ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3517/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea H.G. nr. 746/08.06.2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "B." - S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, publicată în M. Of. nr. 560 din 8 iunie 2022.

La data de 20 martie 2023 Ministerul Energiei a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, prin care a solicitat admiterea acestei cereri și, pe cale de excepție, respingerea acțiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată/nefondată.

La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuție și a admis în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Ministerul Energiei.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, a respins ca neîntemeiată și excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României și a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 03 mai 2023.

Prin sentința civilă nr. 76 din 03 mai 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului și intervenientul accesoriu Ministerul Energiei și, în consecință, a anulat Hotărârea Guvernului nr. 746 din 8 iunie 2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "B." - S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, luând totodată act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 și a sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, iar intervenientul Ministerul Energiei a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe.

3.1. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat, în esență, că instanța sesizată cu cererea de anulare a H.G. nr. 746/2022 nu se putea substitui Guvernului României în a aprecia cota procentuală, cât și momentele la care se va realiza vânzarea acțiunilor, respectiv în a aprecia că acestea nu sunt la latitudinea Guvernului României în speța dedusă judecății.

Tot o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești o reprezintă și susținerea instanței de fond conform căreia "în executarea Deciziei nr. 2370/2019, Guvernul României nu mai putea delega Ministerului Energiei aprobarea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea acțiunilor B. S.A., prin ordin al ministrului energiei, ci aceste proceduri, termene și condiții trebuiau reglementate prin hotărâre a Guvernului... iar în sarcina Ministerului Energiei puteau fi reglementate sarcini și atribuții concrete prin hotărârea Guvernului", instanța trasând astfel autorității publice centrale conduita de urmat în administrarea treburilor publice.

Nu se poate reține că actul contestat a fost adoptat cu exces de putere, iar instanța de judecată nu poate restrânge Guvernului României competența legală de a adopta, prin H.G. nr. 746/2022, măsurile necesare care să răspundă punerii în executare a Deciziei nr. 2370/2019.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut, pe de o parte, că în mod greșit a respins instanța de fond excepția nulității cererii de chemare în judecată prin încheierea din 26 aprilie 2023, cu încălcarea dispozițiilor art. 194 și art. 196 C. proc. civ., cât și cu încălcarea principiilor disponibilității și rolului activ, prevăzute la art. 9 și art. 22 C. proc. civ., prin raportare la art. 4 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății și nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că înțelege să critice soluția instanței de fond întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dar și pentru faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii, în condițiile în care din analiza sentinței atacate se poate constata că aceasta nu îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum și de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind indicate motivele pentru care au fost respinse apărările sale, sentința fiind motivată doar spre interesul reclamantului.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat pentru nelegalitate hotărârea instanței de fond întrucât aceasta este în opinia sa rezultatul interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material, aplicabile în cauză, respectiv art. 4, art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât și O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Acesta a considerat că în mod nelegal a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2023, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 194 și art. 196 C. proc. civ. și art. 4 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a apreciat nelegală soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei de interes, dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. p) și r), art. 8 și art. 8

1

din Legea nr. 554/2004, cât și a celor ale art. 32 lit. d) și art. 33 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a învederat că prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2023 a fost în mod nelegal respinsă excepția inadmisibilității pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, în condițiile în care în mod greșit a reținut instanța de fond că actul administrativ contestat în cauză are caracter normativ.

Astfel, chiar dacă a fost publicat în Monitorul Oficial, destinatarii său nu sunt determinați, ci determinabili, respectiv salariații B. S.A., hotărârea nu cuprinde dispoziții generale, ci concrete, respectiv aprobarea vânzării unui număr de acțiuni nominative dematerializate emise de B. S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării.

Se impune a se observa că această calificare, de act administrativ cu caracter individual și nu normativ, în ceea ce privește H.G. nr. 746/2022 a fost realizată inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2023.

Stabilind eronat caracterul actului, în continuare, instanța de fond a făcut și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (1), alin. (1

1

) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a înaintat la data de 07 decembrie 2022, conform recipisei depusă la dosar, o plângere prealabilă. Or, prin raportare la data publicării H.G. nr. 746/2022 - 08 iunie 2022, demersul reclamantului nu respectă termenul de 30 de zile stabilit de art. 7 alin. (1) sau alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Totodată este depășit, în speță, și termenul de prescripție de 6 luni, stabilit de aceleași dispoziții legale, termen permis de lege evident sub rezerva dovedirii "motivelor temeinice".

