reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată a fost justificată, în sensul dispoziției procedurale menționate, de gradul de complexitate a cauzei, care a presupus doar analiza unui aspect de admisibilitate, respectiv de modalitatea în care intimații și-au făcut apărările în cauză (doar prin depunerea întâmpinării și a notelor scrise, în situația intimatei F. sau și prin susținerea întâmpinării prin concluzii orale, în fața instanței, în cazul intimatei S.C. E. SRL).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

ii. În ceea ce privește cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Așadar, competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepția situației în care revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Pe cale de consecință, textul de lege reglementează competența materială imperativă a instanței, de la care nu se poate deroga.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate și față de incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în raport cu motivele dezvoltate în susținerea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei instanței de apel, rezultă că instanța competentă cu soluționarea cererii de revizuire împotriva respectivei hotărâri este Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanță care a pronunțat decizia atacată, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., și va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București.

În ceea ce privește cererea intimatei S.C. E. S.R.L., de sancționare a revizuentului cu amendă judiciară pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, Înalta Curte constată că, deși calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credință a revizuentului în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

Totodată, existența litigiilor la care a făcut referire intimata, prin întâmpinare (a dosarului nr. x/2019 și dosarului nr. x/2019, soluționate în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dosarului nr. x/2018 - în cadrul căruia au fost pronunțate deciziile a căror revizuire se solicită în prezenta cauză, respectiv a dosarului nr. x/2018), nu este în măsură să ateste în sine întrunirea elementelor abuzului de drept procesual prevăzute de art. 12 C. proc. civ., ci reflectă, până la proba contrară, existența unei manifestări legitime a părții, în virtutea liberului acces la justiție garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

Obligă pe revizuent la plata sumei de 3.000 RON către intimata F. și la plata sumei de 4.000 RON către intimata S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Disjunge cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Respinge cererea intimatei S.C. E. S.R.L., de aplicare a unei amenzi judiciare revizuentului A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2024.