ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 06.04.207 și înregistrată sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, a formulat acțiune pentru îmbogățirea fără justă cauză și a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 448.016 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de salubrizare a terenului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x x, lot. 2, înscris în CF nr. x, sumă rezultată ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză, precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de către prezentul litigiu, respectiv taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 1345 din C. civ., precum și în baza tuturor normelor indicate în cerere.

Pe cale reconvenționala, pârâta UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin, în temeiul art. 209 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata valorii redevenței pentru terenul concesionat potrivit contractului nr. x/2015 la care se adaugă penalități de întârziere de 1% pe luna sau fracție de lună calculate de la data scadentei, respectiv 31 martie 2017 și până la data plății efective.

Pârâta SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii; pe cale reconvențională a solicitat compensarea, în situația în care se va considera că are un debit către reclamantă.

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 29 din 21.05.2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ, respingând acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR la plata către reclamantă a sumei de 334.259,68 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de salubrizare a terenului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x x, înscris în CF nr. x; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, fiind obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 118.754 RON, reprezentând redevența neachitată și penalități de întârziere calculate până la data de 27.09.2017 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ și a fost obligată pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN, la plata către reclamantă a sumei de 14.366,22 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă prin decizia nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și de către pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR împotriva sentinței nr. 29 din 21 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ.

Împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a formulat recurs pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN PRIN PRIMAR, indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după expunerea parcursului procesual al cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, s-a susținut că, în funcție de motivele de apel pe care le-a invocat, instanța de apel trebuia să se raporteze la prevederile contractuale referitoare la starea în care ar fi trebuit să se prezinte terenul în momentul predării în vederea utilizării acestuia pentru a realiza obiectivul contractului de concesiune de lucrări nr. 63/2015.

S-a susținut că instanța de apel a încălcat art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul având putere de lege între părți, astfel că instanța este ținută să respecte prevederile menționate și să soluționeze cauza raportat la aceste dispoziții.

Recurenta-pârâtă a arătat că, prin motivele de apel, a învederat instanței faptul că art. 8 alin. (1) lit. b) din contractul nr. x/2015 din 02.12.2015 (la care a făcut trimitere și intimata) atestă că terenul trebuia predat la cota terenului natural, astfel încât nu erau necesare lucrări pentru aducerea sa la cota 0.00, fiind necesar să fie curățate doar gunoaiele fără efectuarea unor alte operațiuni invocate de reclamantă ca pretins efectuate (spart betoane, cărat betoane, etc.) fiind evident faptul că lucrările mai sus menționate nu aveau corespondent în obligațiile contractuale asumate. Mai mult, aceste lucrări nu au fost confirmate de situațiile de lucrări.

Recurenta-pârâtă a susținut că, în situația în care între părțile contractante s-a stabilit obligația de a preda terenul la cota 0.00 (neexistând în sarcina sa obligația de a înlătura și materialul de beton), nu a fost încălcată o obligație contractuală, art. 8 alin. (1) lit. b) din contract specificând clar care ar fi trebuit să fie starea terenului în momentul predării.

Soluționând litigiul cu ignorarea prevederilor contractuale stabilite de către părți, instanța de apel a încălcat prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ., aceasta fiind ținută să respecte efectele acestuia, s-a mai susținut.

Recurenta-pârâtă a arătat că are forță obligatorie contractul și în raport cu instanța de judecată, care nu este în drept să-i modifice conținutul or să analizeze temeinicia cererii de chemare în judecată cu ignorarea prevederilor contractuale, și, de aceea, instanța învestită cu soluționarea unui litigiu ce a rezultat ca urmare a executării unui contract, este obligată să ia în considerare care au fost drepturile și obligațiile stabilite în sarcina părților pentru a putea stabili dacă a existat un prejudiciu.

Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că, în ce privește obligațiile stabilite prin contractul de concesiune nr. x/02.12.2015, se remarcă faptul că instanța de apel a pronunțat soluția fără a lua în considerare că lucrările executate au caracter extracontractual, nefiind un rezultat al acordului de voință dintre părți.

Drept urmare, sumele pretinse de către intimată nu sunt justificate, mai ales în situația în care conform procesului-verbal din 27.04.2016, însușit de intimată, trebuia emis deviz de către apelanta-reclamanta pentru a sta la baza situațiilor de lucrări, situații care sa fie confirmate de UAT Dr. Tr. Severin pentru a se emite in mod valabil factura fiscala de către aceasta.

Într-o altă critică recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a soluționat pricina cu ignorarea condițiilor de admisibilitate pentru acțiunea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C. civ.

Intimata a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale actio de in rem verso, având în vedere faptul că în scopul realizărilor lucrărilor prevăzute prin contractul de concesiune de lucrări, a depus eforturi financiare care au condus la o diminuare a patrimoniului, existând o îmbogățire în patrimoniul pârâtei prin stingerea unui element de pasiv, respectiv obligația de a salubriza terenul anterior predării sale, a arătat recurenta-pârâtă.

