ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 170/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 8 mai 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2023, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 4 mai 2023, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B..

Invocând incidența dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a susținut că la termenul de judecată din 4 mai 2023, când s-a soluționat cererea de revizuire, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiind citată doar la reședința din București, str. x, iar nu la domiciliul său din aceeași localitate, Bd. x, menționată în cartea sa de identitate.

Contestatoarea a arătat că a angajat-o, în dimineața zilei de 4 mai 2023, pe doamna avocat C., pentru a-i apăra interesele în cauză, aceasta transmițând la dosar împuternicirea avocațială, precum și o cerere prin care a solicitat să-i fie comunicate înscrisurile de la dosar, în scopul pregătirii apărării.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu a dat curs acestei solicitări, încălcându-i contestatoarei, care din motive obiective nu s-a prezentat la termenul de judecată din 4 mai 2023, dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Contestatoarea a afirmat că nici intimata B. nu a fost legal citată la adresa din București, și nici la reședința activă din Șos. x, ci la SCPA D., cu sediul profesional în București, al cărei mandat de reprezentare nu se regăsește la dosar și care nu are dreptul de a efectua acte de procedură pentru această parte.

A susținut că intimata s-a legitimat cu o carte de identitate în cuprinsul căreia este consemnat eronat că domiciliază în București, str. x, adresă la care se află un imobil care este în proprietatea sa, și unde partea adversă nu a locuit niciodată.

Această atitudine a intimatei a fost sancționată din punct de vedere penal (pentru infracțiunile de fals și uz de fals), instanțele învestite cu soluționarea dosarelor nr. x/2000 și nr. y/2011 fiind induse în eroare cu privire la acest aspect, precum și referitor la starea de sănătate a tatălui contestatoarei, E., anterior încheierii căsătoriei, la 13 iulie 2000.

Reclamând modalitatea de citare a părților și de soluționare a cererii de revizuire, contestatoarea a susținut că instanța a ignorat cererea sa de suspendare a judecății, nedepunerea întâmpinării de către intimată, precum și a faptul că aceasta este urmărită penal pentru infracțiunile de fals de identitate și uz de fals, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dezlegarea cauzei fiind rezultatul unei greșeli materiale.

A menționat că a intimata a fost obligată să-i plătească despăgubiri morale în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2022 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă.

Invocând, în drept, dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 719 din 4 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, rejudecarea cererii de revizuire și pronunțarea unei soluții de admitere a acesteia.

Prin decizia nr. 719 din 4 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1387 din 16 iunie 2022 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că decizia supusă revizuirii nu se circumscrie dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., întrucât prin această hotărâre a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cale de atac, fără a se evoca fondul cauzei.

Reținând că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care aceasta se întemeiază, precum și că prevederile art. 322 din același act normativ permit promovarea căii extraordinare de atac împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, Înalta Curte a reținut că decizia nr. 1387 din 16 iunie 2022 nu se circumscrie acestor condiții legale de admisibilitate.

Prin întâmpinarea depusă la 14 iunie 2023, intimata B. a solicitat respingerea contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Motivele contestației în anulare pendinte vizează, pe de o parte, nelegala citare a părților la termenul de judecată la care s-a soluționat cererea de revizuire, 4 mai 2023, iar, pe de altă parte, pretinsa eroare materială săvârșită de instanța de revizuire, ce rezidă în ignorarea cererii de amânare/suspendare a judecății, a faptului că intimata nu a depus întâmpinare, precum și în falsul săvârșit de aceasta cu privire la identitatea sa, din aceste perspective invocându-se încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil în accepțiunea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatoarei pentru termenul din 4 mai 2023, când a fost soluționată cererea de revizuire a deciziei nr. 1387 din 16 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, se constată că aceasta s-a realizat prin intermediul oficiului poștal, prin afișare, la adresa indicată de contestatoare în cererea de revizuire, respectiv în București, persoana însărcinată cu îndeplinirea procedurii de citare făcând mențiune despre afișarea citației pe ușa principală a locuinței destinatarei, motivat de lipsa de la domiciliu a acesteia.

Această modalitate de îndeplinire a procedurii de citare se circumscrie dispozițiilor art. 92 alin. (4) C. proc. civ., care stipulează că, în cazul în care persoana citată nu se găsește la domiciliu, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau a camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, sub condiția întocmirii de către agentul însărcinat cu înmânarea acesteia a unui proces-verbal.

Nici faptul că contestatoarea nu a fost citată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la domiciliul său, din București, Bd. x, nu determină incidența motivului de contestație în anulare menționat, câtă vreme, prin toate actele de procedură îndeplinite în cauză, aceasta nu a formulat o astfel de solicitare, ci a indicat, ca unică adresă pentru îndeplinirea procedurii de citare, pe cea din București, str. x.

Referitor la împrejurarea că aceasta nu a fost prezentă la termenul de judecată la care a fost soluționată cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este de natură să atragă incidența prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât absența sa nu poate fi asimilată nelegalei citări, prevăzute de acest text de lege.

De asemenea, nici absența de la judecată a avocatului acesteia nu echivalează cu nelegala citare a părții în sensul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținându-se că la termenul de judecată la care s-a soluționat cererea de revizuire procedura de citare a contestatoarei era legal îndeplinită, iar în cauză nu a existat un viciu de procedură care putea fi acoperit prin prezența acestuia, în condițiile art. 89 alin. (2) din cod.

În plus, se remarcă că, prin cererea depusă la 4 mai 2023, prin care contestatoarea a învederat că și-a angajat un apărător și a solicitat amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării, a arătat expres că solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din București.

Ca urmare a exprimării acestei opțiuni și a consecvenței contestatoarei în a menționa, prin actele procedurale efectuate, că adresa sa de domiciliu este cea anterior amintită, Înalta Curte nu poate reține încălcarea de către instanța de revizuire a dreptului la apărare, respectiv a dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de vreme ce procedura de citare a părții a fost realizată conform prescripțiilor legale ("Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat", conform art. 90 C. proc. civ.).

Totodată, Înalta Curte constată că cererea pentru pregătirea apărării a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar prin citarea contestatoarei la domiciliul indicat în cererea de revizuire, aceasta a avut posibilitatea și chiar a luat cunoștință de toate actele de procedură întocmite în dosar, a formulat cereri și a exercitat calea extraordinară de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra cererii de revizuire, în scopul susținerii intereselor sale procesuale.

Referitor la nelegala citare a intimatei B., invocată de către contestatoare tot din perspectiva dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte notează că, nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează citarea părților atrage sancțiunea nulității relative, aceste norme protejând interesele private ale celui vătămat, astfel că interesul concret de a se prevala de nelegala citare sau de lipsa citării aparține celui ce trebuia citat în conformitate cu prevederile legale.

Or, intimata B. nu a invocat o asemenea chestiune, de natură a fi analizată în contextul incidenței dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dimpotrivă aceasta, având cunoștință de actele și lucrările dosarului, precum și de termenele acordate, a îndeplinit actele de procedură corelative calității procesuale deținute în cadrul litigiului.

În ceea ce privește motivele de contestație în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prin care a fost reclamată săvârșirea de către instanța de revizuire a unei erori materiale, concretizate prin ignorarea cererii de amânare/suspendare a judecății, a faptului că intimata nu a depus întâmpinare, precum și a falsului săvârșit de aceasta cu privire la identitatea sa, Înalta Curte apreciază că norma invocată vizează hotărârile pronunțate în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului, situație care nu se regăsește în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile premise prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 4 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.