ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2573/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2021, reclamanta A., în calitate de promitent-vânzător, a chemat în judecată pe pârâta B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate/dispună rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/18.02.2020 modificată prin actul adițional autentificat sub nr. x/12.06.2020, din culpa pârâtei; să se dispună radierea notării din cartea funciară nr. x a sarcinii notate ce derivă din promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. x/18.02.2020 modificată prin actul adițional autentificat sub nr. x/12.06.2020; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1549 și următoarele C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4528/03.06.2021 pronunțată de Judecătoria sectorului 6, București, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a III a civilă, sub nr. x/2021.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 379/22.03.2023, Tribunalul București – secția a III-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.; a constatat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare autentificate sub nr. x/18.02.2020; a respins capătul doi din cerere ca neîntemeiat; a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de intervenție principală formulată de numitul C. ca netimbrată; a obligat pârâta la plata sumei de 16.047 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat stabilit cf. art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

1.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 579 A pronunțată la data de 23 mai 2024 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâta B..

II. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 579 A pronunțată la data de 23 mai 2024 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a formulat recurs pârâta B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 01 august 2024, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 09 august 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare și a constat că cererea de recurs formulată de pârâta B., îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., cuprinzând mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul recurentei-pârâte, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, s-a că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, aceasta fiind achitată prin chitanța nr. x/28.08.2024 aflată la dosarul de recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin recursul formulat pârâta a solicitat casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București, invocând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs recurenta a criticat nemotivarea de către instanța de apel a soluției de a nu ține cont în cauză de cererea formulată de apărătorul său ales prin care a fost solicitată amânarea judecării cauzei din motive medicale în contextul în care a fost depus un înscris medical din care rezulta imposibilitatea de prezentare a acestuia.

A considerat recurenta că au fost încălcate dispozițiile art. 14 C. proc. civ. referitoare la contradictorialitate deoarece se impunea prezența apărătorului său pentru a fi discutată, în contradictoriu, excepția netimbrării invocată în cauză.

Totodată, recurenta a susținut că în vederea garantării dreptului la un proces echitabil, în componenta referitoare la accesul la justiție, sancțiunea nulității ca urmare a netimbrării cererii sau a căii de atac nu intervine automat, ci doar după determinarea de către instanță a valorii taxei judiciare datorate, urmată de comunicarea valorii respective debitorului obligatiei si de acordarea unui termen pentru plată.

Potrivit dispozițiilor art. 471

1

alin. (2) C. proc. civ. aplicabile și în recurs, conform art. 490 alin. (2) din același act normativ "În cazul în care cererea de apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel și îi va comunica, în scris, apelantului că are obligația de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării".

Efectul dilatoriu pe care această procedură îl determină vizează exclusiv aplicarea sancțiunii nulității, care nu poate avea loc decât după comunicarea taxei judiciare de timbru datorate și împlinirea termenului acordat pentru plată.

Recurenta a arătat, referitor la natura termenului acordat pentru plata taxei de timbru și depunerea dovezii la dosar, că acesta nu reprezintă un termen suspensiv, până la împlinirea căruia este amânată scadența obligației, instituție specifică dreptului substanțial, și nici un termen de grație, în înțelesul de favoare acordată debitorului de bună-credință și care se află în imposibilitate de a plăti o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci are natura unui termen procedural imperativ, acordat independent de buna sau reaua-credință a debitorului ori de situația financiară a acestuia, în interiorul căruia trebuie dusă la îndeplinire obligația de regularizare a cererii, din perspectiva timbrajului, motiv pentru care recurenta a susținut că după admiterea cererii de ajutor public judiciar nu i s-a impus un termen până la care să fie achitată taxa judiciară de timbru.

Față de aceste considerente, recurenta-pârâtă a arătat că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție și dreptul la apărare în contextul în care apelul său a fost anulat ca netimbrat fără ca anterior să i se fixeze un termen în care să achite taxa judiciară de timbru și fără a i se acorda un termen de judecată pentru ca apărătorul său să fie prezent la discutarea excepției formulate în cauză.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 11 septembrie 2024 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia invocat excepția nulității recursului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului intimata a arătat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (6) și alin. (8) C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat, prin întâmpinare, s-a susținut că verificarea depunerii taxei de timbru este prioritară oricărei alte cereri, excepția netimbrării recursului fiind o excepție care se verifică cu prioritate motiv pentru care în mod corect instanța de apel a apreciat că în condițiile în care apelul nu a fost timbrat corespunzător aceasta nu se poate pune în discuție cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs ce privește contradictorialitatea intimata a arătat că nu se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și pt. 8 C. proc. civ. iar verificarea timbrării cererii de apel reprezintă o obligație legală a instanței nefiind vorba despre o cerere de comportă discuții în contradictorialitate.

În opinia intimatei-reclamante prin recursul formulat sunt invocate drepturi procesuale sub forma abuzului de drept deoarece se urmărește tergiversarea judecății.

