ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1700/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 22 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. x din 27 februarie 2003, întocmit de Biroul Notarului Public E., întrucât cauza este ilicită și imorală, obiectul nu este valabil și actul încalcă voința părților, anularea declarației de renunțare la moștenire nr. 717 din 17 februarie 2003, autentificată de același notar, anularea tranzacției de partajare a terenului consfințită prin hotărârea de expedient - sentința civilă nr. 4521 din 21 mai 2009 și repartajarea cotelor ce se cuvin fiecărui moștenitor ținând seama de vânzările dovedite, revendicarea cotei de 1/4 constând în 125 mp de teren, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și folosință această suprafață de teren pe care a cumpărat-o de la pârâta D. și obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3331 din 31 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 201A din 26 ianuarie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta -reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3331 din 31 martie 2021, precum și împotriva tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații - pârâți D., B. și C. și a obligat apelanta - reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judecată, reprezentând onorariul avocat redus conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., către intimatul - pârât B.. 3. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 861 R din 4 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta -reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 201A din 26 ianuarie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți B., C. și D..

Cererile de revizuire formulate în cauză Împotriva deciziei instanței de recurs nr. 861 R din 4 noiembrie 2022 au formulat cereri de revizuire atât reclamanta A. cât și pârâtul C.. Cererea de revizuire formulată de revizuenta A. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 07 februarie 2023, sub nr. de dosar x/2023 Cererea de revizuire formulată de revizuentul C. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 21 februarie 2023, sub nr. de dosar x/2023 Prin ambele cereri de revizuire s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 861 R din 4 noiembrie 2022 pronunțate în recurs de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și, în principal, trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea apelului sau, în subsidiar, rejudecarea apelului cu consecința schimbării, în tot, a sentinței de fond în sensul admiterii integrale a cererii de chemare în judecată. Ambele cereri de revizuire au fost întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., cu referire și la dispozițiile art. 431 alin. (2) și art. 453 alin. (2) din același act normativ. În dezvoltarea motivelor de revizuire au susținut, în esență, că decizia civilă nr. 861 R din 4 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost pronunțată fără ca instanța de recurs să ia în considerare probele administrate în dosarele atașate cauzei și că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui motiv neinvocat în cuprinsul cererii, astfel că și-a depășit limitele învestirii. Totodată, ambii revizuenți au arătat, în cererile de revizuire, că decizia civilă nr. 861 R din 04 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat asupra unor chestiuni stabilite în mod definitiv în litigii anterioare, făcând referire la decizia civilă nr. 3017A din 24 septembrie 2018 pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, decizia civilă nr. 382 R din 9 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2017 și decizia civilă nr. 2925A din 20 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2014. Prin încheierea nr. 4 R din 07 martie 2023, pronunțată în dosarul cu nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr. x/2023, la dosarul nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel București Prin decizia civilă nr. 215 din 7 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței materiale în privința cererilor de revizuire întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la decizia civilă nr. 382R din 9 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017. A declinat competența materială de soluționare a cererilor de revizuire formulate de revizuenții A. și C., în contradictoriu cu intimații B. și D., întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la decizia civilă nr. 382R din 9 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. A admis excepția tardivității cererilor de revizuire întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la decizia civilă nr. 3017A din 24 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, în dosarul x/2017, și la decizia civilă nr. 2925A din 20 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2014. A respins, ca tardiv formulate, cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și C., întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la decizia civilă nr. 3017A din 24 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, în dosarul x/2017, și la decizia civilă nr. 2925A din 20 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2014. A respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și C., întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 333 din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a dispus completarea deciziei civile nr. 215 din 7 martie 2023 a aceleiași instanțe, sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererile de revizuire a deciziei civile nr. 861R din 4 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, conexate, formulate de revizuenții A. și C., în contradictoriu cu intimații B. și D., întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu referire la decizia civilă nr. 382R din 9 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2023. Prin rezoluția din 9 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2023, când instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității cererilor de revizuire conexate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției tardivității, invocate de intimatul B., Înalta Curte constată următoarele: Obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 861R din 4 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la care se solicită retractarea în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are drept scop protejarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, pentru a asigura ordinea și stabilitatea juridică. Însă, pentru a conduce la anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, este necesară respectarea unor cerințe, inclusiv de ordin procedural. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Articolul 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…), iar alin. (2) al aceluiași articol menționează că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. În cauza pendinte, decizia civilă nr. 861R din 4 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, supusă revizuirii, a devenit definitivă la data pronunțării sale, respectiv la data de 4 noiembrie 2022. Iar în considerarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este momentul de la care curge termenul de o lună, stabilit de legiuitor. Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 din același act normativ potrivit cu care "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1.când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2.când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; 3.când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni." Aplicând dispoziția legală la speța dedusă judecății, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 861R din 4 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, pentru că încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, a expirat la data de 4 decembrie 2022. Prin urmare, depunând cererile de revizuire la data de 7 februarie 2023 și respectiv, la data de 10 februarie 2023, acestea sunt tardiv formulate. Cum instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudență constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare și proporționale, reținând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice, Înalta Curte apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces și nu încalcă, în circumstanțele concrete ale cauzei, în care părțile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauza Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). În același sens, este și jurisprudența Curții Constituționale a României, exprimată în deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2020, nr. 346 din 16 iunie 2020, nr. 823 din 9 decembrie 2021 și nr. 545 din 10 noiembrie 2022. În cuprinsul deciziei nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că "hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...)" De asemenea, Curtea Constituțională a reținut, în cuprinsul aceleiași decizii, că "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție (...) Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită." În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității și a respinge, ca tardive, cererile de revizuire conexate, întemeiate pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulate de revizuenții C. și A. cu privire la decizia civilă nr. 861R din data de 4 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a revizuenților, Înalta Curte îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 500 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând diferența dintre cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 RON, suportate de intimat, potrivit dovezilor aflate la filele x din volumul II al dosarului Curții de Apel București și cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 RON acordate prin decizia civilă nr. 333 din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel București prin care s-a completat decizia civilă nr. 215 din data de 7 martie 2023 a aceleiași instanțe, sub aspectul cheltuielilor de judecată.