Nu poate fi contestat faptul că reclamantul avea cunoștință de actul a cărui anulare o solicită, încă de la publicarea acestuia, în condițiile în care este evident că a manifestat interes față de problematica în discuție, formulând la data de 17 iunie 2022 acțiune pentru aplicarea sancțiunii amenzii conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 - dosar nr. x/2022.

Recurentul-pârât a mai susținut că și doctrina și jurisprudența au statuat, în mod constant, că formularea recursului grațios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal echivalează cu neexercitarea acestei proceduri care a fost reglementată ca și condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ și a cărei neîndeplinire se sancționează cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

3.2. Intervenientul Ministerul Energiei a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-intervenient a învederat, în esență, în speța dedusă judecății, s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a intervenit asupra oportunității stabilirii de către autoritatea executivă a procentului ce urmează a fi achiziționat de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-intervenient a arătat, în esență, că, analizând obligația concretă impusă Guvernului României prin dispozitivul titlului executoriu se observă că instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material sau chiar le-a ignorat având în vedere că instanța supremă nu a fixat și nici nu ar fi fost abilitată să fixeze ea însăși un procent, obligând Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în executare a dispozițiilor art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, în vederea vânzării de acțiuni ale B. S.A. până la limita de 8% din capitalul social.

Contrar reținerilor instanței de fond, în opinia recurentului-intervenient, se observă că Guvernul României și-a executat obligația sa prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 746/2022 chiar înainte de împlinirea termenului legal de 2 ani prevăzut de Legea nr. 173/2020, aplicarea urmând a se face la împlinirea termenului.

Astfel, pentru îndeplinirea acestei obligații ce vizează exclusiv emiterea unui act administrativ, Guvernul României a emis H.G. nr. 746/2022 prin care a stabilit în concret cuantumul procentual din capitalul social al societății B. ce urmează a fi vândut salariaților și termenul la care se va efectua această vânzare.

Așadar, având în vedere ca actul administrativ contestat urmărește organizarea și executarea în concret a O.U.G. nr. 49/1997, Guvernul României a respectat limitele acestuia și a stabilit prin hotărârea contestată un cuantum procentual mai mic, respectând atât obligația impusă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și dispozițiile O.U.G. nr. 47/1997.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca fiind vădit nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 și a sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și să respingă recursul declarat de intervenientul Ministerul Energiei împotriva aceleiași sentințe, ca rămas fără obiect:

Analizând cu prioritate recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023, Înalta Curte constată că prin acesta au fost aduse critici ce se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., critici de nelegalitate care sunt fondate în ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea plângerii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinarea formulată în primă instanță.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea H.G. nr. 746/08.06.2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații B. S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, publicată în Monitorul Oficial nr. 560 din 08 iunie 2022.

În preambulul acestui act administrativ normativ s-a făcut referire la dispozițiile art. 9 din anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea Societății Naționale a Petrolului "B." - S.A. București, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările ulterioare, precum și la decizia civilă nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin art. 1 al H.G. nr. 746/2022 pârâtul Guvernul României a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "B." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. Totodată, s-a prevăzut ca vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

Prin articolul 2 din H.G. nr. 746/2022 s-a prevăzut ca, în termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În cauză, reclamantul a invocat pretinsa executare necorespunzătoare a deciziei civile 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin care Guvernul României a fost obligat sa adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale B. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei menționate și până la executarea obligației.

Având a soluționa excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile, instanța de fond a respins această excepție, reținând că actul administrativ contestat în cauză are caracter normativ, iar în acest caz plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, în raport de prevederile art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile.

Sub un prim aspect, în dezacord cu instanța de fond, nu poate fi reținut caracterul de act normativ al actului administrativ contestat în cauză și, implicit, aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând."

Astfel, referitor la caracterul H.G. nr. 746/8.06.2022, nu pot fi reținute susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora caracterul de act normativ rezidă din împrejurarea că acesta este adresat unui număr nedeterminat de subiecți, întrucât nu vizează doar reclamanții și intervenienții din dosarul nr. x/2022, ci exercitarea dreptului tuturor salariaților B. S.A. de la un anumit moment (neprecizat).

Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte. Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produce.

Or, hotărârea din speță are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că urmărește stabilirea unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.

