ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.10.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Situații de Urgență, prin Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pe cale de ordonanță președințială, constatarea inexistenței sau, în subsidiar, a nulității absolute/anularea Ordinului nr. 9490/04.10.2021 și constatarea stării de discriminare derivată din ordinul atacat și din declarațiile de presă ale lui B., precum și acordarea unor reparații în cuantum de 5.000 RON.

Prin cererea modificatoare din data de 13.10.2021, reclamantul a solicitat transformarea ordonanței președințiale într-o acțiune de drept comun, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru primul capăt de cerere și pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, pentru cel de-al doilea capăt de cerere, arătând că își menține aceleași pretenții formulate și aceleași motive.

Prin sentința nr. 135 din 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, inadmisibilității, lipsei de interes și rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, invocate prin întâmpinări;

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Situații de Urgență, prin Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 11/2020 privind stocurile de urgențe medicale, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, în ansamblul său și, în special, a prevederilor art. 7

1

, precum și a Legii nr. 20/2020 pentru aprobarea O.U.G. nr. 11/2020, în ansamblul său, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția astfel invocată.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurentul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul A., invocată de către intimatul-pârât Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul A., Înalta Curte constată că prin aceasta nu au fost formulate niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute prin încheierea recurată și nici nu a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care înțelege să își întemeieze în drept cererea de recurs.

Mai mult, prin cererea de recurs, recurentul a arătat în mod expres că va depune motivele după comunicarea încheierii motivate.

Cu toate acestea, deși încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 i-a fost comunicată recurentului la data de 27.12.2023, acesta nu a depus la dosar motivele de recurs.

Astfel, recurentul nu a formulat nicio critică concretă la adresa hotărârii recurate, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, este greșită.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel că recursul nu este motivat.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.