ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1330/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05 iulie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, S.C B. S.R.L. și C., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 de euro, obligarea primului pârât la plata unei amenzi civile în cuantum de 100 de ron pe zi, obligarea celui de-al treilea pârât la restabilirea situației prin eliberarea unei adeverințe medicale, conform legislației în vigoare.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința civilă nr. 1327 din 03 iulie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, S.C. B., C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București

Prin decizia civilă nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția de perimare; a constatat perimarea cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 1327 din 03 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2016, în cauza civilă având ca obiect acțiune în răspundere delictuală privind pe apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Sănătății, S.C. B., C. și cu intimatul-intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs depusă la data de 10 noiembrie 2021, la oficiul poștal, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

A arătat că urmează să detalieze motivele de recurs printr-un memoriu separat, după redactarea hotărârii atacate.

II.2. Memoriul de recurs

Prin memoriul de recurs depus la data de 14 ianuarie 2021, la oficiul poștal, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului declarat la data de 09 noiembrie 2021, în termenul de 5 zile de la pronunțarea deciziei civile nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, reiterând solicitarea de admitere a recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

În motivare, a arătat că doamna avocat D. nu îl mai reprezintă din 27 iulie 2020, întrucât a fost suspendată din exercitarea profesiei de avocat, iar la data de 09 noiembrie 2021, noul avocat E. a transmis cererea de recurs împreună cu împuternicirea avocațială și cererea de acces la dosarul electronic .

A mai arătat că împuternicirea avocațială prevede dreptul de asistență juridică și reprezentare, în dosarul nr. x/2016, în fața Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în cererea de recurs a precizat în mod expres datele de identificare ale reprezentantului recurentului-reclamant și sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, însă comunicarea deciziei atacate s-a realizat la sediul fostului avocat, la data de 08 decembrie 2021.

Împrejurarea reclamată a fost constatată în urma programării prealabile a solicitării de studiu și fotocopiere a dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 05 ianuarie 2022.

A susținut că prin comunicarea deciziei atacate la adresa greșită ce s-a realizat prin depunerea actului de procedură la cutia poștală, în lipsa destinatarului de la adresă, conform procesului-verbal de înmânare, s-a aflat în imposibilitate de a redacta și transmite instanței dezvoltarea motivelor de recurs, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care comunicarea legală a deciziei recurate este inerentă activității judiciare și reprezintă o garanție a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

În considerarea dispozițiile art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.

Pe fondul recursului, printr-o primă critică, a invocat nelegalitatea deciziei atacate prin prisma încălcării regulilor de drept privind perimarea cauzelor.

În acest context, a susținut că prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2016 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosare care au fost soluționate definitiv în favoarea recurentului, la data de 04 noiembrie 2020 și, respectiv, la data de 15 decembrie 2020, prin respingerea recursurilor declarate de Ministeriul Sănătății și de S.C. B. S.R.L., iar hotărârile pronunțate în aceste dosare, pe care le consideră esențiale și utile prezentei cauze, i-au fost comunicate la data de 07 aprilie 2021 și, respectiv, la data de 03 ianuarie 2022.

A precizat că dispozițiile C. proc. civ. nu prevăd în mod expres și previzibil modalitatea de realizare a repunerii pe rol a cauzei în condițiile suspendării judecății, în baza art. 413 C. proc. civ.

Cum perimarea reprezintă cea mai gravă sancțiune a procesului civil, în special în calea de atac a apelului, având în vedere că, după intervenirea sa, hotărârea dată rămâne definitivă și intră în puterea autorității de lucru judecat, C. proc. civ. nu prevede o reglementare a comportamentului pe care părțile trebuie să îl adopte pentru a nu interveni această sancțiune în urma suspendării facultative în temeiul textului de lege anterior menționat.

Având în vedere că art. 415 C. proc. civ. nu tratează printre ipotezele sale repunerea pe rol în cazul suspendării facultative și de către cine trebuie efectuată, creând astfel confuzie, practică neunitară și consecințe grave pentru justițiabili (respectiv perimarea fără culpa părții), o atare situație contravine dreptului părții de acces la justiție și la un proces echitabil.

Invocând jurisprudența și doctrina în materie în ceea ce privește suspendarea facultativă a judecării cauzei, în contextul modificării art. 413 alin. (1) prin Legea nr. 310/2018, și adăugarea pct. 1

1

,

a susținut că nu poate fl aplicabil un tratament diferențiat unor situații tratate anterior prin același articol și a căror reglementare vizează aceeași rațiune din perspectiva scopului urmărit de legiuitor.

Având în vedere rațiunile identice pentru care s-a dispus suspendarea facultativă a judecării și repunerea pe rol trebuie dispusă în aceleași condiții, din oficiu, întocmai ipotezelor prevăzute în art. 415 pct. 3 C. proc. civ. în ambele variante de redactate, atât cea anterioară, cât și cea ulterioară Legii nr. 310/2018.

Reținând dispozițiile art. 1 C. civ. și faptul că, în speță, nu există uzanțe și o practică constantă care să tranșeze situația titularului repunerii pe rol a cauzei suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se va urmări următorul izvor stabilit de lege, anume dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare.

