ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 08 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 2125 RON, reprezentând contravaloarea reparației acoperișului efectuată de reclamant și 600 euro, contravaloarea în RON, reprezentând 1/4 din valoarea acestuia. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1900 RON, reprezentând daune morale, obligarea la eliberarea curții de deșeurile existente, în termen de 3 zile, respectiv obligarea acesteia să nu mai țină câinele în curtea comună și să aibă o atitudine civilizată.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București

Prin sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 București a admis, în parte, acțiunea reclamantului A., a dispus obligarea pârâtei B. să ridice deșeurile și materialele depozitate pe terenul în suprafață de 68,90 mp situat în București, str. x, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei ce i-ar reveni acesteia din cheltuielile legate de reparația acoperișului, ca neîntemeiat, și a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate de părți.

1.3 Decizia pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 2552/20.10.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 652/2021 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. și l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1000 RON, reprezentând onorariu avocat, redus conform dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

1.4 Decizia pronunțată de Curtea de București, secția a IV-a Civil

Prin decizia civilă nr. 527R din data de 23.06.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă a admis excepția nulității și a anulat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2345/02.10.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Totodată, l-a obligat pe recurentul-reclamant să achite intimatei-pârâte suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

1.5 Decizia pronunțată în contestație în anulare de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 527R/23.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, ca inadmisibilă, și l-a obligat pe contestator la plata sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

1.6 Decizia pronunțată în revizuire de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondată; a respins cererea revizuentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și l-a obligat pe revizuent să achite intimatei suma de 595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2.1. Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a declarat recurs revizuentul A..

Prin cererea de recurs, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-revizuent a susținut că decizia atacată cuprinde erori în considerente, sub aspectul numărului de decizie și a numărului de dosar atunci când face referire la decizia pronunțată în recurs. Pe de altă parte, deși avocații intimatei-pârâte nu au participat la toate termenele de judecată și nici nu au depus, în termenul defipt de lege, întâmpinările formulate, partea a primit în întregime onorariile avocațiale solicitate, deși activitățile prestate de acesta "au fost incomplete."

Sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București este contradictorie cu decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă pentru următoarele argumente:

Prin sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a reținut atitudinea sfidătoare a intimatei la adresa soților A. prin lăsarea nesupravegheată a câinelui acesteia în curte și prin depozitarea unor materiale de construcții, ocupând în proporție de 80%, din curtea comună.

În cauză, s-a făcut dovada că intimata deține un câine care nu poartă botniuță și care este agresiv cu familia revizuentului.

Prin cererea de contestație în anulare, astfel cum a fost completată prin adresa din 13 octombrie 2022, au fost prezentate dovezi din care reiese că pârâta își ține în continuare căinele în curte, împiedicând accesul reprezentaților C. și D. la adresă.

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța nu a analizat notele scrise depuse de revizuent la 12 iulie 2022 în dosarul nr. x/2022, respectiv concluziile scrise din 13 octombrie 2022 și cele depuse în ședință publică la termenul de judecată din 15 noiembrie 2022.

Or, neanalizarea de către instanță a notelor și a concluziilor scrise depuse de revizuent în dosarul nr. x/2022 atrage incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din perspectiva în care nesocotește autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

Astfel, prin sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că "prin fotografiile depuse de reclamant la dosar, instanța constată că în curtea interioară a imobilului au fost depozitate o serie de paleți de lemn și alte materiale de construcție, împrejurare recunoscută de către pârâtă prin întâmpinare, care nu atrage imposibilitatea de folosință a spațiului comun."

Prin adresa depusă la dosarul nr. x/2022, în ședință publică de la termenul din 15 noiembrie 2022, s-a învederat că, deși prin sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 București a admis, în parte, acțiunea reclamantului A. și a dispus obligarea pârâtei B. să ridice deșeurile și materialele depozitate pe terenul în suprafață de 68,90 mp situat în București, str. x, pârâta continuă să ocupe, în mod nelegal, curtea comună.

