Decizia nr. 721/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.11.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamanții A., B., C., D. și E. și ceilalți identificați în Anexele 1 și 2, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanței să oblige Guvernul României sa emită o Hotărâre de Guvern pentru aplicarea dispozițiilor art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr 55/2003, in vederea vânzării către reclamanți de acțiuni ale F. S.A., pana la limita de 8% din capitalul social al acestei societari comerciale, la același preț cu care au fost vândute acțiunile in cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unei penalități de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, aplicata (achitata) pentru fiecare dintre reclamanții din prezenta cerere de chemare in judecata. Prin încheierea din data de 07.10.2020, instanța a stabilit cadrul procesual ca figurând în calitate de reclamanți B., C., D. și E. și în calitate de pârât Guvernul României. La data 6.10.2020, a fost depusă la dosar cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2020, s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 847/2021 din 2 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților ca fiind neîntemeiate; a fost admisă cererea formulată de reclamanții B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului și a fost obligat pârâtul să procedeze la emiterea hotărârii de guvern pentru aplicarea art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, cu modificarea prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțuni ale F. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere; s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea din data de 14.01.2020 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de câte 50 RON pentru fiecare reclamant, pentru că dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt incidente, obiectul procesului nu este un drept comun și nu conține drepturi cu cauze identice sau strâns legate, ci raporturi juridice individuale fundamentate pe pretinsul drept al fiecărui reclamant Prin încheierea din data de 27.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de apel a constatat îndeplinită obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de către reclamanții indicați de către reprezentantul reclamanților, respectiv B., C., D., E. și a pus în vedere reprezentantului reclamanților să indice la dosar domiciliul și codul numeric personal al reclamanților indicați anterior ca fiind cei care au achitat taxa judiciară de timbru. Totodată, în baza art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 197 C. proc. civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată a celorlalți reclamanți din anexele 1 și 2, reprezentați convențional de avocat G., cu excepția celor indicați de către reprezentantul convențional că și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară. Prin încheierea din data de 12.06.2020 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de reexaminare împotriva încheierii din data de 27.02.2020 ca netimbrată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 847 din 2 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții/intervenienții A. și ceilalți identificați în Anexele 1 și 2 la cererea de chemare în judecată și pârâtul Guvernul României au declarat recurs. 3.1 Recurenții persoane fizice, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte expuneri a situației de fapt, au susținut, în esență, că instanța a nesocotit dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 20/2013 privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, dispusă prin încheierea din data de 10.12.2019, respectiv de a achita fiecare o taxă în cuantum de 50 RON. Instanța a admis cererea pentru 4 dintre reclamanti, iar pentru ceilalți a anulat cererea de chemare în judecată printr-o încheiere. În fine, au arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la ceilalți participanți la proces, acestia fiind omiși din hotărâre. 3.2 Recurentul-pârât Guvernul României, prin cererea de recurs formulată, a apreciat că soluția de fond este nelegală, însă contestarea motivelor de nelegalitate circumscrise prevederilor pct. 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu mai prezintă interes, întrucât Guvernul României a pus deja în aplicare dispozițiile art. 9 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003. A arătat că, față de momentul introducerii acțiunii pendinte, respectiv al pronunțării soluției de către instanța de fond, învederăm instanței că, la data de 8 iunie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 560, Hotărârea Guvernului nr. 746/2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "F."- S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (H.G. nr. 746/2022). Actul normativ este adoptat în considerarea deciziei civile nr. 2370 din 08.