Or, prin analogie, situația asemănătoare în cauză este suspendarea judecății în cazul în care instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâre preliminare adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, pentru care repunerea procesului pe rol se efectuează din oficiu, conform art. 415 pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, altă situație asemănătoare este suspendarea cauzelor până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, însă în baza temeiului de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, ulterior, de art. 413 alin. (1) pct. 1

1

pentru care practica majoritară și doctrina au stabilit că soluția este repunerea pe rol din oficiu a cauzei fără intervenirea perimării cauzei.

Având în vedere că prezenta cauză a început în anul 2016, în raport de art. 25 C. proc. civ., art. 413 din același act normativ se aplică în forma în vigoare la acea dată ceea ce determină inaplicabilitatea în cauză a pct. 1

1

, iar art. 413 alin. (1) pct. 1 conține și această ipoteză adaugată ulterior, despre care doctrina și jurisprudența au arătat că atrage intervenția repunerii cauzei pe rol din oficiu, a subliniat reținerea de către instanță a acestei soluții și aplicarea aceluiași tratament, potrivit principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.

Așadar, în contextul în care rațiunea suspendării soluționării cauzei este identică în ambele situații, prevăzute de același articol, nu este legal, previzibil și unitar a se aplica două soluții diferite, respectiv în una din situații repunerea pe rol să fie efectuată din oficiu, iar în alta să fie solicitată de parte.

O altă critică sub aspectul nelegalității deciziei recurate a vizat sancțiunea aplicării perimării în contextul inexistenței unei culpe a recurentului-reclamant, în sensul în care cea de-a treia condiție prevăzută în cazul incidenței perimării, respectiv lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părții, nu este îndeplinită atât timp cât instanța nu a verificat și nu a motivat acest aspect, conform cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pasivitatea recurentului-reclamant nu dobândește în cauză valențele unui comportament culpabil, apt să conducă la perimarea cererii de apel, atât timp cât repunerea de rol trebuia făcută, din oficiu, de instanță, potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Nelegalitatea deciziei recurate rezidă și din lipsa de apărare a părții, în sensul în care, ulterior suspendării judecății cauzei, apărătorul inițial nu i-a asigurat asistența juridică necesară, fapt reliefat de lipsa răspunsului la solicitările recurentului începând cu anul 2020 și până în prezent determinate de împrejurarea că nu locuiește în România și este angajat în Anglia.

II.3. Procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la data de 18 martie 2022, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 05 aprilie 2022, iar prin precizările depuse la data de 04 aprilie 2022, prin poștă electronică, cu privire la cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, intimata-pârâtă C. a arătat, pe de o parte, că aspectele relevate de recurentul-reclamant din perspectiva relației profesionale cu avocatul său, doamna D., excedează limitelor investirii instanțelor de fond și apel și pot fi dovedite pe alte căi legale.

Pe de altă parte, a susținut că la data de 09 noiembrie 2021, doamna avocat E. a trimis cererea de recurs prin care a indicat noua adresă, la care a atașat împuternicirea avocațială, ulterior închiderii dezbaterilor, instanța de apel procedând în mod corect față de dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea atacată a fost comunicată la adresa indicată de recurent în timpul procesului, cu respectarea prevederilor art. 154 alin. (4) C. proc. civ.

Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., a arătat că recurentul a dedus judecății critici noi ce nu au făcut obiectul analizei instanței de apel, iar hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea normelor de drept material și a regulilor de procedură, neexistând niciun temei legal în baza căruia să se repună cauza pe rol din oficiu, după ce dosarul a fost suspendat la cererea uneia dintre părți.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 20 aprilie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, formulată prin însăși memoriul de recurs, se reține că recurentul-reclamant a invocat o pretinsă nelegalitate a comunicării deciziei recurate prin prisma alegerii domiciliului procesual la sediul profesional al doamnei avocat E., adresă neavută în vedere la momentul comunicării actului de procedură în contextul menționării datelor de identificare ale reprezentantului convențional și a domiciliului procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în cuprinsul cererii de recurs transmise instanței de apel odată cu cererea de accesare a dosarului electronic și împuternicirea avocațială din care reiese dreptul de asistență juridică și reprezentare în fața Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, premisa analizării unei astfel de cereri este aceea a valabilității comunicării actului de procedură de care legiuitorul leagă începutul termenului de motivare a recursului pentru a cărui nerespectare intervine sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificative, care exclud culpa părții.

De asemenea, împrejurarea care a împiedicat partea să acționeze trebuie să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar partea care a pierdut termenul să solicite repunerea în termen în intervalul de timp stabilit în mod expres de legiuitor.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost comunicată apelantului-reclamantul A. la data de 08 decembrie 2021, prin poștă, la sediul cabinetului avocatului care a asigurat reclamantului asistența judiciară pe parcursul judecării apelului, după cum reclamantul a solicitat prin cererea de apel, în care a indicat "domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat D., " .

