ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350 și art. 1516 C. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 28.06.2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare și s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 44/2022 pronunțată la 31.10.2022, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 1.586.864,51 RON, penalități de întârziere conform contractului nr. x/04.05.2017 și a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 29 septembrie 2023.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Strehaia a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere obiectul litigiului, respectiv executarea unui contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice. În subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor anexate.

Prin rezoluția din 11.01.2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac invocată de intimată, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se reține că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Legea fundamentală, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractului nr. x din 04.05.2017, care a avut ca obiect "Reabilitare stradă Mihai Viteazu și strada x din orașul Strehaia, județul Mehedinți", contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Prin urmare, instanța supremă constată că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziție publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Așadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 martie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, categorie din care fac parte și contractele de achiziție publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

În egală măsură, Înalta Curte reamintește că în conformitate cu principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, astfel încât în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 175/2023 din 6 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Strehaia privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, respectiv factura nr. x din 06.02.2024 și ordinul de plată nr. x/21.02.2024, aflate la dosarul de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentei A. S.A. la plata sumei de 4760 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 175/2023 din 6 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă A. S.A. la plata către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Strehaia a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.