ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2149/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 10.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Sectorul 1 al Municipiului București și C. S.R.L pentru că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- nulitatea absolută a tuturor actelor juridice, a documentației cadastrale nr. x/20.03.2015, întocmită de expertul D., a planurilor de amplasament și delimitare scara 1/10.000 și scara 1/1000, întocmite de același expert și înregistrate sub nr. x/20.03.2015, a inventarului de coordonate puncte radiante întocmite și înregistrate de același expert, privind proprietatea reclamanților, situată în București, str. x, Pădurea Băneasa, E., PD 389, FN 405, ca fiind profund ilegale, în fraudarea Legii nr. 18/1991, prin schimbarea frauduloasă a amplasamentului original privind suprafața de 3.852 mp, înscris în Cartea funciară a pârâtei, precum și rectificarea cărților funciare;

- obligarea pârâtei C. S.R.L să lase reclamanților proprietatea, liniștita și pașnica posesie a terenului în suprafața de 3852 mp, situat în Pădurea, Băneasa, Tarlaua 389, parcela x, str. x sector 1, București, conform Titlului de Proprietate nr. x/30.09.2002 și a Procesului Verbul de punere în posesie nr. 20 din 26.10.2001, conform amplasamentului și vecinătăților înscrise în titlul de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 8121/07.10.2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a fost declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.10.2022, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 21.03.2023, tribunalul a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată, iar prin încheierea din 23.05.2023, a fost respinsă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, ca neîntemeiată și admisă excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință.

Prin sentința civilă nr. 530/30.04.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Sectorul 1 al Municipiului București și a fost respinsă cererea formulată de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Sectorul 1 al Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S.R.L. ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 71 A din 28 ianuarie 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul principal formulat de apelanții reclamanți A. și B., împotriva încheierii de ședință din 23.05.2023 și a sentinței civile nr. 530/30.04.2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondat și a respins apelul incident formulat de apelanta pârâtă C. S.R.L., împotriva încheierii de ședință din 23.05.2023 și a sentinței civile nr. 530/30.04.2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca rămas fără interes.

Împotriva deciziei nr. 71 A din 28 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au formulat recurs recurenții-reclamanți B. și A., arătând următoarele:

În primul set de critici, recurenții-reclamanți au solicitat instanței de recurs să constate că instanța de apel a făcut o analiză profund greșită a situației de fapt reținută de instanța de fond, pronunțând o hotărâre nelegală, cu încălcarea gravă a normelor de drept material prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Aceștia arată că au invocat și dovedit titlul de proprietate nr. x/2002 emis în temeiul Legii 18/1991 și a Legii nr. 1/2001, iar acest titlu de proprietate nu a fost modificat, suspendat, fiind confirmat ca perfect valabil de Prefectura Municipiului București și de intimatul-pârât Sectorul 1 al Municipiului București în actuala conducere, astfel acest titlu de proprietate produce și în prezent efectele juridice recunoscute de lege.

În opinia recurenților-reclamanți, situația de fapt, esențială în analiza comportamentului juridic al părților implicate, a fost greșit interpretată, analizată și reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, astfel:

În ceea ce privește emiterea Titlului de proprietate nr. x/2002, recurenții au arătat că la emiterea titlului de proprietate și a amplasamentului cadastral, au fost avute în vedere două documente: raportul de expertiză tehnică, desfășurat în perioada 21-26 octombrie 2001, întocmit de expert D. autorizație MB, prin care a fost identificat amplasamentul cu vecinătățile - E., PD 389, FN 405, în suprafață de 8148,91 mp, în scara 1:1000, conținând lungimea tuturor laturilor pentru terenul ce urmează să fie retrocedat proprietarului, și procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 26.10.2001, prin care s-a făcut predarea-primirea suprafeței de 8148 mp situat în suburbia tarla x, parcela x. cu vecinătățile: la F. acces; la Est - S.C. G.: la Sud H.. I.. J., la Vest S.C. G. SA

Acest teren, astfel identificat, a fost înscris în documentația topografică privind terenul situat în Pădurea Băneasa, E., PD 389, FN 405, întocmit de expertul D. și a fost înscris în planurile cadastrale ale Sectorului 1 București și înregistrat ca atare în Registrul agricol nr. 278671/14.10.2003 al Sectorului 1 București, Vol. 32, Poziția 19 cu o suprafață de teren de 8148 mp.

