ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1883/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 492 din data de 27 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2839 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Împotriva Deciziei nr. 492 din data de 27 februarie 2025 a formulat contestație în anulare A. invocând motivele reglementate de prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 și respectiv art. 318 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865.

Subsumat motivului reglementat de prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, contestatoarea a învederat că procedura de citare cu intimata B. este viciată în dosarul nr. x/2024, având în vedere că în citația de la fila x nu este indicată calitatea primitorului C., în citația de la fila x se menționează că intimata este mutată de la adresă, iar citația de la pagina 55 nu cuprinde semnătura acesteia, ci s-a afișat, deși aceasta are asistent social și locuiește efectiv la adresă. Prin urmare, întrucât aceasta nu depus întâmpinare ori alte înscrisuri și a fost absentă de la judecarea cauzei, reiese că nu i-a fost comunicată citația.

Relativ la motivul reglementat de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea arată că doi dintre judecătorii care au soluționat dosarul nr. x/2024 au făcut parte din completuri care au soluționat alte dosare vizând aceleași părți și cauze conexe celei deduse judecății - unul dintre judecători în cadrul dosarului nr. x/2023 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar un altul în fața Curții de Apel București. Din acest motiv, cei doi judecători ar fi trebuit să se abțină de la soluționarea cauzei, fiind incompatibili.

Cu privire la motivul reglementat de prevederile art. 318 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, contestatoarea susține că soluția pronunțată în dosarul nr. x/2024 este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța nu a luat în considerare Raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML din 23.01.2002 din care reiese că tatăl său nu avea consimțământ valabil în vederea încheierii căsătoriei cu B., deși respectivul înscris era depus la dosarul cauzei.

Arată contestatoarea că și hotărârile precedente sunt invalide, deoarece înscrisurile depuse în mai multe dosare de B. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost atacate prin acțiuni în răspundere civilă delictuală, în dosarele nr. x/2018, y/2023 și respectiv z/2020 pronunțându-se hotărâri favorabile contestatoarei.

Din perspectiva art. 6 din Convenția EDO, contestatoare arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i permis să vorbească, deși are studii juridice și un doctorat, constatându-se o discrepanță în relație cu celelalte părți aflate în sală, în alte dosare, cărora instanța le-a permis să ia cuvântul.

Mai arată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află dosarul nr. x/2024 având ca obiect instituirea tutelei speciale a numitei B., prin care i s-a stabilit deja tutorele și curatorul.

La 6 mai 2025 a fost înregistrată la dosar completarea contestației în anulare.

Prin acest act procedural, contestatoarea expune - în considerarea încheierii de ședință din camera de consiliu din 18.03.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2025 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de trei judecători de la soluționarea dosarului nr. x/2025 -, componența completurilor de judecată care s-au pronunțat în dosarele conexe prezentei cereri, pe parcursul a cinci ani.

Se mai arată că instanțele s-au pronunțat asupra unor aspecte care nu au fost solicitate prin cererea introductivă, nefiind competente să se pronunțe asupra lucrărilor economice. Mai mult, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2102/19.11.2012 pronunțate în dosarul nr. x/2010 al secției a V-a a Tribunalului București, prin care s-a reținut că toate lucrările tatălui său apărute în 1999 și 2000 sunt lucrări scrise anterior de către acesta.

Mai arată că prin sentința penală nr. 2340/R/16.11.2007 pronunțată în dosarul penal x/2007 al Tribunalului București s-a constatat că actele medicale întocmite cu privire la tatăl său au fost în concordanță cu celelalte acte medicale, astfel că toate diagnosticele acestuia de la INGG Ana Aslan sunt valabile.

Concluzionând, contestatoarea arată că decizia civilă 492/27.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024 este nulă, ca și cele anterioare, fiind date cu încălcarea art. 6 din CEDO, de către completuri incompatibile, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care solicită admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate, precum și a deciziilor anterioare.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate prin prezenta contestație în anulare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Prin cererea dedusă judecății s-au invocat ca motive de contestație în anulare dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și pct. 2, precum și art. 318 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii.

Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 presupune că instanța a dispus citarea părților, iar partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare a fost viciată la termenul la care s-a judecat cauza, iar partea a lipsit la acel termen.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea nu invocă necitarea sa potrivit cu cerințele legale, ci faptul că procedura de citare cu intimata B. ar fi fost viciată, deși această parte nu a formulat contestație în anulare.

Înalta Curte reține că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit prevederilor art. 108 C. proc. civ. de la 1865, cu nulitatea relativă care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea afectată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca o atare împrejurare.

Așadar, contestatoarea nu are aptitudinea de a formula contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării intimatei în proces.

Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare trebuie să privească pe contestator, ceea ce exclude posibilitatea introducerii contestației în anulare de către o parte care invocă nelegala citare a unei alte părți din proces.

În legătură cu motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține că potrivit acestui text legal, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârile au fost date cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În contestația ce face obiectul prezentei cauze, se invocă o presupusă stare de incompatibilitate a doi dintre membrii completului de judecată care au soluționat dosarul nr. x/2024, or, ipoteza prevăzută de textul de lege - art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - se referă la încălcarea normelor de competență publică.

Prin urmare, în temeiul motivului contestației în anulare evocat se poate reclama încălcarea competenței generale, materiale și/sau teritoriale exclusive, la care se referă art. 159 C. proc. civ.. Din acest motiv, aspectele deduse judecății de către contestatoare, nu se circumscriu ipotezei reglementate de lege și nu pot fi analizate în temeiul prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

Examinând contestația în anulare formulată în cauză din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., pe care contestatoarea și-a întemeiat, de asemenea, cererea, Înalta Curte reține că textul legal vizează hotărârile instanțelor de recurs a căror dezlegare este rezultatul unei greșeli materiale. Prin urmare, pentru a respecta limitele acestui motiv de contestație în anulare, este necesar ca judecata să se fi desfășurat în fața instanței de recurs.

În speță, decizia atacată a fost pronunțată ca urmare a soluționării unei cereri de revizuire, motiv pentru care prevederile art. 318 C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea.

Din motivele expuse în contestația în anulare și prin cererea completatoare reiese că, în realitate, contestatoarea este nemulțumită de soluția de respingere a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 2839 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, iar aspectele relevate constituie critici de netemeinicie care ar fi putut fi analizate doar de o instanță de control judiciar într-o eventuală cale de atac de reformare și nu într-o contestație în anulare - care este o cale de atac de retractare și nu de cenzură judiciară, legiuitorul reglementând doar anumite motive pentru care contestația în anulare poate fi formulată, supuse unei interpretări restrictive.

Stabilirea unor condiții speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speță, contestația în anulare, nu poate fi interpretată ca o limitare a accesului părții la justiție sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Legiuitorul este cel care stabilește procedura și condițiile în care părțile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestației în anulare, acestea au fost reglementate expres și limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuție a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile premisă prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 și art. 318 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 492 din 27 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.