H.G. nr. 746/2022 nu doar că a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătorești, care prin natura ei vizează un raport juridic cu subiecți determinați, respectiv a deciziei civile nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, însă subiecții acesteia sunt determinați prin chiar denumirea actului, privind cotele procentuale ce urmează a fi achiziționate de salariații Societății "B." - S.A.

În plus, natura de act administrativ cu caracter individual rezultă și din considerentele Deciziei nr. 2/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a vizat interpretarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de obligația instituită Guvernului României prin decizia nr. 2.370 din 08 mai 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Amintește Înalta Curte că potrivit deciziei menționate prin care s-a tranșat aspectul că dispozițiile art. 24 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, "trebuie interpretate în sensul că procedura de executare a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de o instanță de contencios administrativ este aplicabilă inclusiv în situația în care obligația stabilită prin respectiva hotărâre este aceea de adoptare a unui act administrativ unilateral cu caracter individual", s-a reținut că "obligația unei autorități publice de a adopta/emite un act administrativ unilateral cu caracter individual este inclusă în obligația impusă autorității publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative" (par. 103) și că "obligația de a emite un act administrativ individual, indiferent de numărul creditorilor, conține o obligație unică în sarcina autorității publice emitente de a emite un singur act administrativ, acest caracter unic răsfrângându-se și asupra mijlocului de constrângere reprezentat de stabilirea penalităților de întârziere." (par. 122).

Stabilind natura de act administrativ cu caracter individual a hotărârii atacate, instanța de control judiciar constată tardivitatea plângerii prealabile în raport de incidența dispozițiilor alin. (1) ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, în calea de atac a recursului, sau prin susținerile formulate la fond, nefiind invocate alte apărări referitoare la data luării la cunoștință, sau a existenței vreunui "motiv temeinic" care ar justifica incidența tezei finale din dispozițiile legale reținute.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că:

"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Totodată, dispozițiile art. 193 din C. proc. civ. statuează privind obligativitatea procedurii prealabile, instanța de recurs constatând că reclamantul A. a anexat cererii de chemare în judecată plângerea prealabilă administrativă din 07 decembrie 2022, transmisă Guvernului României cu scrisoare recomandată, plângere formulată după termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care a început să curgă de la data de 08 iunie 2022 (data publicării în Monitorul Oficial) și care s-a împlinit la data de 08 iulie 2022.

În ceea ce privește apărările formulate de recurentul-reclamant în cuprinsul concluziilor orale susținute în fața primei instanțe și reiterate prin întâmpinarea formulată în dosarul de recurs, potrivit cu care în cazul acțiunilor întemeiate pe art. 4 al Legii nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă, în raport de prevederile art. 7 alin. (5) din același act normativ, acestea urmează a fi respinse, ca nefiind fondate.

Cu privire la aceste aspecte se impune a se sublinia că, deși temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost indicat ca fiind reprezentat de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în virtutea dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., potrivit cărora revine judecătorului sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente, cererea de chemare în judecată dedusă judecății trebuie soluționată conform obiectului ce rezultă din conținutul său, respectiv "acțiune în anularea H.G. nr. 746/08.06.2022", cum de altfel a procedat și instanța de fond.

Înalta Curte amintește totodată dispozițiile alin. (3) ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora efectul admiterii excepției de nelegalitate îl reprezintă înlăturarea actului administrativ de la soluționarea unui litigiu ("va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată"), în timp ce prezenta acțiune vizează, ca unic obiect, anularea actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 746/08.06.2022, cerere care nu poate fi soluționată decât în raport de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în cauză se impunea a fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea introducerii plângerii prealabile și respinsă cererea de chemare în judecată în consecință, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", astfel că nu se mai impun a fi analizate nici celelalte critici invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 și a sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa hotărârile recurate și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, ca inadmisibilă.

În acest context, în condițiile în care deja a fost admis recursul declarat de pârâtul Guvernului României, fiind dispusă casarea sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și respingerea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul formulat de intervenientul accesoriu în interesul pârâtului a rămas fără obiect, astfel că se impune respingerea recursului recurentului-intervenient Ministerul Energiei în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva încheierii din 26 aprilie 2023 și a sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile recurate și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul accesoriu Ministerul Energiei, ca inadmisibilă.

Respinge recursul recurentului-intervenient Ministerul Energiei împotriva sentinței civile nr. 76 din 03 mai 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.