În final s-a arătat că în cauză nu era necesar să se acorde un termen de judecată pentru achitarea taxei judiciare de timbru deoarece recurenta trebuia să achite taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată stabilit în cauză.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că prin adresa Curții de Apel București comunicată recurentei-pârâte la data de 17.11.2023 s-a dispus în sarcina acesteia obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5068 de RON aferentă căii de atac a apelului formulat.

La data de 21.11.2023 pârâta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, soluționată prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.01.2024, prin care s-a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru de la suma de 5068 RON la 1689 RON. Încheierea a fost comunicată apelantei pârâte la data de 06.02.2024 .

Împotriva încheierii din data de 18.01.2024, pârâta a formulat cerere de reexaminare, soluționată prin încheierea din camera de consiliu din data de 02.04.2024, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată. Această încheiere a fost comunicată apelantei pârâte la data de 15.04.2024 .

La termenul din data de 23.05.2024 apelanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, astfel cum a fost redusă în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar motiv pentru care instanța de apel a dispus anularea apelului formulat în cauză.

Prin recursul formulat împotriva soluției pronunțate de instanța de apel, recurenta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. însă motivele de recurs formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din același cod, astfel cum se va arata în cele ce urmează.

Printr-un prim motiv de recurs recurenta a susținut că instanța de apel nu a motivat soluția de nu ține cont de cererea de amânare a cauzei formulată de către recurentă.

Critica, ce poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată.

Astfel cum rezultă din practicaua deciziei civile recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel și-a motivat soluția de a nu analiza cererea de amânare a judecății prin precizarea că se impunea soluționarea cu prioritate a excepției netimbrării apelului față de cererea de amânare formulată în cauză.

Pe cale de consecință instanța de apel, contrar susținerilor recurentei, a arătat în concret de ce nu se impunea ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de amânare în contextul în care taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului nu fusese achitată, prin urmare a explicat clar și concis raționamentul juridic pe care l-a adoptat, prin raportare la dispozițiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care nu este incident motivul de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Printr-un alt motiv de recurs recurenta a mai susținut încălcarea dispozițiilor art. 14 C. proc. civ. respectiv a principiului contradictorialității precum și încălcarea dreptului la apărare prin discutarea excepției netimbrării apelului în lipsa apărătorului ales al apelantei. Recurenta a mai susținut încălcarea dreptului la apărare și îngrădirea accesului la justiție prin aceea că instanța de apel nu i-a acordat un termen pentru a fi prezent și apărătorul său.

Întrucât prin aceste critici se pun în discuție nerespectarea de către instanța de apel a unor principii și reguli ale procesului civil, Înalta Curte le va examina prin prisma motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Față de situația reținută de instanța de apel, ce rezultă din dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare și nici încălcarea principiului contradictorialității în apel, motivul de recurs fiind nefondat.

Conform mențiunilor cuprinse în practicaua deciziei recurate instanța de apel a reținut că procedura de citare, inclusiv cu recurenta este legal îndeplinită pentru termenul din data de 23.05.2024, iar aceasta nu s-a prezentat.

Principiul contradictorialității și principiul respectării dreptului la apărare dau expresie întregului complex de garanții și drepturi procesuale instituite de lege spre a servi părților la apărarea intereselor lor legitime. Astfel, existența contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, pentru că nicio măsură nu poate fi dispusă de judecător fără a acorda părților dreptul de a se apăra, asigurându-le acestora posibilitatea de a-și susține și de a-și argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate susținerile adversarului.

Însă în cazul în care părților li sau oferit posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale, ele fiind citate legal, dar nu s-au prezentat la ședință, nu a fost încălcat principiul contradictorialității deoarece nu este obligatorie prezența părții legal citate la termen pentru ca instanța să poată păși la judecată (art. 153 alin. (1) C. proc. civ. folosește disjuncția "sau", fiind necesar ca partea să fie legal citată ori să se prezinte, iar nu amândouă). De asemenea părțile au obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului conform art. 10 C. proc. civ., iar opțiunea părții de a nu se prezenta la proces implică riscuri procesuale pe care și le asumă (precum imposibilitatea de a pune concluzii asupra excepțiilor și cererilor invocate la acel termen).

În acest context, atâta timp cât recurenta-pârâtă fusese legal citată pentru termenul la care a fost invocată excepția netimbrării cererii de apel, în cauză nu a fost încălcat principiului contradictorialității și nici dreptul de apărare al recurentei, acesteia revenindu-i obligația corelativă de a depune toate diligentele și de a întreprinde demersurile legale pentru a se asigura de respectarea drepturilor sale procedurale și a garanțiilor procesuale.

Pasivitatea manifestată de partea care nu se prezintă la termenul de judecată la care se ridică excepția în aceste condiții nu trebuie suplinită de instanță pe motivul necesității respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare, aceste principii fiind respectate prin legala citare a părții.

