ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 168/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în 08.08.2017, sub nr. x/299/2017, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat instanței să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP (..) sub nr. 1816/25.09.2007, pentru lipsa semnăturii vânzătorului și pentru preț neserios sau nereal, să dispună obligarea pârâtului la prezentarea dovezii efectuării plății prețului imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar, în cazul în care se va dovedi că prețul nu este real, să achite diferența de 60.000 euro până la valoarea reală a imobilului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului să nu demoleze imobilul până la finalizarea procesului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 227/25.01.2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr. 1769/18.11.2022, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată; a luat act de declarația pârâtului în sensul că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 185A/16.02.2024, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A împotriva sentinței, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A.

Prin memoriul de recurs înregistrat la 28.02.2024 recurenta-reclamantă a expus considerentele hotărârii recurate și a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 468 C. proc. civ..

Susține recurenta că efectuarea unei comunicări nelegale a hotărârii nu va putea declanșa curgerea termenului de apel, astfel încât apelul declarat de partea interesată va putea fi formulat oricând până la momentul realizării unei comunicări valabile.

În privința respectării dispozițiilor art. 172 C. proc. civ. de către reclamantă, nu trebuie verificat dacă a înștiințat sau nu tribunalul cu privire la schimbarea domiciliului procesual ales, această împrejurare fiind indiscutabilă, întrucât la dosar există „adrese emise către expert” și multiple acte de procedură emise de instanță către ambii experți desemnați în cauză, dar și către Casa de Valori a Tribunalului București - Secția a V-a civilă în care se menționează domiciliul procesual ales al recurentei ca fiind la Cabinetul de avocat C, în București, (..), iar dacă cererea formulată de reclamantă nu se regăsește la dosar, acest aspect nu îi poate fi imputat, întrucât nu are atribuții privind gestionarea dosarului și nu răspunde de înscrisurile existente în acesta.

Recurenta indică filele din care reiese că tribunalul a consemnat domiciliul procesual ales al reclamantei ca fiind la Cabinetul de avocat C, în București, (..).

Invocând prevederile art. 175 C. proc. civ. și Decizia nr.75/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, recurenta arată că nu are relevanță, sub aspectul legalității procedurii schimbării domiciliului procesual ales, împrejurarea că a înștiințat sau nu partea adversă de schimbarea acestuia (în condițiile în care Tribunalul a luat act de această modificare), întrucat nu i-a fost provocată nicio vătămare, iar aceasta putea invoca, eventual, nelegala modificare a domiciliului ales al reclamantei de către tribunal la Cabinetul de avocat C, în București, (..), însă nu a înțeles să o facă.

Pe cale de consecință, recurenta învederează că tribunalul nu dispunea de nicio dispoziție legală care să-i permită ca după reținerea domiciliului procesual ales al reclamantei pe parcursul a doi ani ca fiind la Cabinetul de avocat C, să revină și să dispună comunicarea hotărârii în București, (..).

Apreciază recurenta că eroarea de comunicare a sentinței s-a datorat schimbării componenței completului de judecată, înlocuirea judecătorului intervenind la finalul derulării procedurii la instanța de fond.

Curtea de apel a apreciat că hotărârea tribunalului a fost comunicată corect în București, (..), în raport cu dispozitiile art. 172 C. proc. civ., întrucât la dosar nu se regăsește o înștiințare a părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare să fie depusă la dosar odată cu cererea prin care a fost înștiințată instanța despre schimbarea locului citării (aceasta din urma lipsind, de asemenea, fiind probabil asimilată cererii de apel), însă comunicarea hotărârii recurate s-a efectuat la sediul Cabinetului de avocat C, în București, (..), fără înștiințarea părții adverse prin scrisoare recomandată.

Astfel, curtea de apel, în contradicție cu soluția pronunțată și considerentele acesteia, a efectuat procedura de comunicare a hotărârii la domiciliul procesual ales printr-o pretinsă nerespectare a dispozițiilor legale în materie și anume la Cabinetul de avocat C, fără a oferi o justificare.

