ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2022

HOTĂRÂRE

29.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal‚ în dosarul nr. x/2021, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Civilcad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Corcova, prin Primar.

Împotriva sentinței nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal‚ în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței obligarea intimatei-pârâte UAT Comuna Corcova la plata sumei de 156.461,20 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea proiectării potrivit contractului nr. x/16.11.2018, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizându-se cu prioritate excepția necompetenței materiale procesuale a instanței invocată din oficiu s-a reținut că litigiul a debutat prin formularea cererii de chemare în judecată, depusă la Tribunalul Mehedinți la data de 03.06.2021, obiectul acțiunii reprezentându-l pretenții decurgând dintr-un contract de achiziție publică de lucrări, acțiune întemeiată de reclamantă, în drept, pe prevederile C. civ.

În primă instanță, cauza a fost repartizată pe rolul unui complet specializat în materia achizițiilor publice, dar prin încheierea din 9 septembrie 2021, s-a dispus recalificarea potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 într-un litigiu privind executarea contractului de achiziții publice, iar dosarul a fost repartizat unui complet de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul de drept aplicabil, în ceea ce privește competența de soluționare a căii de atac este art. 53 alin. (1

) și art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative.

Prin decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept, în speță a interpretării și aplicării art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1/1) din Legea nr. 101/2016, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Din cuprinsul deciziei se reține că, în ceea ce privește principiul specializării secțiilor/completurilor de judecată din cadrul unei instanțe, în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competența materială (de atribuție) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății. Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac.

Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, soluție consacrată și legislativ prin modificarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. (prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte secții sau altui complet specializat.

De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Având în vedere statuările obligatorii ale ÎCCJ cuprinse în considerentele și dispozitivul deciziei nr. 40/2020 precum și faptul că cererea care face obiectul verificării competenței completului are ca obiect o cale de atac formulată împotriva sentinței nr. 770 din data de 28 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 (secție care și-a declarat competența raportat la obiectul cauzei și calitatea de profesioniști a părților), iar obiectul cererii principale este pretenții decurgând din executarea unui contract administrativ a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Craiova cu soluționarea cererii de recurs și declinată competența în favoarea secției a II-a Civile din cadrul Curții de Apel Craiova, unde funcționează completuri specializate în litigii cu profesioniști, în fața căruia urmează să fie analizate toate aspectele aflate în legătură cu calea de atac .

În urma declinării, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021** pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Craiova.

La termenul de judecată Curtea a invocat din oficiu necompetența materială procesuală a secției a II-a Civile a Curții de Apel Craiova.

Analizând excepția de necompetență materială procesuală instanța a arătat că, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 18/2016, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Totodată, s-a reținut că prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, iar potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

Curtea a mai reținut că prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în condițiile în care necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție.

Curtea a reținut că prin Decizia nr. 25/20.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta Civilcad S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 770/28.10.2021 a Tribunalului Mehedinți.

În raport de cele expuse mai sus, având în vedere că prima instanță sesizată nu a înțeles să își invoce necompentența în condițiile legii, astfel că necompetența s-a acoperit definitiv, cu consecința definitivării competenței pentru prima instanță sesizată.

În consecință, Curtea a admis excepția necompetenței materiale procesuale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului formulat de reclamanta Civilcad S.R.L., împotriva sentinței nr. 770/2021 din data de 28.10.2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal‚ în dosarul nr. x/2021,în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Corcova și intimata-chemată în garanție A. SRL- prin administrator judiciar B., în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Conflictul de competență cu care a fost sesizată Înalta Curte vizează stadiul procesual al recursului.

În primă instanță cauza a fost repartizată pe rolul unui complet specializat în materia achizițiilor publice, iar prin încheierea din 9 septembrie 2021 a fost recalificat litigiul ca fiind unul de executare a contractului de achiziție publică, dosarul fiind repartizat unui complet de contencios administrativ și fiscal, reținându-se competența materială specializată a contenciosului administrativ asupra unui litigiu menționat a fi sub reglementarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, calificându-se cauza ca fiind de natură civilă fără a se face aplicarea criteriului de competență a textului de lege menționat.

Așadar, cauza a fost soluționată în primă instanță de un complet de contencios administrativ, cu reținerea naturii civile a cauzei.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței atacate a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, iar această instanță, prin încheierea din 11 februarie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a aceleiași instanțe.

În acest context, se reține că organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și art. 94-97 din C. proc. civ. presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac.

Conform statuărilor constante ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond - așa cum reiese din Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, paragraful 164 precum și din Decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 132.

În raport de dispozițiile evocate, se constată că în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se natura civilă a cauzei astfel că, recursul trebuie să fie judecat de secția a II-a Civilă a Curții de Apel Craiova, competentă în soluționarea cauzelor civile.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.