ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în 15 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, menționând că instanța a soluționat respectiva cauză în lipsa contestatoarei, fără citarea acesteia.

În data de 19 februarie 2025, contestatoarea a depus motive suplimentare, întemeiate pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1673 din 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererile de completare a dispozitivului și de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 394 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022, formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimata B. Galați.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția perimării recursului, invocată din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată pe rolul instanței supreme în 15 ianuarie 2025, fiind acordat termen pentru soluționarea cauzei la 5 martie 2025, cu citarea părților.

Prin încheierea din 5 martie 2025, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși legal citate, niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

În 29 septembrie 2025, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără a solicita judecarea cauzei în lipsă, în cauză fiind stabilit, prin rezoluție, termen de judecată la 12 noiembrie 2025 în vederea discutării respectivei cereri.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2025, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol și, în consecință, a menținut măsura suspendării judecării contestației în anulare, dispusă în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din data de 5 martie 2025, fiind acordat termen de judecată la 26 noiembrie 2025, în vederea citării părților cu mențiunea discutării perimării contestației în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Reiese, în sensul prevederilor legale anterior redate, că, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea, care are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție simplă de desistare tacită, dedusă din aspectul nestăruinței îndelungate în judecată.

Mecanismul juridic incident într-o atare ipoteză este reprezentat de excepția de perimare, peremptorie, dat fiind că urmarea admiterii acesteia constă în stingerea litigiului în etapa în care acesta se află, și absolută, fiind reglementată de norme imperative, nu doar în interesul părților, cât mai ales în cel al unei bune administrării a actului de justiție.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

Raportând aceste considerații de ordin teoretic la datele din prezenta cauză, se constată că, în speță, termenul de perimare, de șase luni, a început să curgă de la 5 martie 2025, dată la care Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind întrerupt sau suspendat.

Astfel, deși contestatoarea a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta nu a avut ca efect întreruperea termenului de perimare, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 417 C. proc. civ., potrivit cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Aceasta întrucât cererea de repunere pe rol a fost formulată la data de 29 septembrie 2025 (data poștei electronice, conform înscrisului de la dosar), ulterior împlinirii termenului de perimare (5 septembrie 2025), nefiind, totodată, un act făcut în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ., câtă vreme partea nu s-a prezentat la judecată și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin urmare, termenul de perimare s-a împlinit, neexistând cauze de întrerupere sau de suspendare a acestuia, în cauză neimpunându-se nici necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere că, din actele și lucrările dosarului, se constată a fi îndeplinite cumulativ cerințele perimării, pricina rămânând în nelucrare din vina părților pe întreaga perioadă prevăzută de lege, calculată de la data suspendării judecării acesteia, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1673 din 18 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.