Cu toate acestea, în anul 2015, printr-o "inginerie" tehnică, cadastrală, funcționarii din Primăria Sectorului 1, în frunte cu Primarul K., de conivență ilicită cu expertul D., au modificat doar documentația cadastrală, planșele, detaliile tehnice privind acest teren, practic i-au modificat forma, suprafața și vecinătățile față de datele de identificare din titlul de proprietate și documentația cadastrală, și translează, schimbă forma și vecinătățile acestui teren, printr-o simplă adresă - nr. 7103 din 20.03.2015 - prin care primarul K. solicită OCPI Sector 1 să înregistreze noile date, detalii tehnice în Cartea Funciară și astfel să modifice Titlul de proprietate nr. x/2002, astfel încât o parte din teren, în suprafață de 3852 mp, primește un alt amplasament, altă formă și cu totul alte vecinătăți.

Prin această "operație" de translare și modificare a amplasamentului terenului în suprafața de 3852 mp, acesta se regăsește astăzi, în mod evident nelegal, în patrimoniul pârâtei C. S.R.L..

În plus, recurenții au încercat înscrierea în Cartea funciară a dreptului lor de proprietate, dar prin încheierea nr. 165682/2018, le-a fost respinsă cererea motivat de faptul că terenul nu prezintă forma, dimensiunile și vecinătățile prevăzute în titlul de Proprietate, soluție menținută prin încheierea nr. 12707/12.02.2019 de respingere a cererii de reexaminare.

În aceste condiții, reclamanții au declanșat operațiile de verificare a datelor de identificare a terenului, însă în final, după doi ani de tergiversări, au avut surpriza să descopere întreaga activitate ilegală săvârșită de funcționarii publici ai instituțiilor publice implicate în această activitate.

Recurenții reiterează apoi chestiuni factuale pe care le apreciază drept relevante și care nu ar fi fost analizate de instanța de apel; critică varianta expusă de intimata-pârâtă în întâmpinare, arată că autorul comun de la care provine dreptul de proprietate asupra terenului este Ministerul Agriculturii, predarea-primirea terenului efectuându-se în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate seria x nr. x din 23.09.1998 -anul 1998 fiind un element esențial în raționamentul juridic.

În ceea ce privește Procesul-verbal de licitație nr. x/18.11.2015 și Actul de adjudecare nr. 201/21.12.2015, intimata-pârâtă nu dovedește modul de dobândire, de la cine a dobândit proprietatea asupra acestui teren în suprafață de 3852 mp în anul 2015, "planul de parcelare" a teritoriului cu numerotarea topografică corespunzătoare" încheiat în anul 2001, în original și înscrierea acestuia în cartea funciară. Refuzul intimatei-pârâte să răspundă la aceste chestiuni confirmă susținerea recurenților că terenul în suprafață de 3852 mp este dobândit în mod ilegal, provenind în realitate din titlul lor de proprietate nr. x/2002.

Ulterior, recurenții dezvoltă poziția lor asupra situației de fapt pe care o consideră corectă, arătând că terenul originar, forestier, ce face obiectul titlului de proprietate nr. x/2002, este foarte clar și categoric identificat în raportul de expertiză întocmit în perioada 21-26.10.2001 de expert D. și în Procesul-verbal de punere în posesie nr. x din 26.10.2001.

Sunt relatate ulterior circumstanțele în care s-a încercat, fără succes, înscrierea terenului în cartea funciară și neregulile ce au rezultat în urma analizei tuturor documentelor emise ori verificate cu aceste prilejuri, recurenții concluzionând că instanța de apel avea obligația să rețină că singurul titlu de proprietate valabil este titlul lor, care produce toate efectele juridice prevăzute de lege.