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a reținut că, în cauza de față, contestatorul invocă existența unei greșeli materiale cu privire la interpretarea probatoriului de către instanța de judecată.

Or, în cauză, a fost probată împrejurarea că pârâta nu respectă dispozițiile sentinței civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin urmare, prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București din perspectiva în care s-a reținut că a fost invocată existența unei erori materiale cu privire la interpretarea probatoriului.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 652 din 01 februarie 2021, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că din probele administrate nu reiese decât faptul că reclamantul a încheiat cu S.C. E. S.R.L. un contract de prestări servicii de tinichigerie, fiind depusă la dosar o factură în cuantum de 2500 euro, fără însă a se face dovada achitării acestei facturi. Or, instanța nu a solicitat depunerea la dosar a unei astfel de dovezi.

Prin înscrisurile înregistrate la 12 iulie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IV a civilă, revizuentul a depus devizul lucrărilor efectuate de S.C. E. S.R.L. - manoperă și montajul acoperișului- și cu toate acestea instanța, prin decizia nr. 911 din 15 noiembrie 2022, nu a ținut cont că a fost făcută dovada acestor cheltuieli, pronunțând o soluție favorabilă intimatei.

Reținerile curții de apel din cuprinsul deciziei civile nr. 911 R/15.11.2022 conform cărora instanța a constatat că aspectele invocate nu reprezintă o eroare materială în accepțiunea prevederilor art. 503 din C. proc. civ., ci o critică cu privire la modul de soluționare a cauzei, sunt greșite din perspectiva în care revizuentul a invocat netemeinicia soluției pentru modul în care au fost administrate dovezile, raportat la dispozițiile art. 250 din C. proc. civ.

În pronunțarea deciziei civile nr. 911 din 15 noiembrie 2022, curtea de apel nu a ținut cont de situația de fapt a reclamantului și a soției sale, de starea de sănătate a acestora precum și de situația financiară precară justificată și de împrejurarea alocării unei sume importante în repararea acoperișului (5000 RON) și pentru recuperarea căreia s-a adresa instanței de judecată.

Prin sentința civilă nr. 652 din 01 februarie 2021, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că reclamantul a solicitat schimbarea țevilor de la baie având în vedere starea acestora precară, însă pârâta nu a permis accesul instalatorului.

Prin decizia civilă nr. 911 din 15 noiembrie 2022, contrar solicitărilor și argumentelor prezentate prin adresa înregistrată la 12 iulie 2022, Curtea de apel a reținut că deși contestatorul invocă dispozițiile legale din materia contestației în anulare, afirmațiile acestuia reprezintă simple aserțiuni fără legătură cu dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

2.2. Apărările formulate în cauză

La 29 septembrie 2024, data poștei, intimata B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului din perspectiva faptului că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 din C. proc. civ.. Prin urmare, intimata consideră că revizuentul a exercitat calea de atac împotriva unei decizii care nu este susceptibilă de recurs, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului.

La 12 octombrie 2023, revizuentul a depus note scrise în cuprinsul cărora a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, iar pe fond, admiterea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată, pentru argumentele expuse pe larg, prin memoriul de recurs.

La 25 ianuarie 2024, respectiv la 13 februarie 2024 și la termenul de judecată din 19 martie 2024, revizuentul a depus concluzii scrise, ca o completare a motivelor de recurs, la care a atașat o serie de înscrisuri și planșe fotografice în probarea situației de fapt deduse judecății. (filele x și filele x).

2.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, la 08 august 2023, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 18 decembrie 2024, în temeiul art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la 19 martie 2024, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac și a nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar, cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac, invocate prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

În drept, conform prevederilor art. 513 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. "(5)Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.(6)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători."

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 513 alin. (6) teza 1 din C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a prevăzut pentru ipoteza în care cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca hotărârea prin care a fost soluționată o astfel de cerere să fie supusă controlului de legalitate, la instanța ierarhic superioară, indiferent dacă hotărârea la care se referă revizuirea este sau nu susceptibilă de cale de atac.

