ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la:

- ducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale stabilite prin Contractul de concesiune nr. x/13.01.2019, în sensul realizării investițiilor asumate prin contract, respectiv achiziționarea de coșuri stradale de gunoi similare cu cele existente, în număr de 300 bucăți pentru primul an contractual și a unui număr de 200 de bucăți pentru cel de-al doilea an contractual;

- plata sumei de 141.858,47 RON cu TVA, ce reprezintă penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investițiilor asumate prin contractul nr. x/13.10.2019, așa cum au fost individualizate în primul petit, calculate în temeiul prevederilor contractuale, până la data de 30.09.2021, actualizate la zi până la data plății efective;

- plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate cu desfășurarea prezentului proces.

Prin sentința nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiției asumate prin contractul nr. x/13.01.2019 de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare al mun. Drobeta Tr. Severin; a respins în rest acțiunea reclamanților.

Prin sentința nr. 1/2024 din 10 ianuarie 2024, Tribunalul Mehedinți a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 29/2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mehedinți, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiției asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Reclamanții Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin a formulat apel împotriva sentinței nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023, iar pârâta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023 și a sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2024.

2.1. Prin decizia nr. 261/2024 din data de 14 mai 2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale material procesuale, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

În prezenta cauză, având ca obiect pretenții - litigii cu profesioniștii, prin încheierea din data de 23.02.2022, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei prin raportare la dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza 1 și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A observat că la nivelul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Mehedinți nu există completuri specializate care să soluționeze cauzele având ca obiect litigii cu profesioniști și cauzele de contencios administrativ, astfel încât, definitoriu în stabilirea competenței este mențiunea din încheierea de ședință în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cererea introductivă a fost soluționată de către un complet specializat în litigii cu profesioniști și de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 29/2023, apelată, iar prezentul dosar având ca obiect apelurile contra hotărârii evocate a fost repartizat unui complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniștii din cadrul secției a II-a a Curții de Apel Craiova.

În speță este incidentă Decizia în interesul legii nr. 4/2023 care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., a stabilit, cu caracter obligatoriu (printre altele) determinarea competenței materială procesuală a instanței de control judiciar cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

Cum în primă instanță litigiul a fost dezlegat de un complet specializat mixt, însă competența și implicit obiectul dedus judecății s-a stabilit în raport de prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și cum în cadrul Curții de Apel Craiova există secții separate, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, competența procesuală revine acesteia din urmă, în condițiile în care secția a II-a civilă nu are competența de a soluționa litigii în baza Legii nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civilă și declinată competența de soluționare a cererii de apel în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iunie 2024, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din data de 18 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a scos cauza de pe rol și a trimis-o compartimentului arhivă în vederea repartizării aleatorie la un complet specializat în achiziții publice.

2.2. Prin decizia nr. 46/2024 din data de 25 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prezentul dosar a fost soluționat la fond de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4/24 aprilie 2023, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (paragrafele 104, 105, 108, 109), competența materială procesuală a Curții de Apel Craiova, în soluționarea apelurilor, se determină cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța a cărei hotărâre se atacă.

Pe tot parcursul judecății, prima instanța a reținut în încheierile de ședință că pe rol se află judecarea cauzei - litigii cu profesioniștii, având ca obiect pretenții, plata sumei de 141.858,47 RON. Instanța de fond a calificat astfel cauza ca fiind un litigiu cu profesioniști, având ca obiect pretenții.

Dosarul a fost soluționat ca un dosar civil, pe parcursul judecării cauzei nefiind aplicată procedura prevăzută de Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică...; în nicio încheiere și nici în procedura de regularizare, instanța de fond nu a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 101/2016; de asemenea, în hotărârea pronunțată, contestată în prezenta cauză, instanța nu a făcut aplicarea Legii nr. 101/2016, iar calea de atac indicată în mod expres în hotărârea apelată a fost calea de drept comun din litigiile de natură civilă, respectiv 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, în hotărârea de declinare a secției a II-a civile s-a făcut referire în mod eronat la Decizia nr. 11/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii care se referă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 101/2016 și ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016, stabilind faptul că aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022.

Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța de fond a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 24.12.2021, deci anterior datei de 10.09.2022, competența soluționării litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor, aparținând la acea dată secțiilor civile ale tribunalelor în circumscripția cărora se află sediul autorităților contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, conform art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în vigoare la momentul sesizării instanței.

Având în vedere că instanța de fond nu a soluționat cauza ca fiind un litigiu de achiziții publice, instanța de control judiciar nu poate face aplicarea acestei legi în calea de atac și nu poate să califice calea de atac ca fiind declarată într-un litigiu privind achizițiile publice.

În cauză, instanța a analizat pretențiile din executarea unui contract și nu un litigiu privind taxe și impozite, contribuții și datorii vamale, mențiunea din încheierea din 23.02.2022 reprezentând o evidentă eroare materială. În toate actele de procedură, inclusiv în sentința apelată, s-a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de litigii cu profesioniști - pretenții. În cuprinsul sentinței apelate nu au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 sau reținută existența unor acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene care privesc taxe și impozite, contribuții și datorii vamale precum și accesorii.

Față de aceste împrejurări, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova și declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Craiova.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două secții din cadrul Curții de Apel Craiova, respectiv SCAF și secția a II-a civilă, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că cele două secții din cadrul Curții de Apel Craiova au statuat diferit asupra competenței material procesuale în soluționarea căii de atac a apelului declarate împotriva sentinței nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023 și sentinței nr. 1/2024 din 10 ianuarie 2024, ambele pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în fața instanței de fond, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ca având obiect "pretenții, obligația de a face", astfel cum apare pe coperta dosarului, iar completul căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare este CD15 P/CAF.

Așa cum bine a observat secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, pe tot parcursul judecății, prima instanță a reținut în încheierile de ședință că pe rol se află judecarea cauzei - litigii cu profesioniștii, având ca obiect "pretenții" (plata sumei de 141.858,47 RON), o astfel de încadrare a dosarului fiind făcută și în Ecris, respectiv "litigii cu profeșioniști", "pretenții - plata sumei de 141.858,47 RON; obligația de a face".

De asemenea, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe art. 194 C. proc. civ., art. 1270 și art. 1350 C. civ., iar nu pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest context, instanța de fond a calificat cauza ca fiind un litigiu cu profesioniștii, având ca obiect pretenții, fiind judecată ca litigiu civil.

Asupra problemei de drept vizând competența material procesuală și specializată a instanței învestită cu soluționarea căii de atac s-a pronunțat anterior Înalta Curte, relevant fiind în acest sens paragraful 132 din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în cuprinsul căruia se arată că:

"De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.".

De asemenea, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 cu privire la determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut, în cuprinsul paragrafului 104, că:

"Din aceste texte de lege rezultă că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate", iar în cuprinsul paragrafului 108 se arată:

"(...) atunci când hotărârea atacată provine de la o instanță de fond care nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, în măsura în care aceasta funcționează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța a cărei hotărâre se atacă."

În speță, cauza a fost calificată de instanța de fond ca fiind un litigiu cu profesioniștii, având ca obiect pretenții, astfel încât, calea de atac trebuie soluționată de un complet având aceeași competență material procesuală și specializată ca cel care a soluționat cauza în primă instanță, respectiv de către un complet specializat în litigii cu profesioniștii din cadrul secției a II-a civilă a Curții de Apel Craiova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin și Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.