Cu privire la exercitarea apelului în termen sau cu depășirea acestuia, consideră că Tribunalul București nu avea niciun motiv să modifice adresa domiciliului procesual ales în mai 2022 din cea acceptată de instanță începând cu anul 2019, ca fiind Cabinetul de avocat C, în București, (..), la o altă adresă, astfel încât hotărârea primei instanțe a fost comunicată corect la acest cabinet în 07.07.2023 și a fost apelată în termen la 07.08.2023 (luni), apelul fiind transmis prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Pretinde recurenta că este lipsită de relevanță jurisprudența indicată de instanța de apel, întrucât situațiile de fapt sunt diferite față de cea din prezenta cauză, respectiv în cele două dosare nu au existat comunicări prealabile ale hotărârilor judecătoreși sau ale actelor de procedură la domiciliul procesual ales, agreat de recurenții din respectivele cauze.

Prin memoriul de recurs transmis la data de 27 martie 2024, recurenta face trimitere la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care invocă încălcarea art. 233 C. proc. civ. și arată că sunt greșite considerentele din hotărârea recurată ce vizează nerespectarea condițiilor impuse de prevederile art. 172 C. proc. civ. în situația indicării unei alte adrese de corespondență în cuprinsul altor înscrisuri adresate expertului sau unor instituții publice.

Arată recurenta că instanța de judecată ia act, prin încheiere, de cererile și susținerile părților, încheierea fiind instrumentul procedural ce atestă modul de desfășurare a sedințelor de judecată.

Recurenta învederează că tribunalul nu avea cum să indice ca și domiciliu procedural al reclamantei un alt domiciliu decât cel indicat la fila 6 din volumul II al dosarului nr. x/299/2017 al Judecătoriei Sector 1 București, decât dacă își însușea, printr-o cerere expresă, un alt domiciliu procesual, fiind, astfel, cert că partea a formulat această cerere în fața instanței de fond.

Recurenta, prezentă și asistată la fiecare termen de judecată, nu a reluat problematica domiciliului ales, odată ce a formulat o cerere în acest sens, ce a fost însușită de tribunal, astfel cum reiese din adresele efectuate de acesta, în care se mentionează clar că domiciliul procesual ales al reclamantei este la sediul Cabinetului de avocat C din București (..).

Dacă instanța de fond nu își însușea cererea reclamantei privitoare la domiciliul procesual ales, nu avea cum să formuleze adresele către experții desemnați, indicând domiciliul ales la Cabinet de avocat C, deoarece nu ar fi știut care este acel domiciliu ales.

Totodată, în condițiile în care convocările pentru expertiză nu s-ar fi făcut la domiciliul procedual ales, recurenta ar fi reacționat, sancțiunea procedurală pentru neconvocarea părților la efectuarea expertizei fiind nulitatea.

Tocmai lipsa de reacție a recurentei, care a fost prezentă și asistată de apărător la fiecare termen de judecată confirmă susținerile acesteia, îndeplinirea procedurii prin depunerea la dosar a unei cereri, cu indicarea expresă a domiciliului procesual.

Arată că nu poate fi imputată recurentei împrejurarea că în dosarul tribunalului nu se regăsesc cererea acesteia și încheierea de ședință prin care instanța de fond și-a însușit domiciliul procesual ales, sens în care consideră că dosarul a fost alterat în vederea satisfacerii intereselor părții adverse.

Relativ la împrejurarea că instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 142 C. proc. civ., recurenta învederează că după termenul din 09.11.2018, toate mențiunile din dosar sunt în sensul că reclamanta are domiciliul ales la Cabinet de avocat C, în București (..).

Față de aceste motive, recurenta arată că a fost viciată procedura de comunicare a sentinței la o altă adresă decât cea însușită de instanța de fond.

În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a expus apărările formulate în fața instanței de apel, în susținerea excepției tardivității căii de atac a apelului.

Arată intimatul că a învederat că la fila 6, volum II al dosarului tribunalului se regasește dovada comunicarii hotărârii către recurentă în data de 24.05.2023, la adresa aleasă chiar de către recurentă, din (..). La 28.06.2023 reclamanta a formulat o cerere privind recomunicarea hotărârii, astfel că, la acea dată (28.06.2023), cel mai târziu, recurenta a cunoscut soluția pronunțată de Tribunalul București, iar calea de atac a apelului a fost declarată la data de 07.08.2023, conform dovezii aflate la fila 2 al dosarului curții de apel.