În a doua serie de critici, recurenții arată că în mod nelegal instanța de apel a confirmat excepția lipsei calității procesual pasive a Sectorului 1 București, pe motiv că reclamanții nu ar fi invocat nicio dispoziție legală din care să rezulte că intimatul Sectorul 1 București ar fi legitimat procesual pasiv cu privire la primul capăt de cerere, invocarea adresei nr. x/20.03.2015 și înregistrată la OCPI sub nr. x/20.03.2015, prin care s-a rectificat Titlul de proprietate nr. x/2002, nefiind convingătoare.

În opinia recurenților-reclamanți, Sectorul 1 al Municipiului București are calitate procesual pasivă, ca emitent al documentației falsificate cu contribuția expertului D., cu complicitatea funcționarilor Direcției de Cadastru din Primăria Sector 1 și ale funcționarilor OCPI Sector 1.

Astfel, prin Adresa x/20.03.2015 a Primăriei Sectorului 1 București și înregistrată la OCPI al Municipiului București sub nr. x/20.03.2015, primarul K. solicită rectificarea Titlului de proprietate nr. x/2002 (al apelanților-reclamanți) și a documentației care a stat la baza emiterii acestuia, conform noii documentații, planșelor și detaliilor tehnice semnate de același expert ce a întocmit documentația cadastrală inițială, în anul 2002. Urmare a acestor modificări în documentația cadastrală, se schimbă forma, vecinătățile acestui teren, astfel încât suprafața de 3852 mp primește un alt amplasament, o altă formă și alte vecinătăți, decât cele prevăzute în Titlul de proprietate nr. x/2002, original, cu consecința că prin operația de translare, suprafața de teren de 3852 mp devine libera și poate să fie înglobată în mod ilegal în lotul de teren provenind de la G. și ulterior adjudecat de S.C. L. S.R.L., care pentru a se pierde urma, și-a schimbat denumirea în S.C. C. S.R.L..

Arată că dovedesc această situație de fapt și de drept prin întreaga documentație transmisă de Sectorul 1 București și înregistrată sub nr. x/20.03.2015 la OCPI Mun București, care modifică documentația și detaliile înscrise în Titlul de proprietate nr. x/2002.

De altfel, conivența ilicită a funcționarilor Primăriei Sectorului 1 București conduși de Primarul K. și funcționarii OCPI Sector 1 București rezultă și din refuzul acestora, întins pe o perioada de peste 2 ani de zile, de a pune la dispoziția recurentului-reclamant A. noua documentație, practic împiedicându-1 să afle adevărul și să solicite măsurile legale, inclusiv să formuleze contestațiile împotriva executării silite, a procesului-verbal de licitație publică din 18.11.2015 și a actului de adjudecare din 21.12.2015, în termen legal.

Argumentul instanței de apel că nu Sectorul 1 al Municipiului București este emitentul documentației cadastrale și că documentația cadastrală a fost întocmită de o persoană fizică/juridică autorizată de OCPI, este profund greșit, câtă vreme Sectorul 1 al Municipiului București, Direcția Cadastru Fond; Funciar, Patrimoniu reprezentată de primar e cel care a declanșat întregul procedeu ilegal, de conivență evident ilicită cu expertul D. dar și cu funcționarii OCPI.

În a treia serie de critici, recurenții-reclamanți au invocat faptul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei cu privire la primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Sectorul 1 București, constatarea nulității absolute a actelor prin care s-a stabilit și s-a obținut modificarea documentației cadastrale înregistrate sub nr. x/20.03.2015 la OCPI Sector 1 București.

Recurenții arată că instanța de apel a invocat procedura specifică înscrierii unui drept de proprietate în cartea funciară, apreciind că aceste chestiuni cu privire la rectificarea cărții funciare nu pot fi discutate în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care cererea de revendicare ar fi admisă. Or, în cazul de față, revendicarea este împiedicată de prevederile art. 860 (1) C. proc. civ., astfel încât rectificarea pentru că documentația cadastrală nu ar corespunde titlului de proprietate nr. x/2002, nu poate avea loc.

În opinia recurenților-reclamanți, întreaga argumentare a instanței de apel sub acest aspect este profund nelegală și încalcă în mod grav normele de drept material ce reglementează dreptul real de proprietate.

În acest sens, invocă și supun atenției instanței de recurs ceea ce ei consideră a fi adevărata situație de fapt și de drept, pe care instanțele de fond au refuzat să le soluționeze conform legii, și reiau pe larg istoricul documentelor, legalitatea titlului lor de proprietate, nelegalitatea modificării documentației și schițelor de către primarul Sectorului 1, greșita interpretare de către instanțe a adresei nr. x/20.03.2015, care nu viza modificarea inițială a titlului de proprietate prin înscrierea și a mamei reclamantului, M., ci afectarea documentației cadastrale și, prin consecință, a titlului de proprietate, prin "înglobare" unei suprafețe de teren a reclamanților la un altul, în lipsa unei proceduri notariale specifice de alipire și comasare a două titluri de proprietate, înscrise în cartea funciară separat, urmate de modificarea cărții funciare în acest sens.

În cea de a patra serie de critici, recurenții invocă greșita respingere a motivului de apel prin care criticau refuzul instanței de fond de a pronunța nulitatea absolută a documentației cadastrale, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., instanța de apel preluând fără nicio analiză susținerile ambilor pârâți, reținând că reclamanții și-au contestat propriul titlu de proprietate; mai mult S.C. C. S.R.L. a susținut că reclamanții nu au dovedit că acest teren în suprafață de 3852 mp s-ar suprapune cu terenul proprietatea S.C. C. S.R.L..

Recurenții arată că au dovedit la instanța de fond o situație de fapt și de drept contradictorie: cererea de înscriere în Cartea Funciară este respinsă pentru lipsa planului parcelar vizat spre neschimbare de Sectorul 1 al Municipiului București, în condițiile în care există mai multe suprapuneri pe teren, respectiv o suprapunere de 250 mp cu IE x N., o suprafață de 11 mp cu IE x Municipiul București, drum public și pe o suprafață de 3852 mp cu IE x titular S.C. C. S.R.L., situație de fapt confirmată de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. Ing. O., care confirmă odată în plus că terenul în suprafață de 3852 mp, ce face parte din terenul de 8148 mp înscris în titlul lor de proprietate nr. x/2002, se află și în interiorul imobilului înscris în IE x titular S.C. C. S.R.L..

În aceste condiții, principiul nulității absolute "quod nullum est nullum producit efectum", confirmat de disp. art. 1247 C. civ., produce efecte juridice în lanț: în condițiile constatării nulității absolute a documentației cadastrale, planșelor, schițelor înregistrate sub nr. x/20.03.2015 în contradictoriu cu Sectorul 1, aceleași efecte juridice urmează a fi aplicate și documentației cadastrale deținute de debitoarea P., de dobânditoarea terenului prin Actul de adjudecare din 21.12.2015 S.C. L. S.R.L., care și-a schimbat denumirea în S.C. C. S.R.L..

În apel, instanța de judecată schimbă radical raționamentul juridic și, invocând dispozițiile legii nr. 7/1996, apreciază că, în cazul unei suprapuneri, situația se soluționează pe cale amiabilă sau de către instanța de judecată, iar în cazul de față numai în urma unei cereri de revendicare, prin compararea titlurilor de proprietate; or, în cazul reclamanților o cerere de revendicare este inadmisibilă, iar aceștia ar fi pierdut dreptul de a formula o acțiune în revendicare în condițiile aplicării dispozițiilor art. 860 alin 1 C. proc. civ. Mai mult, instanța de apel arată că reclamanții își pot înscrie dreptul de proprietate pentru cei 4000 mp rămași neafectați de suprapunere, dar se susține că pentru suprafața de 3852 mp nu se mai poate face nimic, deci se acordă preferință falsului, uzului de fals și sustragerii în favoarea S.C. C. S.R.L., (art. 860 alin. (1) nu a fost creat pentru a proteja falsul în acte și frauda!)

Recurenții-reclamanți critică acest raționament al instanței de apel și apreciază că întreaga argumentare a instanței de apel este nelegală, lipsită de temei juridic și mai mult, conferă legalitate falsului, uzului de fals și sustragerii, săvârșit de intimați. Solicită instanței de recurs să analizeze întreg materialul probator, reținând că instanțele de judecată, de fond și de apel, aveau obligația să pronunțe nulitatea absolută a documentelor cadastrale, a planșelor și a schițelor prin care s-a modificat Titlul de proprietate nr. x/2002, amplasamentul terenului, planșele parcelare semnate spre neschimbare în 2001, atât în contradictoriu cu Sectorul 1 al Municipiului București cât și cu S.C. C. S.R.L., cu toate consecințele juridice pe care le produce nulitatea absolută a acestor acte constatate printr-o hotărâre judecătorească ce urmează a fi înregistrată inclusiv în Cartea Funciară la OCPI Sector 1.

În cea de a cincea și ultima serie de critici, recurenții arată că instanța de apel a respins ca nefondat motivul de apel prin care apelanții-reclamanți au criticat nelegalitatea încheierii din 23 mai 2024, prin care prima instanță a admis excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere (revendicarea), pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Prin încheierea din 23 mai 2023, prima instanță apreciase că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de revendicare a terenului în suprafață de 3852 mp, în baza art. 860 C. proc. civ., care stipulează că orice cerere de evicțiune, totală sau parțială este stinsă urmare adjudecării.

În cadrul motivului de apel, recurenții au criticat soluția pronunțată de instanța de fond, care a dat o interpretare profund greșită dispozițiilor art. 860 C. proc. civ., apreciind că o terță persoană ce dovedește un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului imobil urmărit, are dreptul la contestația prevăzută de art. 715, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării sau de la data predării bunurilor.

Or, acest raționament juridic încalcă în mod grav dreptul fundamental de proprietate al reclamanților pe de o parte, iar pe de altă parte oferă o protecție legală unui șir întreg de ilegalități care ar trebui să anihileze dreptul de proprietate invocat de pârâtă, cel puțin asupra terenului în suprafață de 3852 mp.

În acest sens au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 03.05.2022 pct. 21 din decizie, potrivit cu care:

"Mai mult, faptul că există instrumente juridice pe care terții care pretind un drept asupra imobilului pot să le utilizeze în apărarea și realizarea unui astfel de drept rezultă fără echivoc din prevederile art. 862 din C. proc. civ. care consacră acțiunea în regres pe care adjudecatarul care a fost evins total sau parțial o poate formula împotriva debitorului urmărit pentru obținerea de despăgubiri. Așadar, este evident că însuși legiuitorul confirmă astfel implicit dreptul terților interesați de a acționa în vederea protejării drepturilor pe care le pretind asupra imobilului supus urmăririi în cadrul executării silite."

Instanța de apel a apreciat că în speța este incident art. 860 alin. (1) C. proc. civ. întrucât terenul în discuție a fost înscris în Cartea Funciară anterior demarării procedurilor execuționale și, deci, nu i se aplică un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii în revendicare. Mai mult, la o analiză logico-juridică, rezultă că orice cerere de evicțiune, totală sau parțială este definitiv stinsă. În atare situație, inadmisibilitatea este un fine de neprimire în ce privește exercitarea dreptului la acțiune, iar Decizia Curții Constituționale nr. 233/2022 invocată, nu semnifică faptul că acțiunea în revendicare ar trebui admisă.

Totodată, instanța de apel a invocat faptul că jurisprudența CEDO în materia încălcării dreptului de acces la o instanță este de natură să permită extragerea principiilor pe care trebuie să le respecte orice limitare a dreptului în discuție, sens în care se reține că o ingerință în dreptul de acces la justiție este permisă dacă: nu aduce atingere substanței dreptului; urmărește un scop legitim; există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

Or, instanța de apel încalcă jurisprudența CEDO invocată, încalcă dreptul de acces la o instanță de judecată, încalcă art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil în condițiile în care recurenților-reclamanți le-a fost încălcat în mod grav un drept de proprietate înscris în mod legal în circuitul civil, prin procedee tehnico-juridice profund ilegale, ce au condus la sustragerea (furtul) unei suprafețe de 3852 mp în mod cu totul ilegal, în condițiile în care le-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, în contradictoriu cu intimații pârâți.

Mai mult, instanța de fond și instanța de apel, nu au observat încălcarea unor principii fundamentale în dreptul civil: principiul contradictorialității, principiul inopozabilității unui act juridic sau hotărâre judecătorească în care partea nu a participat în niciun mod la luarea deciziei, principiul nulității absolute a unui act juridic încheiat cu încălcarea legii nr. 18/1991 și legea 10/2001, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din CEDO și nu în ultimul rând recunoașterea unor efecte juridice, urmare săvârșirii unui șir întreg de ilegalități ce au falsificat un drept de proprietate și l-au supus unei executări silite aparent corecte, dar care în realitate reprezenta conivența ilicită a unor persoane fizice și juridice, inclusiv implicarea unui executor judecătoresc cel puțin culpabil. În lipsa unei proceduri clare, publice opozabile terților, întreaga procedură de executare silită și vânzare a lotului de teren este extrem de discutabilă, inclusiv sancționabilă cu nulitatea absolută.

Recurenții-reclamanți nu au avut cunoștință despre existența procedurii de executare silită finalizată prin Actul de adjudecare din 21.12.2015, în condițiile în care Titlul de proprietate nr. x/2002 nu a fost contestat, în mod expres și explicit de absolut nimeni.

Intimatele-pârâte Sectorul 1 al Municipiului București și C. S.R.L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului și pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenții-reclamanți B. și A. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor intimaților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În prealabil, cu privire la excepția nulității cererii de recurs, aceasta va fi înlăturată, întrucât printre criticile dezvoltate se regăsesc și unele încadrabile în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material; sancțiunea anulării se răsfrânge asupra întregii cereri de recurs, astfel încât poate fi aplicată doar în măsura în care niciuna dintre criticile invocate nu poate fi încadrată în prevederile art. 488 C. proc. civ.. Încadrarea fie și a unei singure critici în vreunul din cazurile de casare atrage respingerea excepției nulității, urmând ca analiza în fond să fie făcută pe acele critici care sunt încadrabile în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar cele neîncadrabile să fie înlăturate fără o verificare în fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că toate argumentele dezvoltate în cadrul celei dintâi, precum și în cadrul celei de a treia și a patra serii de critici, tind să conducă la reevaluarea situației de fapt și la o nouă devoluțiune în fond.

Astfel, prima serie de critici vizează în mod esențial reevaluarea situației de fapt și critici legate de modul în care a fost analizat probatoriul de către instanța de apel; se dezvoltă considerații legate de titlurile de proprietate ale părților și de modul în care pârâtul Sectorul 1 ar fi afectat titlul reclamanților prin simpla modificare a documentației cadastrale, planșelor, detaliilor tehnice privind terenul lor, adică a formei, suprafeței și vecinătăților față de datele de identificare din titlu, chestiuni ce nu se înscriu în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sau în vreun alt caz de casare, întrucât nu urmăresc conformitatea aplicării legii la o situație de fapt deplin stabilită, ci reținerea unei alte situații de fapt.

În mod similar, în cadrul celei de a treia serii de critici, pornind de la modalitatea în care instanța de apel le-a respins o critică prin care invocau nepronunțarea primei instanțe asupra fondului primului capăt de cerere, recurenții au dezvoltat din nou, în realitate, o linie de argumentație ce vizează fondul cauzei și situația de fapt, reluând în bună măsură idei și teze exprimate și în primul set de critici.

Critici și obiecții legate de situația de fapt, incluzând elemente deja dezvoltate în seturile anterioare, sunt reluate și în a patra serie de critici, astfel că toate acestea vor fi înlăturate fără o verificare în fond, întrucât exced limitelor în care instanța de recurs poate cenzura hotărârea instanței de apel.

Trăgând linie, au putut fi identificate și extrase trei critici de legalitate aduse prin cererea de recurs:

- nelegalitatea confirmării de către instanța de apel a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Sectorului 1 București de către prima instanță

- nelegalitatea validării de către curtea de apel a soluției primei instanțe, care nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei cu privire la primul capăt de cerere, instanța de apel apreciind că rectificarea cărții funciare în urma constatării unor suprapuneri nu poate fi discutată în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să fie admisă o cerere de revendicare, în condițiile în care, în cauză, reclamanților li se interzice, în raport de dispozițiile art. 860 alin. (1) C. proc. civ., accesul la revendicare.

- Greșita păstrare a soluției de admitere a excepției de inadmisibilitate a capătului doi al cererii, cel în revendicare, ca urmare a unei interpretări eronate a prevederilor art. 860 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând aceste critici, Înalta Curte le va înlătura, pentru considerentele ce succed:

Astfel, recurenții afirmă calitatea procesuală activă a pârâtului Sectorul 1 București Sectorul 1 al Municipiului București pretinzând că acesta este "emitent al documentației falsificate cu contribuția expertului D., cu complicitatea funcționarilor Direcției de Cadastru din Primăria Sector 1 și ale funcționarilor OCPI Sector 1", întrucât prin adresa x/20.03.2015 a Primăriei Sectorului 1 București și înregistrată la OCPI al Municipiului București sub nr. x/20.03.2015, primarul a solicitat rectificarea Titlului de proprietate nr. x/2002 și a documentației care a stat la baza emiterii acestuia, conform noii documentații, planșelor și detaliilor tehnice semnate de același expert ce a întocmit documentația cadastrală inițială, în anul 2002.

Așa cum judicios a observat și instanța de apel, nu pârâtul Sectorul 1 București este emitentul documentației cadastrale contestate, aceasta fiind întocmită de o persoană autorizată de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. O solicitare adresată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de către pârâtul Sectorul 1 București - adresa nr. x/1.04.2015 invocată de recurenți - privind comunicarea unor copii ale titlului de proprietate și a documentației ce a stat la baza rectificării acestuia nu conferă pârâtului menționat calitatea de emitent al documentației și, prin urmare, nici calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în nulitatea ei.

"Falsificarea documentației", ca faptă ilicită ce intră în sfera penalului, implică declanșarea unui proces penal ce urmărește identificarea făptuitorului și stabilirea existenței faptei și a vinovăției, iar chestiunea desființării unui înscris în urma constatării unui fals material privește instanța penală; doar în subsidiar instanța civilă, în condițiile art. 308 C. proc. civ. - adică doar în măsura în care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare ori nu mai poate continua - ar putea cerceta falsul, însă aceste împrejurări nu sunt incidente speței în lipsa unei sesizări penale, iar acțiunea de față este una în nulitatea unui act, trebuind a fi purtată în contradictoriu cu emitentul sau cu persoana sub autoritatea căreia fost emis actul.

Prin urmare, circumstanțele litigiului nu validează calitatea procesuală pasivă a pârâtului Sectorul 1 București în capătul de cerere privind nulitatea absolută a documentației cadastrale întocmită de expertul D., a planurilor de amplasament și delimitare scara 1/10.000 și scara 1/1000, întocmite de același expert și a inventarului de coordonate puncte radiante întocmite și înregistrate de același expert, privind proprietatea reclamanților.

A doua critică de nelegalitate va fi la rândul ei înlăturată. Recurenții apreciază că nu li se poate închide accesul la acțiunea în rectificarea cărții funciare doar pe motiv că aceasta implică în mod necesar o acțiune reală care să o preceadă, în cadrul căreia să se tranșeze chestiunile de fond legate de întinderea dreptului de proprietate și de titularul acestuia, câtă vreme, în speță, recurenților le-a fost refuzat accesul și la acțiunea în revendicare.

Obiecția este nefondată, întrucât împrejurarea că recurenții sunt decăzuți din posibilitatea de a revendica bunul de la adjudecatarul său într-o procedură de executare silită, în urma faptului că nu au acționat anterior adjudecării, nu poate schimba natura cererii de rectificare a cărții funciare, ce poate fi făcută, potrivit art. 907 C. civ., doar atunci când înscrierea din cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, iar situația juridică reală trebuie să rezulte fie din recunoașterea titularului înscrierii a cărei rectificare se cere, fie dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia într-o acțiune pe fondul dreptului, situație care nu se regăsește în speță.

În fine, nici ultima critică de nelegalitate nu este fondată, soluția de respingere a capătului de cerere în revendicare ca inadmisibil și cea de respingere a apelului declarat împotriva acesteia fiind unele corecte.

Într-adevăr, în speță, acțiunea în revendicare declanșată de reclamanții care se pretind proprietari - prin care cer obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L să le lase proprietatea și liniștita și pașnica posesie a terenului în suprafața de 3852 mp, situat în Pădurea, Băneasa, Tarlaua 389, parcela x, str. x sector 1, București, conform Titlului de Proprietate nr. x/30.09.2002 și a Procesului Verbul de punere în posesie nr. 20 din 26.10.2001, teren pe care pârâta îl deține în baza propriului ei titlu, constând în actul de adjudecare nr. 201/21.12.2015 - nu poate fi primită, în condițiile în care, potrivit art. 860 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă", iar potrivit art. 715 alin. (4) și (5) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terții adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite."

Dispozițiile legale sunt neechivoce, pârâta deținând imobilul în virtutea unui act de adjudecare în urma unei licitații într-o procedură de executare silită și fiind protejată de acestea.

Recurenții au evocat din nou, ca argument în recurs, dovedirea șirului de "ilegalități" săvârșite de pârâtul Sectorul 1 în legătură cu documentația și titlul lor de proprietate - chestiuni de fond ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac -, precum și faptul că norma de excepție de la art. 860 alin. (1) C. proc. civ., ce le-a fost opusă, le încalcă grav dreptul de proprietate, fiind preluată fără analiză dintr-un sistem de drept străin, necorelat cu alte principii de drept civil și de procedură, ducând la încălcarea principiilor fundamentale - obiecții care nu pot fi acceptate câtă vreme norma prin care legiuitorul a ales să ofere o protecție sporită adjudecatarului se află în vigoare și produce efecte, neexistând niciun temei de înlăturare a sa.

Totodată, un alt argument al recurenților - potrivit cu care prevederile art. 862 C. proc. civ., ce consacră acțiunea în regres a adjudecatarului evins, confirmă posibilitatea evingerii adjudecatarului, ceea ce contrazice interpretarea dată de instanța de apel prevederilor art. 860 C. proc. civ. - este de asemenea nefondat, întrucât această acțiune în regres se deschide pentru acele ipoteze în care adjudecatarul poate fi evins, spre exemplu în situația prevăzută de art. 860 alin. (2) (neincident în speță), potrivit cu care, în cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condițiile art. 829 alin. (2), cererea de evicțiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.

Pe de altă parte, deși recurenții afirmă că instanța de apel încalcă tocmai jurisprudența CEDO privind dreptul de acces la instanță pe care o invocă, nu dezvoltă critici concrete în ce sens anume nu o respectă, mărginindu-se la a relua nemulțumirile lor generice privitoare la încălcarea principiilor dreptului civil și procesual prin aplicarea textului de lege al art. 860 alin. (1) C. proc. civ., text aflat, totuși, în vigoare, precum și aspecte legate de fondul dreptului.

În consecință, în urma înlăturării criticilor formulate prin cererea de recurs, aceasta va fi respinsă ca nefondată, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 71 A din 28 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.