În acest context, Înalta Curte reține că instanța de apel nu era obligată să acorde un termen pentru ca apărătorul recurentei să fie prezent la termenul de judecată în care a fost discutată excepția netimbrării având în vedere faptul că procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, aspect ce nu a fost contestat prin cererea de recurs. Pe de altă parte, această cerere a fost rezolvată prin soluția de prioritizare a excepției de netimbrării față de cererea de amânare a judecății, soluție corectă, cum se va expune în continuare.

În ceea ce privește soluția instanței de apel de a analiza cu prioritate excepția netimbrării față de cererea de amânare a judecății cauzei, Înalta Curte notează că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în O.U.G. nr. 80/2013, taxe datorate, în condițiile acestui act normativ, de către toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Prin urmare, instanța de recurs constată că din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior redate rezultă că taxa judiciară de timbru se achită anticipat momentului prestării serviciului public de către instanța de judecată. Instanța de apel trebuie să fie mai întâi legal învestită pentru a proceda la soluționarea cererii de amânare a judecății. Or, achitarea taxei judiciare de timbru aferente respectivei căi de atac reprezintă o cerință prevăzută de lege ce este legată esențial de legala învestire a instanței de judecată, ea reprezentând o obligație procesuală care trebuie îndeplinită prioritar oricăror alte aspecte care țin de desfășurarea judecății (precum ar fi soluționarea unei cereri de amânare a judecății).

Pe cale de consecință în mod corect instanța de apel a procedat la soluționarea, cu prioritate a excepției netimbrării apelului față de cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional al apelantei-pârâte.

Printr-un alt motiv de recurs s-a criticat faptul că după admiterea cererii de ajutor public judiciar instanța de apel nu i-a acordat un termen recurentei până la care să achite taxa judiciară de timbru, termen pe care recurenta îl consideră a fiind unul procedural imperativ înăuntrul căruia trebuie adusă la îndeplinire obligația de regularizare a cererii.

Criticile, ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Din situația de fapt reținută de instanța de apel precum și din actele dosarului rezultă că recurentei i-a fost comunicată încheierea prin care i-a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de soluționare a cererii de ajutor public judiciar la data de 15 aprilie 2024, iar anterior, respectiv la data de 06.02.2024, i-a fost comunicată soluția asupra acestei cereri în sensul stabilirii în sarcina sa a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1689 RON (redusă de la suma de 5068 RON). Pe cale de consecință recurenta, cel mai târziu la data de 15 aprilie 2024, a cunoscut cuantumul stabilit în mod definitiv al taxei judiciare de timbru pe care o datorează, motiv pentru care nu i s-a încălcat recurentei dreptul la apărare și nici nu i s-a îngrădit accesul la justiție, în contextul în care a beneficiat de posibilitatea de reducere a cuantumului taxei judiciare de timbru și i-a fost comunicată încheierea prin care i s-a respins cererea de reexaminare împotriva acestei soluții, astfel că nu era necesară o nouă comunicare privind achitarea taxei judiciare de timbru.

O atare comunicare ar fi fost redundantă, de vreme ce prin comunicarea succesivă a încheierilor pronunțate în cauză, partea putea cu ușurință să deducă obligația de plată a taxei rezultate în final, o nouă comunicare distinctă față de toate cele precedente fiind redundantă.

Pe cale de consecință, în cauză, instanța de apel nu avea obligația de a stabili apelantei un termen pentru a achita taxa judiciară de timbru din moment ce aceasta cunoștea obligația de achitare a acesteia sub sancțiunea anulării apelului declarat, cât și cuantumul taxei judiciare de timbru, aceasta beneficiind de un termen rezonabil de peste o lună în care avea posibilitatea de a o achita și de a depune dovada acesteia la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 23 mai 2024.

Mai mult, se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia.

Așa fiind, comunicarea încheierii de respingere a cererii de reexaminare a încheierii din data de 18 ianuarie 2024 constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înțeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată în calea de atac a apelului.

Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanțele judecătorești să notifice debitorului obligației de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiași obligații.

Cu toate că apelanta-pârâtă a depus la dosar cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales acestea nu a înțeles să complinească lipsa dovezii achitării diferenței de taxă judiciară de timbru aferente soluționării apelului, situație în care instanța de apel s-ar fi putut pronunța asupra cererii de amânare formulată în cauză.

Cererea de amânare a judecății nu poate să conducă la neaplicarea de către instanța de judecată a sancțiunii prevăzută de art. 197 C. proc. civ. pentru netimbrarea căii de atac a apelului.

Pe cale de consecință, în mod corect au fost aplicate prevederile art. 470 alin. (2) și alin. (3) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru și s-a constatat că pentru termenul din 23 mai 2024 apelanta-pârâtă avea cunoștință de obligația de a achita taxa judiciară de timbru, fără a se conforma însă acestei dispoziții a instanței, motiv pentru care în mod legal instanța de apel a considerat că se impune aplicarea sancțiunii nulității cererii de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate și că nu poate fi reținută incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 579A din 23 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.