ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2368/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2022, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul Românei și Prim Ministrul României, obligarea pârâtului Prim-ministrul României la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației din titlul executoriu, sumă ce se face venit venit la bugetul de stat; obligarea pârâtului Guvernul României la plata unor penalități de întârziere de 1.000 RON pe zi de întârziere, acordate în favoarea fiecărui creditor reclamant din prezenta cerere, calculate de la data de 08.06.2019 (data expirării termenului de executare a obligației) și până la îndeplinirea obligației menționate în titlul executoriu în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 906 C. proc. civ., precum și obligarea pârâtului Guvernul Romaniei la plata chetuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1289 din 8 iulie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes, invocate de pârât prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernulul și Prim-Ministrul României, ca rămasă fără obiect.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, în principal, rejudecarea cauzei și admiterea cererii în privința petitelor 1 și 2 din acțiune, cu precizarea că atât amenda cât și penalitățile acordate pe fiecare zi de întârziere vor fi acordate de la data pronunțării titlului executoriu - 08.06.2019 și până la data de 08.06.2022, când intimatul Guvernul României și-a îndeplinit obligația, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere excepția litispendenței invocată de recurenți în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, dosar care are aceleași părți și același obiect cu prezenta cauză. Expunând situația de fapt, recurenții au arătat că prin cererea formulată la data de 09.05.2022 au solicitat executarea deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Cererea a fost transmisă atât prin email cât și prin poștă și, din eroare, s-au format două dosare cu același obiect, astfel încât în dosarul constituit ulterior prezentului dosar, s-a invocat excepția litispendenței, prin înscrisul depus la data de 23.06.2022 în dosarul nr. x/2022. Întrucât instanța ulterior sesizată nu a soluționat excepția litispendenței, iar una dintre cauze a fost soluționată și cealaltă se află pe rolul instanței de fond, au apreciat recurenți că se impune desființarea hotarârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea admiterii excepției litispendenței și a rejudecării ambelor cauze de către prima instanță învestită. In ceea ce privește solicitarea de rejudecare a cauzei de către instanța de recurs, recurenții au precizat că soluția de respingere a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect este una nelegală, întrucât la data sesizării instanței intimatul Guvernul României nu își îndeplinise obligația prevăzută în titlul executoriu, iar sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică de la data rămânerii definitive a titlului executoriu (30 de zile de la data rămânerii definitive) și până la data executării obligației prevăzute în titlul executoriu. Faptul că Guvernul României și-a îndeplinit obligația prevăzută în titlul executoriu, în timpul judecării cererii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu îl scutește pe acesta de plata penalităților datorate pentru neexecutarea culpabilă a obligației termen de 3 ani de zile de la data pronunțării titlului executoriu. O altă interpretare a prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi avută în vedere, deoarece ar permite debitorului unei obligații să nu execute acea obligație decât atunci când este acționat în fața instanței de executare și, în caz de executare, să nu sufere nici o vătămare pentru întârzierea nejustificată. De altfel, legea este extrem de clară și nu lasă loc de interpretare, în sensul că după trecerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a titlului executoriu, debitorul va putea fi obligat la plata unor penalități pe fiecare zi de întârziere, care se vor acorda până la data îndeplinirii acestei obligații. Având în vedere cele mai sus menționate, recurenții au apreciat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 906 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și Prim-ministrul României au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierile din 30 mai 2019 și 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației. Este de reținut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. D. - S.A. București au dreptul sa achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8 % din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului." Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în condițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâților la executarea deciziei Î.C.C.J. - SCAF nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României și plata penalităților de 1000 de RON/zi de întârziere. Prima instanță a constatat că acțiunea formulată a rămas fără obiect, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele: "ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "OMV Petrom" - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023. ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." În recurs, reclamanții au contestat concluzia instanței de fond, susținând că executarea obligației prevăzute în titlul executoriu s-a realizat cu întârziere, H.G. nr. 746/2022 nefiind emisă la data sesizării instanței, precum și faptul că sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie aplicate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlul executoriu. În ceea ce privește procedura de executare silită a obligațiilor care implică un fapt personal al debitorului autoritate publică reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din paragraful 65 din Decizia nr. 12/2018 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în dosarul nr. x/2017), se constată că, într-o primă etapă, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la solicitarea creditorului, instanța de executare aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 C. proc. civ. Această etapă are un dublu scop: - pe de o parte, dă efect principiului disponibilității care guvernează executarea silită și în materia contenciosului administrativ (într-adevăr, debitorul nu este obligat să ceară executarea, iar dacă a cerut-o nu este obligat să o finalizeze, așa cum rezultă explicit din dispozițiile art. 24 alin. (5); altfel spus, fără o cerere formulată în temeiul art. 24 alin. (3) nu există executare silită în materia contenciosului administrativ (pentru ipotezele guvernate de art. 18 alin. (1) și (4) lit. b) și c) și art. 24 alin. (1), deoarece s-a încălca principiul disponibilității; în plus, spre diferență de dreptul comun, executarea silită în astfel de situații se face de instanța de executare și nu de executorul judecătoresc, ceea ce este firesc deoarece în discuție este constrângerea la exercițiului puterii publice; - pe de altă parte, prima fază are ca obiectiv să constrângă debitorul autoritate publică să execute în natură obligația care presupune faptul său personal, stabilită în sarcina sa de instanța de contencios administrativ, iar mijloacele de constrângere sunt amenda în favoarea statului și penalitățile în favoarea creditorului. Prin reglementare, caracter și scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmărește obligarea la executarea titlului executoriu și sancționarea conducătorului autorității publice. Altfel spus, instanța nu poate aplica mijloacele coercitive (amenda civilă și penalitățile de întârziere) în cazul în care, anterior formulării cererii de chemare în judecată sau, după caz, pe parcursul procesului, a intervenit executarea obligației de către debitor, deoarece acestea reprezintă un remediu pentru viitor, și nu pentru trecut, acestea neavând natura juridică a unor compensații/despăgubiri civile. Având în vedere că prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003 în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar la data de 8 iunie 2022, pe parcursul judecării prezentei cauze, pârâtul a adoptat H.G. nr. 746/2022, prin care a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "OMV Petrom" - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile de drept material, reținând că este lipsită de obiect cererea de chemare în judecată având ca obiect executarea silită, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a acestei obligații de a face. De asemenea, instanța de control judiciar nu poate primi nici susținerea recurenților vizând nesoluționarea excepției litispendenței prin raportare la dosarul nr. x/2022, câtă vreme o astfel de excepție nu a fost invocată în fața primei instanțe, iar criticile din recurs nu pot privi decât aspecte care au format obiectul dezbaterilor contradictorii anterioare și nu aspecte noi, suplimentare celor ce au format obiectul cercetării judecătorești și dezbaterilor finale ale litigiului. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.