ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 592/2023

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la 26 februarie 2016, sub nr. dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.08.1995, radierea dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul vânzării și pentru a se constata că a încheiat cu pârâtul D. antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.01.2014 și pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru terenul în suprafață de 322,90 mp, situat în București str. x sector 2, la prețul de 32.500 euro. Prin sentința civilă nr. 10481/29.10.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a declinat în favoarea Tribunalului București, competența soluționării cererii. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub același număr de dosar.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1050 din 27 iulie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul C., decedat, pentru lipsa capacității de folosință și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 1636A din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția netimbrării, invocată din oficiu și, în consecință, a fost anulat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1050/27.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Recursul formulat în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul-reclamant a arătat că nu a primit la cutia poștală nicio comunicare din partea instanței privitor la plata vreunei taxe judiciare de timbru, nu a semnat niciun proces-verbal de comunicare a vreuneia adrese în acest sens, astfel că nu a luat la cunoștință de cuantumul taxei judiciare de timbru și nu a putut formula, astfel, nici cerere de ajutor public judiciar.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât B. a depus, în termenul legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului și admiterea recursului.

Procedura de filtru: Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen, cu citare părți, la 6 aprilie 2023, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate împotriva acesteia, având în vedere următoarele considerente: Motivele invocate de reclamant referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Art. 163 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "(1) Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea", iar în alin. (3) se arată că "Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală". Alin. (6) al aceluiași articol prevede că "Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența", iar la alin. (7) se arată că "Când destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente și nu este găsit la această locuință a sa, agentul îi va comunica citația administratorului, portarului sau celui care, în mod obișnuit, îl înlocuiește. În aceste cazuri, persoana care primește citația va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.". În fine, în art. 163 alin. (8) C. proc. civ. se arată că "În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) și (7), precum și atunci când acestea, deși prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) - (5)". Înalta Curte constată că la dosarul de apel se găsesc dovezi de comunicare a actelor de procedură la domiciliul indicat de reclamant prin cererea de apel, respectiv București: adresa trimisă în cadrul procedurii scrise prealabile cu obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și dovada de comunicare a acesteia - filele x, dovada de comunicare a întâmpinării formulate de intimatul-pârât B. în apel, fila x, citația pentru termenul din 16 noiembrie 2021 - fila x, toate aceste înscrisuri fiind depuse, în absența reclamantului de la domiciliu, la cutia poștală a acestuia, în condițiile prevăzute de art. 163 alin. (8) C. proc. civ., coroborate cu alin. (3) - (5) și (6) - (7) din același cod. Se reține că această adresă este indicată și de reclamant în răspunsul la întâmpinare depus în apel, dosar apel, precum și în cererea de recurs, dosar recurs. Conform proceselor-verbale de comunicare, aflate la filele x și respectiv, 48 dosar apel, la datele de 14 aprilie 2021, respectiv 20 iulie 2021, mergând la domiciliul reclamantului, factorul poștal a constatat atât lipsa acestuia de la domiciliu, cât și a persoanelor menționate la art. 163 alin. (3), (6) - (7) C. proc. civ., motiv pentru care a depus citația la cutia poștală, respectând dispozițiile 163 alin. (8) C. proc. civ. Prin urmare, se constată că pe de o parte, apelantul-reclamant a fost înștiințat, în mod legal, de obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului și pe de altă parte, pentru termenul de judecată din data de 27 mai 2020, la care au avut loc, de altfel, și dezbaterile asupra apelului dedus judecății, reclamantul a fost legal citat, fiind însă lipsă la strigarea cauzei. Or, în condițiile în care apelantul-reclamant a fost înștiințat, în mod legal, de obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului la 14 aprilie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosar apel, iar conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de apel, citația pentru termenul de judecată din 16 noiembrie 2021, când Curtea de Apel București a reținut cauza în pronunțare, a fost comunicată reclamantului la domiciliul acestuia, indicat în cererea de apel, prin depunerea la cutia poștală, nu se poate reține că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 163 C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte reține și că prevederile art. 164 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că mențiunile din procesul-verbal de înmânare a citației privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals. De altfel, recurentul nu a arătat în ce mod a fost viciată procedura de citare și nici nu a susținut că nu ar fi fost citat deloc, astfel încât, în absența unor argumente concrete legate de pretinsa nelegală citare și față de aspectele deja expuse, controlul judiciar nu relevă vreun viciu în modalitatea de înștiințare a reclamantului apelant despre existența obligației sale de a achita taxa judiciară de timbru și despre termenul stabilit pentru judecata în apel. Criticile invocate oral de reprezentantul recurentului-reclamant, cu prilejul dezbaterii recursului, în sensul că reclamantul ar fi fost citat la un alt domiciliu decât cel ales în fața primei instanțe de fond, nu pot fi analizate, fiind formulate mult peste termenul legal de declarare și motivare a recursului, în raport și cu prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. În concluzie, reținând faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu reclamantul pentru faza de judecată a apelului, Înalta Curte constată ca fiind nefondată critica acesteia subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 1 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte va admite cererea formulată de curatorul special al intimatului-pârât B., avocat E., pentru reprezentarea în calea de atac a recursului și va stabili onorariul definitiv, în sumă de 500 RON, urmând să-l oblige pe recurentul-reclamant la plata onorariului definitiv către curator, plata urmând a se face în contul Baroului București, pentru avocatul desemnat.