ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2025

Ședința publică din data de 3 decembrie 2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 24 decembrie 2021, reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN și UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN, reprezentată prin Primar, au chemat în judecată pârâta A. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la ducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de concesiune nr. x/13.01.2019; la plata sumei de 141.858,47 RON cu T.V.A., ce reprezintă penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investițiilor asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate în temeiul prevederilor contractuale, până la data de 30.09.2021, actualizate la zi până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 29 din 4 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiției asumate prin contractul nr. x/13.01.2019 de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare al mun. Drobeta Turnu Severin, fiind respinsă în rest acțiunea.

Prin sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 29 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mehedinți, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiției asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Prin decizia nr. 261 din 14 mai 2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 46 din 25 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 138 din 25 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN împotriva sentinței nr. 29 din 4 octombrie 2023 și de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 29 din 4 octombrie 2023 și a sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2024, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Au fost schimbate în parte sentința nr. 29 din 4 octombrie 2023 și sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2024, în sensul că:

A fost obligată pârâta A. S.R.L. la ducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de concesiune nr. x/13.01.2019, în sensul realizării investițiilor asumate prin contract, respectiv achiziționarea de coșuri stradale de gunoi similare cu cele existente, în număr de 300 bucăți pentru primul an contractual și a unui număr de 150 de bucăți pentru cel de-al doilea an contractual.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 133.363,03 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiției asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata de inflație, la data plății efective.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pârâta A. S.R.L. a declarant recurs împotriva acestei decizii.

Un prim motiv de recurs vizează faptul că hotărârea a fost pronunțată de instanță cu încălcarea regulilor de procedură aplicabile în materia probelor, instanța de apel ignorând o parte a probelor administrate în soluționarea cauzei, iar cele avute în vedere au fost nelegal apreciate de instanță.

Astfel, instanța a ignorat documentația de atribuire ce a stat la baza încheierii contractului, declarația martorului B., iar conținutul probelor a fost denaturat, fiind suplimentat nelegal și interpretat trunchiat.

Potrivit recurentei-pârâte, această modalitate de apreciere a probelor echivalează cu o denaturare a conținutului înscrisurilor probatorii, dar și cu o înlăturare implicită a probelor contrare, fără motivare, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă greșita aplicare a normelor de drept material incidente în speță, arătând că în litigiul de față se solicită angajarea răspunderii civile contractuale, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare stradală al municipiului Drobeta Turnu Severin nr. 2831/31.01.2019, încheiat cu Municipiul Drobeta Turnu Severin, în temeiul Legii nr. 100/2016, pe baza unei proceduri concurențiale de licitație deschisă.

În acest sens, recurenta-pârâtă face trimitere la dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. n), art. 5 alin. (1) lit. w), art. 51 alin. (5), art. 51 alin. (7), art. 71 alin. (1), art. 73 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, precum și la art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 867/2016, art. 21 alin. (2), art. 77 alin. (1) și la art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 867/2016, în raport de care concluzionează că analiza conținutului obligației sale de a achiziționa coșuri stradale trebuie analizată prin raportare la conținutul documentației de atribuire și la obligația autorității contractante de a-și asuma răspunderea pentru modul în care respectiva documentație de atribuire a fost întocmită, lucru pe care instanța de apel nu l-a făcut.

Intimatul-reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile invocate nu se circumscriu motivelor de casare invocate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La 25 noiembrie 2025, recurenta-pârâtă a depus la dosar note de ședință, în combaterea excepției și a apărărilor formulate prin întâmpinare, iar la 3 decembrie 2025, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, susținând că, în conflictul de competență, cu putere de lucru judecată s-a stabilit că litigiul este unul între profesioniști, care se judecă potrivit normelor de drept comun, nefiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului - având în vedere că aceasta primează excepției nulității, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs, iar în situația admiterii ei, soluționarea excepției nulității va fi de prisos - Înalta Curte reține următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Soluționând conflictul de competență ivit, în etapa procesuală a apelului, între secțiile Curții de Apel Craiova, respectiv secția contencios administrativ și fiscal și secția a II-a Civilă, din perspectiva competenței materiale procesuale, Înalta Curte de Casație, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte a reținut că litigiul a fost calificat de prima instanță ca fiind unul între profesioniști, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1.270 și art. 1.350 C. civ., iar nu pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Asupra problemei de drept vizând competența materială procesuală și specializată a instanței învestite cu soluționarea apelului, Înalta Curte s-a raportat la decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, precum și la decizia pronunțată de aceeași instanță, Completul competent să judece recursul în interesul legii, nr. 4/2023.

Contrar argumentelor recurentei-pârâte, nu se poate reține că instanța supremă a validat poziția Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că, în cauză, nu a fost aplicată Legea nr. 101/2016 și că aceste considerente reprezintă parte integrantă a deciziei nr. 4643 din 17 octombrie 2024, având caracter definitiv și obligatoriu.

Astfel cum reiese din decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, Înalta Curte a arătat care sunt hotărârile ce au fost pronunțate de instanțele de judecată aflate în conflict de competență, expunând, în esență, considerentele acestora.

Ca atare, redarea argumentelor care au justificat pronunțarea deciziei nr. 46 din 25 iunie 2024 de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nu poate conduce la concluzia că aceste considerente au fost validate de Înalta Curte de Casație și Justiție, având caracter definitiv și obligatoriu, câtă vreme analiza instanței, în regulatorul de competență, a vizat competența materială procesuală, din perspectiva incidenței în cauză a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte a concluzionat că litigiul a fost calificat de prima instanță ca unul cu profesioniști, având ca obiect pretenții, motiv pentru care, calea de atac trebuie soluționată de un complet având aceeași competență materială procesuală și specializată în litigii cu profesioniști din cadrul secției a II-a Civilă a Curții de Apel Craiova.

Se impune a se observa că litigiul decurge din executarea contractului de concesiune nr. x/13.01.2019, intrând sub incidența Legii nr. 101/2016.

Chiar dacă temeiul de drept al pretențiilor deduse judecății este reprezentat de dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1.270 și art. 1.350 C. civ., nu poate fi ignorat izvorul raporturilor juridice dintre părți, care este reprezentat de contractul de concesiune nr. x/13.01.2019.

Or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 - art. 1 alin. (1) și (2), forma în vigoare la data de demarării litigiului, " (1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. (2) Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Articolul 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data demarării litigiului, dispune că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (3

1

) stabilește că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Contrar argumentelor recurentei-pârâte, Înalta Curte arată că soluționarea litigiului de secția civilă a tribunalului și respectiv, în apel, de secția civilă a Curții de Apel Craiova, respectă dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 redat mai sus, neexistând niciun temei legal în sensul susținut de parte, cu privire la dreptul de a exercita calea de atac a recursului conform dispozițiilor de drept comun.

Cum legea prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță în categoria de litigii căreia îi este subsumată prezenta cauză sunt supuse numai apelului, raportat la art. 483 alin. (2) teza finală și la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., trebuie conchis că decizia atacată este definitivă.

Așa fiind, cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 138 din 25 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2025.