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză cu obiect identic (ce a format Dosarul nr. x/2015), așadar a fost adusă la îndeplinire, de către Guvernul României obligația izvorâtă din normele legale primare (dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003). Prin urmare, a solicitat să se rețină cauza spre rejudecare, prin casarea soluției de fond, având în vedere devenirea/rămânerea ca lipsită de obiect și implicit de interes a acțiunii. Cu referire la obiectul acțiunii, a susținut că drept condiții de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil și determinat sau determinabil. Soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (obligația a fost executată, respectiv a fost adoptată hotărârea Guvernului în discuție - H.G. nr. 746/2022) își are fundamentul în art. 194 lit. c) C. proc. civ. Totodată, raportat la art. 32 C. proc. civ., pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea civilă, iar interesul trebuie să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct și să poată fi prefigurat de instanță la soluționarea acțiunii. Față de acestea, în opinia sa, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de H.G. nr. 746/2022 exprimă transpunerea practică a obligației dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, sancționarea, cu amendă, a Prim-ministrului României și nici solicitarea de acordare de penalități prin calea urmată de către partea reclamantă. Așa fiind, îndeplinirea obligației de a face, lasă fără temei și petitele secundare ale cererii, mai cu seamă că ne aflăm în continuare, sub efectele Legii nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 736 din 13 august 2020), cu modificările și completările ulterioare (aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/01 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 900 din 5 octombrie 2020), care la art. 1 reglementează: "(1) Se interzice, pentru o perioadă de 2 ani, înstrăinarea acțiunilor deținute de stat la companiile și societățile naționale, la instituții de credit, precum și la orice altă societate la care statul are calitatea de acționar, indiferent de cota de capital social deținută.".

Apărările formulate în recurs Intimatul-intervenient Ministerul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat reclamanți și intervenienți ca inadmisibil. De asemenea, a solicitat admiterea recursului formulat de recurentul-pârât Guvernul României.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 8 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul reclamanților/intervenienți este inadmisibil, iar recursul pârâtului este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanții au solicitat pârâtului Guvernul României adoptarea unei hotărâri de guvern în conformitate cu prevederile anterior redate ale O.G. nr. 55/2003, în vederea aplicării art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 astfel cum a fost modificată prin art. 5 din același act normativ. Ca răspuns la plângerea prealabilă formulată, prin adresa nr x/13.06.2019, Secretarul general al Guvernului a comunicat reclamanților faptul că Ministerul Energiei ca organ de specialitate cu atribuții și competențe în domeniu a apreciat că plângerea prealabilă este întemeiată, fiind demarate acțiuni în vederea promovării pe circuitul de avizare a unei H.G. privind punerea în aplicare a art. 9 Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 29/1997, astfel cum a fost modificată, în vederea vânzării de acțiuni ale F. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare. În ciuda acestui răspuns, hotărârea de guvern în discuție nu a fost adoptată. În acest context factual, reclamanții B., C., D. și E., A. și ceilalți identificați în Anexele 1 și 2 la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au formulat cerere de chemare în judecată, solicitând instanței să oblige Guvernul României sa emită o Hotărâre de Guvern pentru aplicarea dispozițiilor art. 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr. 55/2003, in vederea vânzării către reclamanți de acțiuni ale F. S.A., pana la limita de 8% din capitalul social al acestei societari comerciale, la același preț cu care au fost vândute acțiunile in cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unei penalități de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, aplicata (achitata) pentru fiecare dintre reclamanții din prezenta cerere de chemare in judecată. În cauză s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Prin sentința recurată, a fost admisă cererea formulată de reclamanții B., C., D., E., și a fost obligat pârâtul să procedeze la emiterea hotărârii de guvern pentru aplicarea art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, cu modificarea prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțuni ale F. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere; s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri în favoarea pârâtului, ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții/intervenienții A. și ceilalți identificați în Anexele 1 și 2 la cererea de chemare în judecată, cât și pârâtul Guvernul României. 