În cauza dedusă judecății, se constată că revizuentul A., invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., la 20 ianuarie 2023, a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a solicitat soluționarea cauzei înlăturând hotărârile definitive potrivnice date de Curtea de Apel București, care încalcă autoritatea lucrului judecat a primei hotărâri civile - sentința civilă nr. 652/2021 din 01.02.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 București (dosar nr. x/2020) și, rejudecând cauza, revizuirea, în tot, a hotărârii civile nr. 911 din 15 noiembrie 2022 din dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondată.

Prin cererea de recurs cu care Înalta Curte a fost legal învestită în cauza pendinte, revizuentul a precizat că exercită calea de atac împotriva soluției curții de apel prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 513 alin. (6) teza 1 din C. proc. civ., decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a analizat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este susceptibilă de a fi supusă controlului de legalitate, la instanța ierarhic superioară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare.

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 911 din 15.11.2022 a aceleiași instanțe, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ce rezultă din cuprinsul acestui text legal întrucât hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în cadrul aceluiași litigiu, însă în etape procesuale diferite, nefiind incidentă noțiunea de autoritate de lucru judecat a hotărârii nr. 652/01.02.2021, pronunțate de către Judecătoria Sectorului 3, față de decizia civilă nr. 5122 R din 15.11.2022, pronunțată de către Curtea de Apel București în judecarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare formulate de către reclamant.

De asemenea, s-a reținut că, deși părțile sunt aceleași, dosarele în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice au avut obiecte diferite, precum și cauze diferite, nefiind, deci, îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză impusă de același text legal.

Din această perspectivă, Curtea de apel a mai reținut că acordarea unui număr nou pentru dosarul constituit în vederea judecării contestației în anulare nu presupune existența unui litigiu distinct, acesta fiind atribuit din considerente pur administrative, având în vedere că recursul asupra căruia s-a formulat contestația în anulare a fost judecat de către aceeași secție a Curții de Apel București, astfel că era necesară atribuirea unui nou număr unic acestei cereri de contestație în anulare asupra căreia s-a pronunțat hotărârea nr. 5122R/15.11.2022 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă.

Pe calea prezentului recurs, petentul a invocat, sub un prim aspect, existența unei pretinse erori materiale în cuprinsul deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care vizează numărul hotărârii și nr. dosarului.

Cu referire la acest aspect, Înalta Curte reamintește că în conformitate cu dispozițiile art. 442 din C. proc. civ.:

"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".

Dispozițiile art. 445 din același cod prevăd că "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444."

În aplicarea prevederilor legale anterior citate, Înalta Curte constată că pretinsele erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu pot fi remediate în cadrul unui recurs promovat împotriva respectivei decizii, legiuitorul stabilind, în mod imperativ, procedura de soluționare a unor astfel de erori ca fiind cea reglementată de art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aceste chestiuni nu pot face obiect de analiză în prezenta cale de atac.

Cu referire la celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că, în esență, acestea vizează fondul litigiului existent între părți iar nu critici concrete de nelegalitate aduse deciziei atacate, susceptibile de analiză din perspectiva cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Astfel, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest sens, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în revizuire care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Verificând, în aceste coordonate, cererea de recurs formulată de revizuent, Înalta Curte constată că prin aceasta nu au fost aduse critici punctuale deciziei atacate, în sensul că recurentul-revizuent nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de revizuire sub aspectul modului de interpretare și aplicare a normelor legale incidente în cauză, acesta limitându-se la a reitera susținerile formulate în fața instanțelor devolutive cu privire la situația de fapt dedusă judecății și la probatoriul administrat și la a-și exprima nemulțumirea față de împrejurarea că intimata B. nu respectă sentința civilă nr. 652/01.02.2021 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București.

Or, aceste chestiuni, ce vizează pe de o parte fondul litigiului iar pe de altă parte modul în care partea adversă înțelege să se supună sau nu dispozițiilor definitive ale instanței, nu pot face obiect de analiză în cadrul recursului de față ce vizează o decizie dată în calea extraordinară de atac a revizuirii și care a fost respinsă pe considerente legate de neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 509 punctul 8 C. proc. civ. pentru ca revizuirea să poată opera, aspectele de fapt ale cauzei nefiind în niciun fel antamate.