Intimatul învederează că la termenul de judecată din 15.12.2023 instanța de apel le-a acordat posibilitatea reprezentanților convenționali ai reclamantei să verifice în dosar și să identifice înscrisul prin care aceasta a indicat domiciliul procesual ales. În lipsa identificării înscrisului, instanța de apel a încuviințat cererea reclamantei și a amânat cauza la 2.02.2024 în vederea depunerii unor precizări cu privire la sediul procesual ales, indicând documentele pe le consideră relevante, obligație neîndeplinită.

Singura argumentație expusă în fața instanței de apel s-a bazat pe susținerea orală a apelantei, prin avocat, în sensul că ar fi solicitat, tot oral, în fața tribunalului, efectuarea comunicărilor la o altă adresă, fără a proba aceste susțineri (spre exemplificare, verificarea încheierilor de ședință sau solicitarea și obținerea înregistrărilor audio ale ședințelor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 231 C. proc. civ.). De altfel, nici prin cererea de recurs recurenta nu indică un temei de fapt și unul de drept pentru care cererea de apel nu ar fi fost tardiv depusă la prima instanță.

Pe cale de consecință, intimatul solicită respingerea recursului având în vedere că: (i) din verificarea dosarului primei instanțe nu s-a putut identifica, nici de către pârât, nici de către însăși apelanta, niciun înscris sau cerere prin care să se solicite efectuarea comunicărilor la o anumită adresă; (ii) prin cererea de chemare în judecată, ce se regăsește la fila 1 a dosarului Judecătoriei Sector l, recurenta mentionează o adresă de comunicare; (iii) ulterior, în vol. I al dosarului judecătoriei, filele 180 si urm., aceasta indică faptul ca are domiciliul în Franța; (iv) ulterior, potrivit cererii de la filele 4 și 7 din dosarul judecătoriei, aceasta își alege domiciliul procesual în (....) - adresă la care i s-a și comunicat hotărârea -, aceasta este cea mai recentă cerere formulată de recurentă cu privire la locul citarii; (v) pentru alegerea unui alt loc de citare, în cursul judecății, devin incidente dispozițiile art. 158 si 172 C. proc. civ., astfel că partea avea obligația de a înștiința, atât instanța, cât și celelalte părți din dosar, cu privire la schimbarea locului de citare.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului și admiterea recursului.

Cu privire la imposibilitatea indicării filei la care se află cererea reclamantei privind alegerea domiciliului procesual, recurenta a arătat că din componența dosarului instanței de fond lipsesc pagini, spre exemplu în volumul II, după pagina numerotată 8 - plicul comunicăii unei adrese emisă către reprezentantul convențional al acesteia la acea dată -, se identifică pagina nr. 27, fără a exista o explicație privind dispariția a 19 file.

De altfel, pagina numerotată 27 reprezintă prima pagină din interogatoriul administrat intimatului-pârât în data de 08.03.2018, fiind evident că a fost depus în ședință publică, iar următoarele, până la pagina 53, fiind înscrisuri adresate instanței.

Verificând ipoteza existenței unor acte depuse în dosar între termene, fără nicio adresă de înaintare, care puteau fi comunicate părții adverse în ședința din 08.03.2018, aceasta nu este viabilă, căci, potrivit mentiunilor din încheiere, înscrisurile au fost depuse de părți în ședință publică, nefiind, astfel, posibilă îndosarierea, numerotarea și ulterior extragerea din dosar.

Se constată că după pagina 118 din volumul II al tribunalului se regăsește o adresă emisă către Casa de valori a Tribunalului București, nenumerotată, iar administrarea neglijentă a dosarului este evidentă, astfel încât nu i se poate reproșa lipsa din dosar a unei cereri prin care să solicite schimbarea domiciliului procesual ales, fără să poată indica, însă, cu precizie, data formulării acesteia, în raport cu perioada de timp care a trecut.

Relativ la apărarea intimatului privind formularea apelului la 06.07.2023, arată că recursul nu a fost depus în 08.08.2023, ci în 07.08.2023 (luni), la oficiul poștal, plicul fiind numerotat 17 în dosarul instanței de apel.

Cu referire la susținerea intimatului în sensul că recurenta a cunoscut soluția din 28.06.2023, învederează că această împrejurare (lecturarea siteului tribunalului, spre exemplu) este lipsită de relevanță din perspectiva zilei de la care începe să curgă termenul de apel, relevantă fiind data la care i s-a comunicat efectiv hotărârea.

