ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea înregistrată la data de 7 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Brașov sub dosar nr. x/2020, petenta A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 14.01.2020 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Prahova.

În motivarea plângerii petenta a arătat că starea de fapt relatată în procesul-verbal nu corespunde realității, iar procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

În drept, a invocat petenta dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

2.1 Prima instanță învestită.

Prin sentința civilă nr. 4754 din 31 iulie 2020 Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Brașov a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 14.01.2020, a fost săvârșită pe DN1 la km 69+950, pe raza localității Păulești, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești.

S-a reținut astfel incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norme de ordine publică ce reglementează competența teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

2.2. A doua instanță învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 22 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 554 din data de 25 ianuarie 2021, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competentei de soluționare a plângerii formulate de petenta A., în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Ploiești a reținut, față de conținutul cererii introductive și de precizarea petentei din data de 20.10.2020, însoțită de copia legitimației de serviciu, aflate la dosar, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., textul de lege menționat instituind un caz de excepție de la prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, norme cu caracter imperativ, de ordine publică, în considerarea calității petentei de la data formulării plângerii contravenționale, aceea de magistrat în cadrul Tribunalului Prahova.

Conchizând, instanța a apreciat că în mod corect a fost sesizată Judecătoria Brașov cu soluționarea plângerii petentei, aceasta fiind o instanță de același grad, din punct de vedere al competenței materiale, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea petenta.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în baza art. 135 din C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, suspendându-se, din oficiu, orice altă procedură până la pronunțarea regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că prin plângerea înregistrată la data de 7 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Brașov sub dosar nr. x/2020, petenta A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la data de 14.01.2020 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat fiind săvârșită pe DN1 la km 69+950, pe raza localității Păulești, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței teritoriale, în raport de calitatea petentei.

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un caz de excepție de la prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, în considerarea calității petentei.

În speță, Judecătoria Brașov a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în sensul soluționării plângerii contravenționale de către instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, întemeindu-și soluția pe actele existente la dosar la momentul invocării excepției necompetenței teritoriale, de unde nu rezulta calitatea petentei de magistrat, singura referire la competența facultativă în considerarea calității acesteia fiind indicarea art. 127 C. proc. civ. în finalul plângerii contravenționale.

Ulterior, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești, petenta a precizat că are calitatea de judecător la Tribunalul Prahova, depunând în dovedire copia legitimației de serviciu, față de această precizare instanța reținând aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., text care reglementează un caz de excepție de la competența stabilită prin art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Competența facultativă instituită prin art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aseamănă cu instituția strămutării cauzei pentru bănuială legitimă, ambele instituții având un element comun, și anume existența unei îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, intenția legiuitorului la edictarea normei fiind aceea de a proteja interesele părților implicate în proces, astfel încât asupra actului de justiție să nu planeze suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorului chemat să cerceteze cauza.

Cum textul de lege anterior citat reglementează un caz de excepție de la competența de drept comun stabilită prin art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, având caracter imperativ, de ordine publică, în considerarea calității petentei de judecător în cadrul Tribunalului Prahova, instanță superioară în grad Judecătoriei Ploiești, Înalta Curte constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Judecătoria Brașov, instanța inițial sesizată de către petentă.

III. Temeiul legal al regulatorului de competență.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.