Pe de altă parte, în argumentarea incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-revizuent a susținut că prin pronunțarea deciziei civile nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a nesocotit autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 652 din 01.02.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 București, în condițiile în care, învestită fiind cu soluționarea contestației în anulare, curtea de apel nu a analizat adresele înregistrate la 12 iulie 2022, respectiv la 13 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, și cele depuse în ședința publică la termenul din 15 noiembrie 2022. Cu alte cuvinte, recurentul este nemulțumit de împrejurarea că instanța nu a analizat o serie de probe încuviințate și primite ca atare la dosar

Înalta Curte constată că și aceste chestiuni excedează controlului de legalitate pe care instanța îl poate efectua în recurs, întrucât modalitatea în care instanțele de fond au înțeles să încuviințeze, să administreze și să interpreteze probatoriul ține de temeinicia decizia atacate și nu de nelegalitatea acesteia, neputând fi cenzurată în recurs.

În recursul ce vizează soluția dată cererii de revizuire instanța poate să examineze exclusiv legalitatea deciziei din perspectiva modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv să verifice dacă instanța de revizuire a reținut în mod corect neîndeplinirea condițiilor acestui text legal, valoarea probatorie pe care instanțele de fond, în analiza pretențiilor deduse judecății, au acordat-o înscrisurilor depuse de revizuent în diferite faza procesuale anterioare- fond, apel, recurs, contestație în anulare- astfel cum acestea au fost relevate prin memoriul de recurs, neputând fi cenzurată.

De altfel, aceste aspecte nici nu au făcut obiectul judecății în cadrul revizuirii, întrucât, în analizarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., instanța sesizată este obligată să se limiteze la analiza admisibilității cererii și a împrejurărilor pe care se întemeiază, fără a putea repune în discuție aspectele legate de fondul pricinii și probatoriul administrat, aceleași rigori fiindu-i impuse și instanței care soluționează recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a soluționat cererea de revizuire.

Pentru aceleași motive, nu pot fi analizate nici susținerile în cadrul cărora recurentul-revizuent critică comportamentul intimatei (faptul că aceasta deține un câine pe care nu îl supraveghează, creând astfel un disconfort soților A., că nu a permis accesul în curte al reprezentanților F. și D., că s-a opus efectuării reparațiilor părților comune ale imobilului, sub aspectul înlocuirii țevilor uzate și al înlocuirii/reparării acoperișului imobilului și depozitarea de materiale de construcții sau a altor bunuri comune în curtea imobilului în care locuiește recurentul-revizuent), ele nefiind de natură a releva aspecte de nelegalitate a deciziei atacate care să reclame incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci doar chestiuni de fapt ce excedează controlului de legalitate al deciziei atacate.

Sunt lipsite de legătură cu cauza și nu pot fi analizate în recursul ce vizează o revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri și aspectele ce vizează starea de sănătate a soților A. și situația lor financiară instanțele de fond fiind singurele care, în virtutea plenitudinii de competență pe care o au în administrarea și evaluarea probelor, raportat la situația de fapt dedusă judecății, să verifice temeinicia unor astfel de susțineri și să stabilească valoarea lor probatorie.

Cât privește criticile ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat recurentul în fazele procesuale anterioare, Înalta Curte reține că, deși în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, în recurs instanța nu poate cenzura cheltuielile de judecată acordate de instanțele de fond.

În acest sens este Decizia nr. 3/2020, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, decizie prin care instanța supremă a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca atare, criticile ce vizează cuantumul disproporționat al cheltuielilor de judecată se circumscriu unui motiv de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei atacate, astfel că neputând fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., nu pot forma obiect de analiză pentru instanța de control judiciar.

În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în faza procesuală anterioară, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de revizuire, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-revizuent a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului, cererea de recurs astfel formulată nerespectând rigorile impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445 din 16 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445 din 16 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.