ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2609/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6315 din 17.11.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Casa Locala de Pensii Sector 6 și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

La 14 martie 2022, reclamanta a formulat cerere de completare a hotarârii, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3343 din 17 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 7 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecarea apelului pentru lipsa părților în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin încheierea din 2 noiembrie 2022 s-a dispus menținerea măsurii suspendării judecării cauzei.

În motivare, revizuenta a susținut că decizia din recurs este lipsită de relevanță juridică deoarece este imoral a fi imputat unei părți faptul că nu a cerut judecarea cauzei în lipsa sa atât timp cât instanța nu i-a solicitat să formuleze o astfel de cerere.

Cauza a fost înregistrată la 5 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 09.10.2023 s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

În cauză, se constată că cererea de revizuire deși a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuenta nu a dezvoltat în concret acest motiv.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Totodată, conform art. 509 alin. (2) din același cod pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată este de menționat faptul că prin cererea de revizuire se solicită retractarea deciziei prin care a fost respins ca nefondat recursul împotriva unei încheieri de suspendare a soluționării apelului.

Din textele de lege evocate rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul.

Este de subliniat faptul că noțiunea dezbaterea fondului este reglementată de art. 389 C. proc. civ., fiind specifică primei instanțe sesizate, spre deosebire de evocarea fondului, caracteristică etapelor procesuale desfășurate la instanțele de control judiciar și care implică o reevaluare a elementelor de fapt și de drept ale cauzei, urmată de schimbarea dezlegării date de instanțele anterioare problemei deduse judecății, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite anterior.

În acest sens a dezlegat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 250 din 20.04.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 706 din 16 iulie 2021, care, la paragr. 18, a reținut că revizuirea hotărârilor date de instanțele de recurs se poate cere "atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17)".

Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimitere, precum și hotărârile prin care a fost soluționată calea de atac în temeiul unei excepții procesuale absolute.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerința impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită în speță, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii de suspendare a soluționării apelului pentru lipsa părților.

Or, în cauză se constată că prin soluționarea recursului nu a fost evocat fondul litigiului, ci a fost analizată legalitatea măsurii soluționării căii de atac a apelului.

În consecință, având în vedere faptul că decizia prin care s-a respins recursul nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întrunește cerința de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În egală măsură, se constată că prin cererea de revizuire se tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei privind legalitatea măsurii suspendării căii de atac a apelului, situație nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită anularea hotărârii pentru motivele limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia și Doina Duca contra Moldovei și Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.