Arată că tribunalul a dispus recomunicarea hotărârii la domiciliul procesual ales, deși se susține că nu a existat în dosar o cerere în acest sens, iar în cererea din 28.06.2023, când s-a deplasat la instanța de fond pentru a lămuri situația comunicării hotărârii, a indicat pentru comunicare domiciliul din Franța.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și 3 C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 20.11.2024 completul de filtru a admis în principiu recursul formulat în cauză și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la 22.01.2025.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prealabil, date fiind limitele judecății recursului, prefigurate prin încheierea de admitere în principiu din 20.11.2024, prin unica susținere subsumabilă motivelor de casare prevăzute de lege, ce formează obiectul examinării în prezenta cale extraordinară de atac, recurenta a invocat greșita admitere a excepției tardivității apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, ca urmare a reținerii că, în speță, termenul de apel s-ar fi împlinit în 23.06.2023, ca urmare a comunicării hotărârii primei instanțe în 23.05.2023, la domiciliul ales al reclamantei din București, (..).

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut neformularea, în fața tribunalului, de către reclamantă, a unei cereri de schimbare a locului citării, cu toate că în cuprinsul adreselor emise de instanță către experții desemnați în cauză se indica un alt domiciliu procesual ales al acesteia, respectiv cel din București, (..), reținând, totodată, și neîndeplinirea cerinței înștiințării părții adverse, în conformitate cu prevederile art. 172 C. proc. civ..

Contestând, pe calea recursului, decizia curții, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea regulilor de procedură, prin aceea că, deși partea ar fi realizat o schimbare a locului citării, în condițiile art. 172 C. proc. civ., în fața tribunalului (la sediul profesional al Cabinetului de avocat C), sentința nr. 1769/18.11.2022 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă i-a fost transmisă, nelegal, la vechiul domiciliu ales, situație care ar echivala cu lipsa comunicării, iar, astfel, cu o greșită respingere, ca tardiv, a apelului formulat.

Cât privește aspectul că solicitarea sa, de schimbare a locului citării, nu se regăsește la dosar, a arătat că acest fapt nu îi poate fi imputat, sens în care a indicat lipsa unor file din cuprinsul dosarului tribunalului, precum și lipsa unei vătămări a părții adverse ca efect al neîncunoștințării acesteia, prin scrisoare recomandată, în legătură cu schimbarea domiciliului procesual ales.

Recurenta afirmă și că formularea căii de atac a apelului ar fi avut loc cu respectarea termenului impus de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., luând în considerare drept moment de la care a început să curgă acesta data la care s-a dispus comunicarea hotărârii apelate la sediul avocatului, survenită în urma solicitării părții.

Procedând la verificarea motivului de recurs invocat de recurentă, se constată caracterul fondat al acestuia, decizia atacată fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură referitoare la schimbarea locului citării și, subsecvent, la termenul de formulare a apelului.

Astfel, potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, art. 172 C. proc. civ. prevede că, dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Deși această normă procedurală reglementează, aparent, o dublă condiționare pentru ca modificarea locului de citare pe parcursul procesului să poată fi luată în considerare, stabilind, în acest sens, două obligații în sarcina părții, efectele juridice, transpuse în plan procesual, ale cerințelor ce se degajă din respectiva normă de drept sunt deosebite în raport cu fiecare dintre destinatarii încunoștințărilor, astfel cum se va arăta în continuare.

În acest sens, relativ la cerința legală care trebuie realizată față de instanța de judecată, se constată, verificând actele și lucrările dosarului, că inițial, prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta și-a stabilit drept domiciliu procesual ales adresa din București, (..), pentru ca mai apoi să indice, în fața aceleiași instanțe, prin cererile depuse în 18.09.2017, respectiv în 19.09.2017 (regăsite la filele 4 și 6 din volumul II al dosarului acestei instanțe), domiciliul procesual ales ca fiind cel din București, (..), adresă la care s-au îndeplinit ulterior față de ea actele de procedură de către judecătorie, respectiv la care a fost citată de către Tribunalul București - Secția a V-a civilă (după data înregistrării dosarului pe rolul acestei instanțe, ca urmare a declinării, de către Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința nr.227/25.01.2018, a competenței materiale de soluționare a cauzei).

