ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 885/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru parcela nr. 430, cu suprafața de 249 mp, situată în București. Prin sentința civilă nr. 9631 din 10 octombrie 2019, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei către Tribunalul București raportat la valoarea obiectului cererii - 284.696,34 RON.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 93 din 17 ianuarie 2020, Tribunalul București, secția a V - a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și a anulat cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 188A din 10 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Recursul exercitat în cauză Hotărârea de apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A.. Fără a proceda la încadrarea susținerilor în vreunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a reproșat instanței lipsa de rol activ în soluționarea pricinii, înțelegând să nu continue judecata litigiului prin introducerea în cauză a Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăriei sectorului 2 București, prin Primar. Nerespectarea rolului activ se reflectă și în efectul devolutiv al căii de atac a apelului, în soluționarea căreia Curtea avea posibilitatea de a solicita noi dovezi care să conducă la pronunțarea unei soluții în litigiu. Recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat, anularea celor două hotărâri și trimiterea pricinii spre o nouă judecată la instanța competentă.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 24 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen de judecată la 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Apărările formulate în recurs În cauză nu a fost formulată întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Demersul judiciar promovat de reclamant este reprezentat de o acțiune cu obiect unei pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru parcela nr. 430, cu suprafața de 249 mp, situată în București, str. x, formulată în contradictoriu cu pârâții B. și C.. Prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților, reținând că aceștia figurează decedați din anii 1976 și 1977, deci, anterior introducerii procesului pe rolul instanței. Raționamentul a fost validat de Curtea de Apel ce s-a rezumat la a statua că reclamantul avea posibilitatea să solicite introducerea în proces a moștenitorilor sau a altor pârâți aflați în viață, în condițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., printr-o modificare a cererii de chemare în judecată, dar a depășit acest moment procesual și abia la 17 ianuarie 2020 și-a manifestat intenția de a efectua demersuri la Camera Notarilor Publici în vederea identificării moștenitorilor celor decedați. Critica descrisă în memoriul de recurs relevă încălcarea prin decizia atacată a unor norme de procedură, referitoare la rolul activ al judecătorului în instrumentarea cauzei (art. 22 C. proc. civ.) și la capacitatea procesuală de folosință (art. 56 coroborat cu art. 40 C. proc. civ.) și, ca atare, poate fi subsumată ipotezei de nelegalitate configurată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În opinia recurentului, instanța a greșit, deoarece nu a dispus introducerea în cauză a Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăriei sectorului 2 București, prin Primar, conduită ce se degajă din lipsa de rol activ în continuarea judecății, mai ales că apelul are un caracter devolutiv, trăsătură ce permite administrarea de probe de natură a conduce la rezolvarea litigiului. Înalta Curte reține că această critică nu se vădește a fi fondată. Pe de o parte, se impune a se observa că recurentului, în calitate de reclamant, îi revenea sarcina de a introduce în proces noi pârâți cu care înțelege să se judece, printr-o modificare de acțiune formulată până la primul termen de judecată la care a fost citat în fața primei instanțe, pe terenul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., însă nu a dat curs acestui demers, iar, pe de altă parte, cererea de introducere în cauză a Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăriei sectorului 2 București, prin Primar, inserată în apel, are caracteristicile unei cereri noi, inadmisibile în cadrul căii ordinare de atac în raport de art. 478 alin. (3) C. proc. civ. "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.’’ Așadar, nu se poate discuta despre o lipsă de rol activ a instanței de apel, aceasta nefiind îndrituită să identifice persoanele în raport de care reclamantul dorește să-și valorifice pretențiile deduse judecății, câtă vreme principiul disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil cuprinde, printre altele, și dreptul părții de a determina limitele acțiunii sub aspectul pârâților în cauză. Astfel, întregul raționament îmbrățișat de Curte pe acest aspect este corect, ceea ce relevă o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. în planul capacității procesuale de folosință a pârâților B. și C., decedați anterior declanșării cererii de chemare în judecată, aceștia neputând avea drepturi și obligații în plan procesual, în concret capacitatea de a sta în judecată. În temeiul considerentelor înfățișate, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele pentru existența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și va respinge, ca nefondat, recursul în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința menținerii ca legală a deciziei atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE,