ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1408/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 20.10.2023, sub nr. x/2/2023, revizuentul A a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 743/26.09.2017 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/3/2007*, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că împrejurarea faptică pe care se întemeiază aceasta constă în aceea că, la 21.09.2023 a fost eliberată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București o copie integrală, încă de la înființarea cărții funciare nr. (...) a imobilului revendicat, din care rezultă contrariul stării de fapt și de drept reținute în considerentele deciziei civile nr. 743A/26.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, respectiv, că pârâta S.C. B S.R.L. nu este dobânditor de bună-credință deoarece avea cunoștință de litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2004 al Judecătoriei Sector 1 purtat între A și C și D (de la care S.C. B S.R.L. a cumpărat terenul revendicat).

În acest sens, a învederat că, din copia cărții funciare nr. (...) emise de OCPI București cu nr. (...) la 21.09.2023, rezultă că la 07.04.2006 (prin încheierea nr. 6721/15.03.2023) a fost notată în cartea funciară promisiunea de vânzare autentificată cu încheierea nr. 398/03.03.2006 (dintre D și S.C. B S.R.L.), dată la care era notat în cartea funciară a imobilului respectiv litigiul cu nr. x/2004 de la Judecătoria Sector 1, notat cu încheierea nr. 2692/23.02.2005.

A mai precizat că, odată cu încheierea nr. 6721/15.03.2023, de notare în cartea funciară a promisiunii de vânzare autentificată cu încheierea nr.398/03.03.2006, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a eliberat un extras de carte funciară, cu situația din cartea funciară de la data respectivă, astfel încât petentul să observe atât notarea promisiunii sale, cât și întreaga situație de carte funciară.

Cu această ocazie, în respectivul extras de informare de cartea funciară intimata-pârâtă S.C. B S.R.L. a observat și litigiul care a făcut obiectul dosarului cu nr. x/2004 al Judecătoriei Sector 1, notat cu încheierea nr. 2692/23.02.2005.

Întrucât din copia de pe cartea funciară nr. (...) primită de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București cu nr. (...)/21.09.2023 rezultă că, în mod real, intimata-pârâtă S.C. B S.R.L. cunoștea litigiul dintre revizuent și C și D, cu care încheiase promisiunea de vânzare, reiese că intimata S.C. B S.R.L. a fost un dobânditor de rea-credință.

Prin decizia civilă nr. 1584 A din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepțiile tardivității, lipsei de interes și inadmisibilității, ca neîntemeiate, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 743/26.09.2017 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/3/2007*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B S.R.L. și cu intimata-intervenientă C, ca nefondată, a respins cererea de amendare a revizuentului, ca neîntemeiată, și a obligat pe revizuent să achite intimatei S.C. B S.R.L. suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., și intimatei C suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, a luat act că revizuentul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu privire la fondul cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, curtea de apel a constatat că revizuentul a invocat un înscris, respectiv copia cărții funciare nr. (...) București Sectorul 1, copie emisă sub nr. (...)/21.09.2023 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 și care cuprinde înscrierile și notările din intervalul 14.03.2006 la zi, înscris cu o autonomie proprie, cu număr de identificare, înregistrare, purtând data eliberării acestuia.

De asemenea, a reținut că înscrisul are forță probantă prin el însuși, în sensul în care nu este necesar a fi confirmat prin alte mijloace de probă și că acesta nu s-a aflat (și în mod obiectiv nu s-ar fi putut afla) la dosar la momentul pronunțării deciziei civile nr. 743/26.09.2017 de către Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, fiind eliberat ulterior de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1.

În privința condiției potrivit căreia, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, instanța a reținut că înscrisul nu întrunește această condiție, procurarea lui fiind posibilă oricând, nefiind incidentă situația în care partea a fost în imposibilitate să-l obțină în cursul soluționării litigiului.

În ceea ce privește caracterul determinant al înscrisului în economia soluționării pricinii, instanța a constatat că existența acestuia la dosar nu era aptă se determine pronunțarea unei soluții opuse.

Astfel, cartea funciară în format digital nr. (...) cuprinde înscrieri privind imobilul situat în București, (...), sector 1, în suprafață de 11.927 mp din acte și 11.918 mp din măsurători, dispuse începând cu data de 14.03.2006, când a fost emisă încheierea nr. 6646. Între altele, promisiunea de vânzare în favoarea pârâtei S.C. B S.R.L. a fost notată prin încheierea nr. 6721 din 15.03.2006, pârâta întabulându-și dreptul de proprietate în baza încheierii nr. 10454 din 14.04.2006.

Aceste înscrieri privind cele două acte juridice se regăseau și în cartea funciară nr. (...) privind imobilul situat în București, (...), sector 1, în suprafață de 11.926,74 mp, având numărul cadastral (...), aflat la dosarul nr. x/3/2007, fiind depusă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 la 21.10.2010, la solicitarea instanței. De altfel, singurele elemente de noutate sunt, de fapt, renumerotarea cărții funciare vechi și atribuirea unui alt număr cadastral, identic cu cel al cărții funciare, în cursul unui proces de modificare care a privit toate cărțile funciare din România (proces care a avut loc în anul 2011, când Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a implementat sistemului eTerra).

Conchizând, instanța a reținut că existența la dosarul cauzei a înscrisului exhibat care conține aceleași informații privind notările în cartea funciară și sarcinile imobilului cu cele deja cunoscute de instanță la momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, nu este aptă a determina pronunțarea unei alte soluții.

În plus, susținerea revizuentului privind faptul că intimata-pârâtă a luat cunoștință la 15.03.2006 despre existența litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2005 nu este susținută probator de această notare din cartea funciară nr. (...) care, în sine, nu conține decât informația despre antecontract, ci de întreaga succesiune în timp a înscrierilor și a notărilor privind imobilul, care se regăsește de fapt într-o altă carte funciară, nr. (...), privind imobilul cu nr. cadastral (...) (imobilul cu numărul cadastral (...) rezultând din dezmembrarea acestuia), ce cuprinde înscrieri din 04.02.2005 și până la 14.03.2006, inclusiv. Această din urmă carte funciară s-a aflat însă, de asemenea, la dosarul nr. x/3/2007, în fotocopie, fiind depusă la 21.10.2010 în același context, relevanța sa fiind astfel apreciată de instanța de apel la pronunțarea deciziei civile nr. 743/26.09.2017 în dosarul nr. x/3/2007*, ce formează obiectul cererii de revizuire.

Ca atare, nici din această perspectivă, copia nr. (...)/21.09.2023 a cărții funciare nr. (...) București Sectorul 1, care nu face decât să releve notarea promisiunii de vânzare prin încheierea din data de 15.03.2006, nu ar fi fost de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A, în motivarea căruia, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a dezvoltat următoarele critici:

Argumentul instanței de revizuire în sensul că înscrisul invocat ca temei al cererii de revizuire nu întrunește cerințele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din perspectiva în care ar fi putut fi obținut cu mult înainte de a fi eliberat de către OCPI, reprezintă un argument care este în contradicție logică cu reținerea instanței conform căreia înscrisul nu se afla la dosar și nici nu se putea afla la dosarul cauzei la momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită.

Or, existența la dosarul cauzei a unui exemplar de pe cartea funciară a imobilului în care nu era menționat ca fiind notată încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, a creat, în persoana revizuentului, o falsă reprezentare a situației de fapt, ceea ce a determinat și lipsa demersurilor în sensul obținerii, anterior, a înscrisului.

Contradictorie este și reținerea instanței conform căreia, pe de o parte, se constată că înscrisul nu este determinant pentru judecarea, în fond, a apelului, iar pe de altă parte, se concluzionează că înscrisul are forță probantă, întrunind, din această perspectivă, condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța argumentează lipsa caracterului relevant al înscrisului din perspectiva existenței la dosar a dovezii că promisiunea de vânzare în favoarea intimatei S.C. B S.R.L., notată în CF prin încheierea nr. 6721/15.03.2006, respectiv intabularea în favoarea acesteia, prin încheierea nr. 10454/14.04.2006, erau deja înscrise în Cartea funciară încă din anul 2006.

Din această perspectivă, reținerile instanței de apel sunt în contradicție, de moment ce, deși reține valoarea probatorie a copiei din cartea funciară, concluzionează în sensul în care aceasta nu are caracter determinant pentru soluționarea pricinii.

În acest sens, există la dosar o copie de pe cartea funciară a imobilului care însă nu conține toate mențiunile pe care le conține înscrisul emis la 21 septembrie 2023 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară referitoare la existența unui antecontract de vânzare cumpărare încheiat între intimate cu privire la imobilul în litigiu. Această împrejurarea dovedește faptul că la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, intimata S.C. B S.R.L. avea cunoștință de existența litigiului, iar din acest punct de vedere îi revenea obligația de a verifica, anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare situația tabulară reală a imobilului. Or, în lipsa acestor diligențe, se probează reaua sa credință.

Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata C a invocat excepția nulității recursului din perspectiva în care aspectele relevate prin memoriul de recurs nu pot fi circumscrise criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei curții de apel pentru următoarele considerente.

Înscrisul relevat ca nou nu întrunește condiția impusă de prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. având în vedere că în sensul dispozițiilor arătate, înscrisul era cunoscut de parte și nu a existat nici o împrejurare mai presus de voința acesteia de a fi înfățișat.

Cum cartea funciară putea fi cercetată de către revizuent încă de la data judecării acțiunii în revendicare în apel, fiind publică, nu a existat nici o împrejurare mai presus de voința pârtii de a fi prezentat instanței de judecată.

În hotărârea a cărei revizuire se cere, instanța a reținut că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2004 al Judecătoriei sector 1 București a fost notat în cartea funciară la 11 aprilie 2005, după încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre C și D.

Totodată radierea litigiului din cartea funciară a fost efectuată odată cu pronunțarea hotărârii de expedient la 9 mai 2005, în dosarul nr. x/2004.

Intimata S.C. B S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 108 ind. 1 C. proc. civ., amendarea recurentului-revizuent pentru abuz de drept, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei curții de apel având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, a relevat că aspectele invocate prin cererea de recurs vizează, de fapt, netemeinicia deciziei curții de apel și, în atare context, acestea nu pot fi supuse examinării în această etapă procesuală.

Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei căii de atac pendinte, Înalta Curte reține că prin memoriul de recurs, după prezentarea criticilor de nelegalitate a deciziei recurate, revizuentul a expus argumente în susținerii nelegalității deciziei nr. 743 A din 26 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, pe care a solicitat ca Înalta Curte să le aibă în vedere în ipoteza în care va constata caracterul fondat al recursului și va reține cauza, spre rejudecare.

Cu privire la această chestiune, având în vedere soluția ce va fi pronunțată, de respingere a recursului, Înalta Curte nu va proceda la examinarea respectivelor critici de nelegalitate, învestirea cu analiza acestora fiind una subsecventă constatării caracterului fondat al recursului, condiție care în speța dedusă judecății nu este întrunită.

Din istoricul rezumat al cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul a învestit Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 20.10.2023 cu cerere de revizuire a deciziei civile nr. 743/26.09.2017 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/3/2007*, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Atât practica judiciară, cât și doctrina sunt unanime în a reține caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, dispozițiile legale care o reglementează fiind, din această perspectivă, de strictă interpretare și aplicare, așa încât exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Statuând că se poate solicita revizuirea pentru motivul mai sus arătat, legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanța care a judecat, fapt care a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțată.

În sensul textului legal enunțat, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră și care este apt să conducă, prin el însuși, la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în darea soluției.

În analizarea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța sesizată este obligată să se limiteze, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., la analiza admisibilității cererii și a faptelor pe care se întemeiază, fără a putea repune în discuție aspectele legate de fondul pricinii, aceleași rigori fiind impuse și instanței care soluționează recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a soluționat cererea de revizuire.

Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea, ulterior judecății, a unor acte noi și de imposibilitatea înfățișării acestora în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, dar și de caracterul determinant al acestor înscrisuri.

Pentru ca înscrisurile să fie „înscrisuri determinante” în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.

Criticile recurentului-revizuent de motivare contradictorie a hotărârii atacate, nu pot fi primite având caracter nejustificat.

Astfel, în cauza pendinte, recurentul-revizuent a pretins că analiza realizată de instanța de apel asupra condițiilor cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. ar fi contradictorie, reținându-se deopotrivă neîntrunirea atât a condiției noutății înscrisului, cât și aceea a caracterului determinant al înscrisului în soluționarea cauzei.

Recurentul-revizuent și-a fundamentat cererea de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe un înscris care, așa cum a indicat și instanța de revizuire, a existat la dosarul instanței de apel ce a pronunțat decizia atacată cu revizuire. Este vorba despre înscrisul reprezentat de copia de pe cartea funciară nr. (...) privind imobilul situat în București, (...), sector 1, în suprafață de 11.926,74 mp, având numărul cadastral (...), depusă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 la 21.10.2010, la solicitarea instanței de judecată.

Potrivit instanței de revizuire, înscrisul indicat de revizuent nu e nou deoarece fotocopia acestei cărți funciare (cuprinzând înscrieri și notări din perioada 14.03.2006-21.01.2020) de care se prevalează acesta a existat la dosarul nr. x/3/2007 al Curții de Apel București.

Această motivare este suficientă sub aspectul verificării condițiilor specifice acestui caz de revizuire având în vedere că e deschisă calea de atac pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. atunci când, după darea hotărârii s-a descoperit un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. În măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou.

Faptul că înscrisul de care se prevalează revizuentul, identic în conținut cu cel aflat la dosarul instanței de apel ce a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, poartă efectele renumerotării cărții funciare vechi și atribuirii unui număr alt cadastral, identic cu cel al cărții funciare, în cursul unui proces de modificare care a privit toate cărțile funciare din România (proces care a avut loc în anul 2011, când Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a implementat sistemului eTerra), nu califică respectivul înscris ca fiind unul nou și nu deschide recurentului-revizuent calea revizuirii împotriva deciziei nr. 743 din 26 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a IV a civilă, de vreme ce, așa cum s-a arătat, acesta s-a regăsit în fondul probator al cauzei aflat la dispoziția instanțelor ce au soluționat-o, fiind menționat ca atare la fila 79 a deciziei atacate cu revizuire, în rândul înscrisurilor furnizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, la cererea instanței de judecată.

Pretinsele modificări din conținutul cărții funciare a imobilului în litigiu, dată de renumerotarea cărții funciare vechi, diferită de cea a înscrisului de la fila 79, vol. II a dosarului nr. x/3/2007* al Curții de apel București, Secția a IV- a civilă, nu califică înscrisul ca fiind unul nou cât timp rezultă din considerentele deciziei nr. 743 din 26 septembrie 2017 că instanța de apel a valorificat înscrisul respectiv în considerarea conținutului său, iar nu a semnificației dată de modificările efectuate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară cu ocazia implementării sistemului eTerra .

În privința pretinsului caracter determinat al înscrisului nou de care recurentul-revizuent s-a prevalat în demersul său pendinte, în sensul în care existența notării promisiunii de vânzare prin încheierea din 15.03.2006, dacă ar fi fost cunoscută de instanța de apel, ar fi condus la o altă soluție, Înalta Curte reține că buna credință a intimatei-pârâte nu ar putea fi răsturnată de existența notării în cartea funciară nr. (...) a promisiunii de vânzare cumpărare, având în vedere că instanța de fond a reținut preferabilitatea titlului exhibat de aceasta în urma examinării înscrierilor și a notărilor (inclusiv a litigiului în discuție) privind imobilul, care se regăsește într-o altă carte funciară, nr. (...), privind imobilul cu nr. cadastral (...) (imobilul cu numărul cadastral (...) rezultând din dezmembrarea acestuia), ce cuprinde înscrieri din 04.02.2005 și până la 14.03.2006, inclusiv. Această din urmă carte funciară s-a aflat însă, de asemenea, la dosarul nr. x/3/2007, în fotocopie, fiind depusă la 21.10.2010 în același context, relevanța sa fiind astfel apreciată de instanța de apel la pronunțarea deciziei civile nr. 743/26.09.2017 în dosarul nr. x/3/2007*, ce formează obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, înscrisul exhibat în prezent ca fiind unul „nou”, apt să deschidă calea revizuirii exclusiv în considerarea mențiunii ca fiind emis ulterior pronunțării, însă identic în conținut cu cel de la fila 79 vol. II dosar Curtea de Apel București, Secția a IV a civilă, a fost evaluat de instanța de apel care a reținut în privința sa că „ din extrasul de carte funciară, aflat la fila 79 volumul II din dosarul Curții de apel București, în perioada 09 mai 2005-14 aprilie 2006, nu era notat niciun litigiu de către A. Numai după încheierea contractului de vânzare- cumpărare, autentificat sub nr. 735 din 13 aprilie 2006, A a notat la 23 iunie 2006, existența dosarului nr. x/299/2006 având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului”, observație care se menține și în privința înscrisului depus în revizuire (prin raportare la afirmația revizuentului că documentul a fost obținut la 21 septembrie 2023) și care a generat din partea instanței de apel din revizuire observația că înscrisul nu e nou sub acest aspect (deși, cum s-a reținut anterior, definitoriu pentru calificarea noutății înscrisului nu este nici data emiterii, denumirea/semnificația și nici sursa/originea acestuia, ci faptul de a nu fi fost folosit în proces, de a nu fi făcut obiect de cercetare ori de a nu fi fost cunoscut de instanță).

De asemenea, în prezența (și) a înscrisului pretins nou pe calea revizuirii, în ansamblul probator al cauzei, a stabilit instanța de apel ce a pronunțat decizia nr. 743 din 26 septembrie 2017 că dreptul de proprietate al reclamantului ( recurentul-revizuent din prezenta pricină) asupra imobilului situat în București, (...) sector 1 în suprafață de 11926,74 mp având nr. cadastral (...) și cota de 1/2 din terenul situat la aceeași adresă, în suprafață de 1139,98 mp, având nr. cadastral (...) nu se justifică întrucât „s-a constatat lipsa de diligență a acestuia în notarea titlului său și neînscrierea procesului în cartea funciară (așa cum reiese din extrasul de autentificare”.

Ca atare, doar în mod aparent, sunt contradictorii considerentele instanței care reține, pe de o parte, noutatea înscrisului ce a stat la baza promovării revizuirii, iar pe de altă parte, se referă la înscrisul existent deja în dosar, identificat drept extrasul de carte funciară aflat la fila 79 din dosar, volumul II, în realitate fiind vorba de unul și același înscris, dar care nu poartă modificări de substanță.

Contrar susținerilor recurentului-revizuent, nu sunt contradictorii nici considerentele instanței de apel care a conchis în sensul în care, deși întrunește condiția de admisibilitatea prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că are forța probantă intrinsecă, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul nou nu are caracter determinant în soluționarea cauzei.

Condiția ca înscrisul nou să fie probator, doveditor prin el însuși, deși necesară, nu este suficientă pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Constatarea forței probante a actului nou nu exclude reținerea caracterului nedeterminant al acestuia în economia litigiului.

Ca atare, reținerea curții de apel conform căreia înscrisul prezentat ca nou de către recurentul revizuent are forță probantă, nu contrazice statuarea că acesta nu întrunește condiția de a determina pronunțarea unei alte soluții.

În motivarea cererii de recurs, revizuentul s-a prevalat de împrejurarea că înscrisul aflat la dosarul cauzei, fila 79 din dosarul curții de apel, volumul II, reprezentat de copia cărții funciare nr. (...) a creat în persoana sa o falsă reprezentare a realității care l-a pus în imposibilitate de a acționa.

Fără a pune în discuție buna sau reaua credință a deținătorului înscrisului, este cert însă că atare circumstanțe precum cele relevate în cauză – necunoașterea caracterului incomplet al notărilor din cartea funciară – nu corespund unui caz de forță majoră care să permită redeschiderea judecății pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe baza aceluiași înscris, dar purtând mențiunile considerate (ori arătate) ca fiind ulterioare soluționării cauzei.

Cât timp pretinsele notări din cartea funciară a imobilului nu au împiedicat instanța de fond în evaluarea acestuia, fiind cunoscute în cursul cercetării procesului, imposibilitatea mai presus de voința părții în furnizarea înscrisurilor lămuritoare nu mai poate fi invocată, neconcordanțele ivite, purtând chiar în privința identificării ori determinării semnificației înscrisului, necesitând lămurirea lor chiar în cursul procedurii de fond.

Revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu permite reluarea judecăților pentru un plus de diligență care inițial nu a existat.

Câtă vreme recurentul-revizuent a obținut ulterior judecății litigiului, înscrisul pe care îl opune în prezenta cerere de revizuire ca fiind unul nou, rezultă că acesta putea fi obținut la orice moment situat într-una din etapele procesuale ale judecății de fond.

Prezentarea unui înscris în absența dovedirii împrejurărilor excepționale care au împiedicat partea să-l înfățișeze în cadrul procesului nu este suficientă în retractarea unei hotărâri pe calea extraordinară a revizuirii, întrucât stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile ar deveni astfel lipsite de eficiență.

Cum în cauză recurentul-revizuent nu a dovedit imposibilitatea obiectivă a depunerii pretinsului înscris nou, în mod corect instanța a concluzionat în sensul că această condiție nu este îndeplinită.

În considerarea acestor argumente, care răspund inclusiv criticilor vizând o greșită aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu trimitere la dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.), în partea privitoare la explicarea înțelesului de înscris nou care stă la baza cazului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a imposibilității mai presus de voința părții de a produce înscrisul în cursul judecății, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, apreciind ca legală decizia atacată.

În ceea ce privește cererea intimatei S.C. B S.R.L., de sancționare a revizuentului cu amendă judiciară pentru exercitarea unei căi de atac în mod repetitiv, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credință a revizuentului în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

Totodată, exercitarea, în mod repetat, a unor căi de atac prevăzute de lege nu este în măsură să ateste în sine întrunirea elementelor abuzului de drept procesual prevăzute de art. 12 C. proc. civ., ci reflectă, până la proba contrară, existența unei manifestări legitime a părții, în virtutea liberului acces la justiție garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, astfel că, Înalta Curte va dispune obligarea recurentul-revizuent A să achite intimatei E suma de 4500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, achitat cu chitanța seria DE nr. 813 din 02 aprilie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de amendare a recurentului-revizuent A, formulată de intimata S.C. B S.R.L.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 1584 A din 5 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul-revizuent A să achite intimatei E suma de 4500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.