ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5046/2022

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31.03.2017, sub numărul de dosar x/2017, petentul A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/12.05.2017 emis de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliției Prahova, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și restituirea permisului de conducere, cerere declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Vălenii de Munte, potrivit sentinței nr. 8339/18.10.2017.

Prin sentința nr. 679 din 14 mai 2018, Judecătoria Vălenii de Munte a admis plângerea formulată de petentul A. și a anulat procesul-verbal nr. x/12.05.2017 și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.

Împotriva sentinței nr. 679 din 14 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte intimatul Inspectoratul Județean de Politie Prahova a formulat apel, solicitând, în principal, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Prin decizia nr. 1375 din 20 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de intimatul Inspectoratul Județean de Politie Prahova, a schimbat în tot sentința, respingând plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

La data de 31 mai 2019, a fost înregistrată contestația în anulare formulată de petentul A., împotriva deciziei civilă nr. 1375 din 20 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 2583 din 12.11.2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția de netimbrare a contestației în anulare, invocată de instanță din oficiu, fiind anulată contestația în anulare formulat de contestatorul A., ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii contestației în anulare așa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 853 din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în recurs, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de recurs, fiind respins recursul declarat de contestatorul A., ca inadmisibil.

Prin decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal anulat contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 853 din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, cu sediul în Ploiești, pentru netimbrare.

Împotriva deciziei nr. 36 din 13 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a declarat recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În acest context, instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum și cele neatacate cu recurs, și hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Așa fiind, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile legale anterior menționate, care exclud decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluționarea unei contestatații în anulare, prin care a fost anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 853/13.10.2020, decizia fiind definitivă.

Prin urmare, în acord cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 36 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.