Același domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură a fost indicat și în concluziile scrise depuse la data de 27 iunie 2019, prin poștă electronică .

Din moment ce ulterior pronunțării soluției, instanța are obligația redactării hotărârii judecătorești și, subsecvent, pe aceea a comunicării sale către părți, acestea din urmă au dreptul să-și aleagă, până în momentul efectuării comunicării hotărârii, un domiciliu/sediu procesual în sensul dispoziților legale menționate pentru efectuarea comunicării în acel loc. Astfel, după cum părțile aveau posibilitatea, pe tot parcursul procesului până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului, interval de timp în care se punea problema citării lor, să-și aleagă un loc al citării, în mod similar, și în intervalul de timp până la momentul comunicării hotărârii judecătorești către părți, acestea au posibilitatea să-și aleagă un loc al comunicării, instanța trebuind să dispună comunicarea hotărârii în acest din urmă loc.

Într-un atare context, aspectele relevate de parte nu se circumscriu unor elemente de fapt și de drept care să susțină o eventuală obligație a instanței de apel de a comunica hotărârea recurată la sediul indicat, cât timp manifestarea de voință expusă în cuprinsul cererii de recurs sub aspectul înștiințării instanței în legătură cu alegerea domiciliului procesual, depusă la data de 10 noiembrie 2021 și înregistrată la data de 11 noiembrie 2021 la Curtea de Apel București, înainte de comunicarea hotărârii recurate (08 decembrie 2021), nu este opozabilă instanței de apel, o atare solicitare operând numai pentru etapa procesuală în care a intervenit, adică aceea a recursului, iar o cerere distinctă cu un astfel de conținut nu figurează în materialitatea sa a fi depusă în dosarul curții de apel.

În plus, se reține că cererea de accesare a dosarului în format electronic s-a raliat unui asemenea demers procedural ce putea fi realizat doar în baza unui mandat conferit de partea ce figurează în proces, împuternicirea avocațială atașată cererii validând dreptul de asistență juridică din partea doamnei avocat E., incluzând și reprezentarea, în fața Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 86 teza I și art. 87 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de împrejurarea invocată de către recurentul-reclamant în sensul că prin comunicarea deciziei atacate la o adresă greșită ce s-a realizat prin depunerea actului de procedură la cutia poștală, în lipsa destinatarului de la adresă, s-a aflat în imposibilitate de a transmite instanței dezvoltarea motivelor de recurs, iar comunicarea legală a deciziei atacate reprezintă o garanție a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, Înalta Curte reține că hotărârea a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la domiciliul ales indicat de către reclamant prin cererea de apel, dar și prin concluziile scrise, după cum s-a arătat în cele ce preced, nefiind adusă la cunoștința instanței schimbarea locului comunicării, procedura fiind, așadar, valabil îndeplinită la locul ales de parte pentru comunicarea actelor de procedură, potrivit art. 163 alin. (12) din același act normativ.

Prin urmare, se apreciază că a fost făcută comunicarea hotărârii chiar și în ipoteza când destinatarul, în speță reprezentantul convențional al părții, nu a fost găsit la sediul profesional, agentul poștal depunând actul de procedură la cutia poștală, conform art. 163 alin. (8) raportat la alin. (3) al aceluiași articol, potrivit cu care în lipsa persoanelor care pot primi corespondența, citația se depune la cutia poștală, aceeași regulă aplicându-se și în cazul comunicării hotărârii judecătorești, conform alin. (12) al art. 163 C. proc. civ.

Or, în circumstanțele factuale descrise ce reflectă realizarea legală a procedurii de comunicare a actului de procedură la finalul judecății apelului și, de aici, asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în exercitarea căii de atac în termenul imperativ prevăzut de lege, împrejurările reclamate în susținerea împiedicării părții să acționeze sub aspectul motivării și depunerii memoriului de recurs nu reprezintă motive temeinic justificate, în înțelesul prevederilor art. 186 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de recurentul-reclamant privind repunerea în termenul de motivare a recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, potrivit cărora în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauza de față, se constată că cererea de recurs a fost formulată la data de 10 noiembrie 2021, conform ștampilei poștei, în cuprinsul căreia recurentul-reclamant a indicat motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod procedură, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, menționând că motivele de recurs le va prezenta într-un memoriu separat, după redactarea hotărârii.

Memoriul de recurs a fost depus la data de 14 ianuarie 2021, conform ștampilei poștei, cu depășirea termenului legal de 5 zile reglementat de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 487 C. proc. civ., deși comunicarea hotărârii recurate a fost efectuată la data de 08 decembrie 2021, la domiciliul indicat în cererea de apel, termenul pentru motivarea recursului împlinindu-se la data de 14 decembrie 2021.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, criticile recurentului-reclamant dezvoltate prin memoriul separat, depus peste termenul prevăzut de lege, nu pot fi luate în analiză, fiind incidentă sancțiunea nulității întemeiată pe art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termenul legal.

Sub acest aspect, se au în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligațiile părților privind îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

În consecință, față de considerentele expuse, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant privind repunerea în termenul de motivare a recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.