ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, la data de 20 noiembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanții Primăria Drobeta Turnu Severin și Municipiul Drobeta Turnu Severin au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 344.167,00 RON, cu titlul de datorie către Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, aferentă cotei de 20% pentru reabilitarea termică a blocurilor U3 și U7, str. x și nr. 8, obligație asumată prin contractul de mandat nr. x din 22 mai 2009 și actul adițional acestuia, încheiate în baza O.U.G. nr. 18/2009 cu modificările ulterioare. Au solicitat și cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 33/1994, Constituției României, Legii nr. 255/2010 și ale art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La data de 31 octombrie 2022, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 336.440,65 RON, arătând că pentru blocul U3, situat pe str. x, cuantumul pretențiilor este de 184.555,24 RON, iar pentru blocul U7 din str. x, valoarea acestora este de 151.885,41 RON .

Prin încheierea din data de 11 martie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, la solicitarea reprezentantului convențional al reclamaților, a suspendat judecata cauzei în vederea soluționării acesteia pe cale amiabilă, prin mediere. Măsura suspendării judecății a fost menținută prin încheierea din data de 21 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 5 februarie 2015, iar prin încheierea din 17 februarie 2015, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a dispus din nou suspendarea judecării acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe. Măsura suspendării a fost menținută prin încheierea din 20 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea din 26 septembrie 2022.

Prin sentința civilă nr. 64 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanții Municipiul Drobeta Turnu Severin și Primăria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta A.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sumei de 184.555,24 RON, reprezentând cota de 20% pentru reabilitarea termică a blocului U3, situat pe str. x, Drobeta Turnu Severin, și la plata sumei de 151.885,41 RON, constând în cota de 20% pentru reabilitarea termică a blocului U7, situat pe str. x din aceeași localitate. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sumei de 7.046,67 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 205 din 30 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A., împotriva sentinței nr. 64 din 14 noiembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Mehedinți – secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Municipiul Drobeta Turnu Severin și Primăria Drobeta Turnu Severin.

Împotriva deciziei nr. 205 din 30 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs pârâta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel, printr-o motivare sumară și neargumentată cu claritate, a dispus respingerea apelului formulat în cauză, ca neîntemeiat.

A arătat că, prin sentința nr. 64 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul Mehedinți – secția I civilă a respins acțiunea reclamanților, reținând puterea de lucru judecat a sentinței nr. 543/2021, pronunțate de această instanță în dosarul nr. x/2014, sentință ce a rămas definitivă prin decizia nr. 1398/2022 a Curții de Apel Craiova.

Recurenta a apreciat că decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea eronată a normelor de drept material și a făcut referire la raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. x/2014 de către expertul B., prin care s-a stabilit că sumele rămase de achitat sunt următoarele: pentru blocul U3 - 147,788,48 RON, iar pentru blocul U7 - 122,829,20 RON, suma totală fiind de 270.617 RON, iar nu de 336.440,65 RON.

A susținut că, din cuprinsul sentinței reținute cu putere de lucru judecat, reiese că executanții aveau obligația de a efectua integral lucrările contractate, ceea ce însă nu s-a întâmplat, potrivit concluziilor raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză. Lucrările nu au fost realizate în întregime, nu au fost încheiate procese-verbale de recepție finală și nu s-a putut pretinde plata integrală a facturilor emise.

Pentru cele două blocuri supuse lucrărilor de reabilitare, U3 și U7, instanța a calculat greșit suma rămasă de achitat către constructor, fără a avea în vedere raportul de expertiză contabilă și documentele din care rezultă suma corectă rămasă de achitat. A apreciat că valoarea acesteia se calculează reținându-se diferența rezultată din valoarea contractată și cea achitată, iar nu din cea reieșită din valoarea facturată și cea plătită. Din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2014, rezultă că, la blocul U3, nu au fost executate lucrări ce prevedeau montarea tâmplăriei din PVC și a instalațiilor de încălzire a subsolului și a termoizolațiilor soclului, iar la blocul U7 nu au fost realizate lucrări ce vizau montarea tâmplăriei din PVC și a instalațiilor de încălzire a subsolului.

A arătat că, în mod nelegal, instanța de apel nu a avut în vedere toate aceste aspecte, deși ele au fost menționate chiar și de către reclamanți.

Cât privește cheltuielile de judecată, recurenta a apreciat că, în mod netemeinic, a fost obligată la plata unui cuantum ridicat al acestora.

Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a concluzionat că cererea de recurs este semnată, calea de atac a fost formulată în termen legal, recursul este admisibil iar criticile formulate vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate. De asemenea, s-a reținut că prin rezoluția de primire, s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 3.584,70 RON pentru soluționarea recursului și una de 3.484,70 RON pentru soluționarea căii de atac a apelului. Cererea de reexaminare formulată de recurent a fost respinsă, prin încheierea din data de 14 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat părților, fără ca acestea să formuleze puncte de vedere.

Prin rezoluția din data de 29 februarie 2024, completul de judecată a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 18 aprilie 2024, conform dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ.

La termenul menționat, Înalta Curte, conform art. 248 alin. (1) din același act normativ, a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, din perspectiva excepției nulității, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 " (1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

În cauza pendinte, prin rezoluția de primire s-a stabilit, în sarcina recurentei, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum 3.584,70 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel: 100 RON pentru motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și 3.484,70 RON pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ.

De asemenea, s-a stabilit că, pentru etapa procesuală a apelului, în baza dispozițiilor art. 38 coroborate cu cele ale art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta datorează o taxă judiciară de timbru de 3.484,70 RON.

Prin adresa comunicată la data de 16 octombrie 2023 (dovada de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurentei că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3.584,70 RON pentru recurs sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. De asemenea, i s-a adus la cunoștință că, pentru etapa procesuală a apelului datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.484,70 RON.

La data de 18 octombrie 2023, recurenta A. a formulat o cerere de reexaminare, cu motivarea că asociațiile de proprietari sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de reexaminare a fost respinsă.

Până la data ședinței de judecată, obligația nu a fost îndeplinită.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancționează cu anularea cererii, dând eficiență dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, va anula recursul, ca netimbrat.

Întrucât A. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, pe care a promovat-o, devin incidente dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cu care "În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu".

Prin urmare, în considerarea acestei dispoziții legale, Înalta Curte obligă recurenta la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, în cuantum de 3.484,70 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 205 din 30 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă.

În baza dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 obligă recurenta la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, în cuantum de 3.484,70 RON.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2024.