ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5522/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Prim-ministrul României, Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Interne, Comandantul Acțiunii, Secretar de Stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea Ordinului Comandantului Acțiunii, Secretarul de stat și Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență nr. 9490 din 04.10.2021 privind instituirea unor măsuri necesare la nivelul unităților sanitare publice cu paturi pentru combaterea pandemiei cu virusul SARS - Cov - 2 și obligarea tuturor pârâților la acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 4.000.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2021 reclamanții au formulat cerere de modificare/completare a acțiunii, prin care au solicitat anularea ordinului indicat mai sus și plata cheltuielilor de judecată prilejuite de proces.

Prin sentința nr. 226 din 11 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Prim-ministrul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală active, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a respins acțiunea privind pe reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Recurenții- reclamanți B. și A. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 226 din 11 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, formulând critici exclusiv în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a A., fără să motiveze recursul formulat împotriva soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive și a celei vizând fondul cauzei.

Intimații- pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Ministrul Afacerilor Interne au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive și în ceea ce privește soluția privind fondul cauzei, excepția lipsei de interes în susținerea recursului și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Intimatul-pârât Departamentul pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și nulității recursului pentru nemotivare.

Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, Prim-ministrul României au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinările formulate în cauză.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamanților nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În cauza de față a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului legal, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de fond.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

În speță, se observă faptul că, deși recurenții-reclamanți invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 criticile prezentate de aceștia nu reprezintă motive de nelegalitate care ar putea fi opuse sentinței civile criticate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică atât determinarea greșelilor anume imputate instanței precum și încadrarea lor în motivul de nelegalitate invocat, ceea ce nu se relevă în cauza pendinte.

Faptul că recurenții-reclamanți invocă în cuprinsul cererii de recurs diferite norme juridice nu echivalează cu motivarea recursului din perspectiva temeiul de casare invocat.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurenților-reclamanți de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenții - reclamanți B. și A. împotriva sentinței nr. 226 din 11 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.