Or, a considerat recurenta, această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că în sarcina sa nu exista această obligație. Art. 8 alin. (1) lit. b) din contractul nr. x/2015 din 02.12.2015 atestă faptul că terenul trebuia predat la cota terenului natural, astfel încât nu erau necesare lucrări pentru aducerea sa la cota 0.00. Cum nu exista însă o obligație în sarcina sa, nu există nici pretinsa îmbogățire la care se raportează intimata, în susținerea acțiunii în restituire bazată pe îmbogățirea fără justă cauză.

Recurenta-pârâtă a susținut că, deși instanța de apel a reținut care sunt condițiile de admisibilitate a acțiunii în restituire bazată pe îmbogățirea fără justă cauză, a omis să se pronunțe asupra inadmisibilității acțiunii, cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează îmbogățirea fără justă cauză.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin notele scrise depuse la dosar intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 octombrie 2019 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 08 octombrie 2019.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și a acordat termen la data de 2 aprilie 2020, cu citarea părților.

Prin încheierea din data de 2 aprilie 2020 s-a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) sin Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgența, ulterior cauza fiind repusă pe rol ca urmare a încetării efectelor stării de urgență.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta-pârâtă a invocat faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ. și a ignorat condițiile de admisibilitate pentru acțiunea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C. civ.

Înalta Curte, observă că trimiterea la aceste dispoziții legale a fost făcută în scopul de a repune în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și reanalizată de instanța de apel.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut că a realizat lucrări de salubrizare a terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune încheiat între reclamantă și pârâtă.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe îmbogățirea fără justă cauză, fiind invocate prevederile art. 1345 C. civ.

Prin situația de fapt prezentată s-a afirmat că există o mărire a patrimoniului pârâtei și o scădere a patrimoniului reclamantei, între acestea două existând o legătură de cauzalitate.

Acesta fiind cadrul de reglementare trasat prin temeiul de drept pe care s-a întemeiat acțiunea, instanța de control judiciar a avut a analiza, cu prioritate, în cadrul examenului de legalitate a sentinței apelate, în raport de motivele de apel invocate, caracterul licit al faptului juridic invocat prin cererea de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, instanța a avut a se pronunța mai întâi, în ce măsură situația de fapt invocată de reclamantă în susținerea cererii sale constituie un fapt juridic licit sau nu, pentru a putea trece, ulterior, la analiza pe fond a condițiilor materiale și juridice ale îmbogățirii fără justă cauză.

În analiza liceității faptului juridic instanța de control judiciar s-a raportat în mod corect la calitatea părților avută la momentul nașterii raportului juridic și la obiectul acestuia reținând în mod judicios că potrivit art. 8.1 lit. b) din contract, se prevede că terenul va fi predat concesionarului salubrizat, fără straturi de deșeuri existente pe suprafața acestuia și liber de sarcini, după cum art. 8.2 stipulează că Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin va asigura transferul drepturilor de exploatare către concesionar, ceea ce evidențiază faptul că, persoana obligată să predea reclamantei terenul concesionat salubrizat, fără straturi de deșeuri existente pe suprafața acestuia și liber de sarcini este Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin.

Din acest punct de vedere trebuie reținut că natura raporturilor juridice a fost determinată ținând seama de contractele de concesionare încheiate între părți și de clauzele acestora, cărora nu le-a fost dată o altă calificare, instanța făcând o analiză corectă a acestora raportat la temeiul acțiunii, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 1270 C. civ.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 1345 C. civ., ci a făcut o analiză pertinentă a condițiilor materiale privind îmbogățirea fără justă cauză raportat la probatoriile administrate în cauză.

Argumentările recurentei-pârâte privind inexistența unui deviz care să stea la baza situațiilor de lucrări și confirmate de Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin pentru a se emite factura fiscală și lipsa din contract a clauzei privind obligația de a salubriza terenul anterior predării sale, vor fi înlăturate.

Înalta Curte, reține că aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie ce au fost avute în vedere de instanța de apel în analiza îndeplinirii condițiilor materiale privind îmbogățirea fără justă cauză, confirmând reținerile instanței de fond că aceste documente nu erau necesare având în vedere că nu se află în situația existenței unui contract între cele două părți referitor la lucrările de salubrizare a terenului concesionat.

Cât privește critica referitoare la omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra inadmisibilității acțiunii, se constată că această critică este lipsită de fundament atât timp cât această excepție nu a fost invocată în calea de atac a apelului, astfel încât instanța de apel nu se putea pronunța pe o excepție cu care nu a fost investită, iar recurenta-pârâtă a adus în discuție această excepție pentru prima dată în această etapă procesuală.

Se constată că prin invocarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă tinde la o reanalizare a situației de fapt și a probatoriilor administrate, ceea ce în această etapă procesuală nu este permis, având în vedere că prin recurs se urmărește verificarea legalității hotărârii, iar nu verificarea situației de fapt.

În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că recurenta-pârâtă s-a îndepărtat de la dispozițiile menționate de art. 488 punctul 8 C. proc. civ. sub aspectul conținutului său iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL DROBETA TURNU SEVERIN prin PRIMAR împotriva deciziei nr. 1176/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.