ÎCCJ, Decizia nr. 210/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 107 din 13 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2024, s-a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 4267 din 3 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei anterior menționate, A. a formulat contestație în anulare înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2024.

Prin cererea formulată contestatorul solicitând desființarea deciziei atacate.

Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, apreciind că susținerile contestatorului nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimat prin întâmpinare, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.

Se constată că cererea intitulată contestație în anulare nu a fost întemeiată în drept de contestator. Mai mult, se constată că criticile formulate de contestator nu pot fi încadrate în cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În cadrul contestației în anulare, contestatorul critică hotărârea atacată arătând că dezlegarea pricinii din această speță se bazează pe o gravă eroare materială, astfel că susținerile contestatorului vor fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În sensul dispozițiilor legale anterior menționate, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de exemplu, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu, anularea greșită ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pe de altă parte, nu orice greșeală materială conduce la admiterea contestației în anulare, ci numai acele erori materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței de recurs.

În speță, criticile formulate sunt, în esență, nemulțumirile părții referitoare la judecarea litigiului de fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestației în anulare. Astfel, argumentele invocate de contestator nu pot fi încadrate în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., nereprezentând o eroare materială, explicația instanței de recurs care motivează asupra corectitudinii soluției de anulare a cererii de revizuire ca insuficient timbrată în raport cu achitarea inițial de către parte a unei taxe judiciare de timbru de 20 de RON ce a fost completată abia în recurs cu suma de 180 RON, așadar după aplicarea sancțiunii anulării cererii de revizuire.

Se reține că, deși contestatorul a făcut referire la acest motiv de contestație în anulare, în sensul că afirmă că dezlegarea pricinii în speță s-a bazat pe o gravă eroare materială, nu se poate analiza acest motiv de contestație invocat deoarece contestatorul nu motivează această susținere.

Astfel, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului referitoare la fondul cauzei nu au pot fi reținute ca motive de contestație în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile și condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., ci reprezintă critici de nelegalitate ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în speță, criticile deduse judecății nu se circumscriu niciunuia dintre motivele contestației în anulare reglementate de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, dată fiind și modalitatea de redactare a actului procedural adresat instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că demersul judiciar nu poate fi primit întrucât criticile deduse judecății nu se circumscriu motivelor reglementate de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care contestația în anulare declarată în cauză va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 107 din 13 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2024, în ședință publică.