2. Recursul reclamanților/intervenienților Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-intervenient, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede următoarele: "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. (...)" Totodată, art. 200 din C. proc. civ. prevede urmatoarele: "(…) (3) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (6) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2)." În cauză, recurentii au formulat recurs împotriva sentinței nr. 847 din 2 iunie 2021 pronunțate pe fondul cauzei, criticând soluția de anulare a cererii lor de chemare în judecată și faptul că soluția nu apare în cuprinsul sentinței, precum și modul de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 10.12.2019. Înalta Curte constată că, prin încheierea definitivă din data de 14.01.2020 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019, Curtea de apel a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de câte 50 RON pentru fiecare reclamant stabilită de instanță prin încheierea din 10.12.2019. Prin încheierea din data de 27.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de apel, în baza art. 200 alin. (3) coroborat cu art. 197 C. proc. civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată a celorlalți reclamanți din anexele 1 și 2 cu excepția celor indicați de către reprezentantul convențional că și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară. Împotriva acestei încheieri, recurenții din prezentul dosar au formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., aceasta fiind anulată ca netimbrată prin încheierea definitivă din data de 12.06.2020, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019 Prin urmare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 10.12.2019, instanța competentă s-a pronunțat prin încheiere definitivă, astfel cum s-a reținut anterior, iar cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată, de asemenea, a fost soluționată, prin încheiere definitivă, astfel cum prevăd dispozițiile legale antereferite, soluția de anulare a cererii de chemare în judecată rămânând, așadar, definitivă. În aceste condiții, se reține că reclamanții și intervenienții care au formulat prezentul recurs au exercitat căile de atac prevăzute de lege cu privire la pretențiile/criticile acestora, aceștia neputând exercita recurs împotriva sentința prin care s-a soluționat litigiul pentru reclamanții care au achitat în cauză taxa judiciară de timbru, întrucât această cale de atac nu este prevăzută de lege. Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Prin urmare, reținând că recurentii nu au deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. 3. Recursul pârâtului Guvernul României Cererea de recurs formulată de pârâtul Gurnul României este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză. Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În prezentul dosar aceste motive nu pot fi reținute, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Astfel, prima instanță, reținând situația de fapt și dispozițiile legale incidente, a concluzionat în sensul că sunt deplin aplicabile considerentele Inaltei Curți de Casație și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 2370/8.05.2019 în dosarul nr x/2015 cu privire la faptul că întârzierea nejustificată de peste 17 ani în adoptarea hotărârii de guvern lipsește de conținut dreptul reclamanților consacrat prin O.G. nr. 55/2003 cu consecința transformării acestuia într-unul pur potestativ, nesocotește termenul rezonabil, principiul proporționalității între interesul public și drepturile legitime ale particularilor, admițând acțiunea formulată de reclamanți. Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susținut nelegalitatea sentinței recurate, față de rămânerea fără obiect/interes a acțiunii având în vedere intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de H.G. nr. 746/2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "F."- S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, care în opinia sa, exprimă transpunerea practică a obligației dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, sancționarea, cu amendă, a Prim-ministrului României și nici solicitarea de acordare de penalități prin calea urmată de către partea reclamantă, actul normativ fiind adoptat în considerarea deciziei civile nr. 2370 din 08.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, într-o cauză cu obiect identic, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 Înalta Curte constată că H.G. nr. 746/2022 a fost adoptată la data de 8 iunie 2022, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 560, ulterior pronunțării sentinței nr. 847 din 2 iunie 2021 recurată în prezenta cauză. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., instanța de recurs verifică legalitatea sentinței atacate, recursul fiind o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, este nerelevant aspectul privind executarea hotărârii care a stat la baza diferendului de față, singurul susținut prin memoriul de recurs de către pârât, cu titlu de motiv de nelegalitate al sentinței recurate. Astfel, în măsura în care această hotărâre a fost executată, urmează să nu mai fie pusă încă o dată în executare, aspect care însă se pune în discuție în faza de executare a titlului executoriu de față. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului formulat de reclamanți/intervenienți invocată de intimatul-intervenient Ministerul Energiei și va respinge recursul formulat de reclamanții/intervenienții A. și alții, ca inadmisibil; va respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României ca nefondat.