Ulterior, la 27.05.2019, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a emis o adresă către expertul evaluator desemnat în cauză (fila 75 din volumul II al acestei instanțe), în cuprinsul căreia se menționează drept domiciliu procesual ales al reclamantei cel din București, (..) adresă despre care recurenta arată că a adus-o la cunoștința instanței anterior, prin intermediul unei solicitări de schimbare a locului citării, invocând, totodată, imposibilitatea de a indica, în concret, cererea la care face trimitere, dată fiind lipsa unor file din dosar.

Or, se observă, în acord cu cele indicate de recurentă, că numerotarea filelor din același volum al tribunalului relevă lipsa a 18 pagini, în condițiile în care după fila 8 (plic poștal ce poartă data de 18.02.2019, similar cu viza instanței din aceeași dată, existentă pe înscrisul de la fila 7 din dosar, care atestă restituirea către tribunal a unei adrese destinate reclamantei, de înaintare a mediului optic cu înregistrarea ședinței de judecată din 07.01.2019) se continuă direct cu fila 27 (înscris pe care se regăsește mențiunea „primit la 08.03.2019” și care constituie interogatoriul administrat pârâtului la respectivul termen de judecată).

Susținerea recurentei cu privire la formularea, de către aceasta, a unei solicitări exprese adresate tribunalului, de schimbare a locului citării (care, însă, nu s-ar mai regăsi fizic la dosar), a fost întemeiată, așa cum transpare și din motivele care o dezvoltă, pe o prezumție simplă dedusă din indicarea, de către instanță, a noului domiciliu procesual ales cu prilejul emiterii de către aceasta a unor adrese destinate fie unor participanți la proces (prima dintre adrese fiind chiar cea emisă la 27.05.2019), fie unor terți, coroborat cu împrejurarea lipsei unor file din dosar la un moment imediat anterior celui la care se pretinde că ar fi fost formulată cererea sa, prezumție confirmată de verificările Înaltei Curți.

Întrucât o dovadă contrară (în legătură cu aspectul afirmat al lipsei din dosar a unor înscrisuri) nu a fost realizată până la închiderea dezbaterilor în recurs, susținerea recurentei este fondată, permițând deducția logică în sensul evocat de recurentă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât împrejurarea indicării a celui din urmă domiciliu procesual ales al reclamantei într-o adresă emisă de către tribunal nu a fost una singulară, ci s-a realizat cu regularitate pe întreg cursul judecății înfăptuite în respectiva etapă procesuală.

În acest sens, se observă că inclusiv adresele emise către același expert judiciar, D (regăsite la filele 118 a volumului II, 150 și 159 ale volumului III), cele destinate Casei de Valori a Tribunalului București - Secția a V-a civilă (aflate la filele 131 din volumul II al tribunalului, respectiv la fila 4 a volumului III), cele emise de tribunal către Institutul Național de Expertize Criminalistice (aflate la filele 3, 34, 45, 97, 103, 117, 151, 160 ale volumului III), precum și către alte instituții (Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare civilă - Biroul nr. 5, aflată la 46 a volumului III, respectiv către Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă Sector 1, aflată la fila 47 a aceluiași volum), emise în intervalul 06.09.2019-26.01.2022, poartă mențiunea domiciliului procesual ales al reclamantei din București, (..).

Așadar, inclusiv acest aspect este unul care conturează ipoteza relevată de recurentă, a încunoștințării instanței în legătură cu noul domiciliu procesual ales al reclamantei, și atestă, astfel, îndeplinirea cerinței analizate.

Cât privește aspectul înștiințării părții adverse, prin scrisoare recomandată, despre locul unde va fi citat titularul solicitării la termenele următoare, se constată că, fiind în prezența unor condiții proprii actului de procedură, privitoare la forma și conținutul său, nulitatea care sancționează neîndeplinirea acesteia este una intrinsecă, condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ..

Prin urmare, nulitatea nu intervine automat, prin simpla nesocotire a cerințelor cumulative impuse de art. 172 C. proc. civ., ci doar în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.

Or, în speță, intimatul-pârât nu a dovedit și, de altfel, nici nu a invocat existența unei vătămări decurgând din omisiunea înștiințării sale cu privire la schimbarea domiciliului ales de reclamantă pentru comunicarea actelor de procedură, intervenită ulterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului București și până la data pronunțării sentinței acestei instanțe.

