Decizia nr. 4095/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.06.2022, sub nr. dosar x/2022, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, să se aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019, să se fixeze cuantumul penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care mi-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2015, având în vedere următoarele: Prin Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa Ia O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei decizii și până la executarea obligației.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Alte aspecte procesuale Prin rezoluția din data de 4 iunie 2025, în baza referatului grefei din 5 mai 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2025 pentru discutarea eventualei incidențe în cauză a perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția perimării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător. În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:"(1) Instanța poate suspenda judecata:(…)1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;" Totodată, conform art. 415 C. proc. civ.: "Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție; 4. prin alte modalități prevăzute de lege". Astfel, în situația suspendării facultative a judecății dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecății, procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil. În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății. Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată". Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare. Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționat definitiv la data de 20 iunie 2024, prin decizia nr. 3517 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;" Prin urmare, decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023, este definitivă de la data pronunțării acesteia, respectiv data de 20 iunie 2024, dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 decembrie 2024, în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.