De altfel, o atare vătămare nici nu ar fi posibilă, în condițiile în care, în litigiul pendinte, părțile nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 154 alin. (5) sau ale art. 169 C. proc. civ. (norme care consacră modalități alternative de comunicare a actelor de procedură, direct între părți, iar nu prin mijlocirea instanței), singurele care ar fi justificat realizarea exigenței încunoștințării părții adverse despre schimbarea locului citării.

În schimb, odată învestită în acest sens, conform celor menționate în precedent, instanța nu putea face abstracție de respectiva solicitare a părții, fiind ținută să efectueze comunicările la noua adresă indicată de aceasta, astfel că simpla omisiune a încunoștințării părții adverse în legătură cu schimbarea locului citării nu impunea, în sine, în sarcina organului judiciar, obligația de a aplica reclamantei sancțiunea procedurală stabilită în teza finală a art. 172 C. proc. civ..

Or, chiar în acest sens, jurisprudența instanței de contencios european dezvoltată în legătură cu art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a sancționat formalismul excesiv în aplicarea normelor de procedură, impunând autorităților naționale sarcina de a interpreta și aplica aceste norme într-o manieră care să garanteze efectivitatea dreptului de acces la o instanță și de a se asigura că părțile sunt la curent cu hotărârile judecătorești care ar putea aduce atingere drepturilor sau intereselor lor legitime (a se vedea, în acest sens, hotărârea pronunțată în cauza SC Raisa M Shipping SRL împotriva României, par. 35).

În acest context, se observă totodată că, deși se referă explicit la procedura de citare, art. 172 C. proc. civ. este aplicabil și în cazul comunicării hotărârilor judecătorești, dată fiind reglementarea, ca instituții fundamentale ale procesului civil, atât a procedurii citării, cât și a comunicării actelor de procedură, menite să contribuie la concretizarea unor deziderate comune, relative la exercitarea dreptului la apărare, ambele cu semnificația unor garanții substanțiale ale procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind, concluzia instanței de prim control judiciar, în sensul nerespectării termenului de formulare a apelului prin raportare la comunicarea efectuată în 23.05.2023 (la domiciliul ales inițial de parte), este dată cu aplicarea greșită a regulilor procedurale, întrucât transmiterea în continuare, cu nesocotirea prevederilor art. 172 C. proc. civ., a actelor de procedură la o adresă care nu mai prezenta relevanță din punct de vedere procesual pentru parte, a avut drept consecință, pentru aceasta, împiedicarea luării la cunoștință, în termen util, a conținutului hotărârii pronunțate de prima instanță.

În schimb, modificarea locului citării, ca expresie a principiului disponibilității, avea ca scop însăși asigurarea posibilității reclamantei de a-și exercita într-o manieră efectivă drepturile procesuale.

În acest sens, se observă și că instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat în mod constant că dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și principiul egalității armelor, consacrate de art. 6 par. 1 din Convenție, se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părților (a se vedea, în acest sens, hotărârea pronunțată în cauza Avotin contra Letoniei, par. 119).

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să dea dovadă de diligență în ceea ce privește asigurarea comunicării actelor de procedură părților și să își respecte obligația de a le asigura participarea efectivă la proces, în caz contrar, dreptul la un proces echitabil putând fi afectat în substanța sa și deveni doar unul formal și iluzoriu.

În aceste circumstanțe, se constată ca fiind întemeiată susținerea recurentei în sensul că, în ceea ce o privește, termenul de apel a început să curgă legal abia ulterior datei de 07.07.2023, moment la care hotărârea a fost transmisă la cel din urmă domiciliu procesual ales de aceasta (astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 132 din volumul IV al tribunalului) despre care instanța luase cunoștință, conform celor arătate , și, prin raportare la care, depunerea cererii de apel în 07.08.2023 (conform dovezii de la fila 17 verso a dosarului curții de apel) apare ca fiind formulată în interiorul termenului stabilit de art. 468 alin. (1) C. proc. civ..

Pentru aceste considerente, se reține că sunt întemeiate criticile recurentei, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că instanța de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la schimbarea locului citării și la termenul de promovare a căii de atac a apelului, în condițiile în care a determinat un alt moment inițial al cursului termenului de formulare a căii ordinare de atac, împrejurare ce a condus la pronunțarea unei hotărâri care a cauzat reclamantei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, în vederea analizării criticilor formulate de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, în limitele cererii de apel cu care a fost învestită, precum și a apărărilor formulate de intimatul-pârât în legătură cu aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 185A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.