ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4330/2024

Ședința publică din data de 04 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.09.2020 sub nr. x/2010, reclamanta A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi anularea încheierii nr. 22/02.09.2020, emisă de Comisia de soluționare a Contestațiilor, precum și anularea în parte a Deciziei nr. 8/30.06.2020, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, respectiv a măsurilor 9 și 10 dispuse prin Decizia nr. 8/30.06.2020.

De asemenea, a solicitat suspendarea punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/30.06.2020, respectiv a măsurilor 9 și 10 din Decizia nr. 8/30.06.2020

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 980 din 13 iulie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și, pe cale de consecință, a anulat încheierea nr. 22/02.09.2020 și, în parte, Decizia nr. 8/30.06.2020, respectiv măsurile 9 și 10.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 16.430 RON, reprezentând contravaloare onorariu expert.

Prin încheierea din 02.02.2021 instanța a respins capătul de cerere referitor la suspendarea executării, ca neîntemeiat.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 980 din 13 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Curtea de Conturi și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în principal, ca nemotivată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar, ca nelegală, cu rejudecarea procesului în fond și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal, recurenta -pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI nu a combătut apărările intimatei - reclamante în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 18.12.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 10.09.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Curtea de Conturi a României este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței de fond prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul-intimata A. S.A., și au fost anulate ca nelegale actele emise de autoritatea recurentă. În soluționarea cauzei, instanța de fond și-a fundamentat soluția de admitere pe concluziile raportului de expertiză - specialitate contabilă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă de recurenta-pârâtă nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor srt. 425 C. proc. civ. în sensul obligației de a motiva prin considerente proprii, în fapt și în drept soluția dispusă.

Recurenta-pârâtă susține că prima instanță nu a raportat dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. iar soluția de admitere este întemeiată exclusiv prin însușirea concluziilor raportului de expertiză fără a fi respinse motivat obiecțiunile formulate de recurentă.

Se invocă încălcarea art. 6 din CEDO se exemplifică măsurile de la pct. 11.9 din Decizia 8/2020 și se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 119/1999 și a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată.

Instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza cărora au fost dispuse măsurile de la pct. II. 9 și II. 10 din Decizia nr. 8/2020, întrucât Curtea de Conturi a României avea obligația de a aduce Ia cunoștința conducerii A. S.A. abaterile de la legalitate și regularitate care au produs prejudicii, constatate în urma acțiunii de control. Conform acestor dispoziții, conducerii entității îi revenea ulterior obligația legală de a stabili întinderea prejudiciilor generate de aceste abateri, precum și de a întreprinde demersuri pentru recuperarea lor.

În cadrul acestui motiv de casare se arată în concret, pe fiecare abatere contestată de la pct. 6,7,8 și 10 respectiv pe Măsurile anulate nr. 9 și 10 din Decizia nr. 8/2020 aspectele de nelegalitate față de care se solicită admiterea recursului și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legal emise actele contestate.

Astfel cu privire la abaterea de la pct. 6 din decizie se arată că soluția de anulare se bazează exclusiv pe concluzia raportului de expertiză contabilă, concluzie eronată și contrazisă de obiecțiunile formulate bazate pe raportul de follow-up înregistrat la entitate sub nr. x/23.07.2021 încheiat urmare verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2020 referitor la abaterea de la pct. 6 din decizie.

Cu privire la abaterea de la pct. 7 din decizie se invocă faptul că prima instanță nu a analizat întregul material probator și nu a avut în vedere faptul că legislația care guvernează activitatea companiilor cu capital de stat nu permite unei societăți să comercializeze produse sub prețul de achiziție, având în vedere că scopul oricărei activități economice este obținerea de profit, iar obținerea acestuia nu trebuie analizată global, pe întregul contract, ci pentru fiecare componentă a acestuia. Ori în acest caz, comercializarea de produse sub costul de achiziție nu are un fundament economic și legal și nu reflectă eficiența utilizării fondurilor.

Privind abaterea de la pct. 10 din decizie se invocă încălcarea prevederilor Procedurii operaționale A. S.A. PO 11.06, respectiv încălcarea principiilor care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție x respectiv a principiului eficienței în utilizarea fondurilor și în admiterea patrimoniului.

În ceea ce privește măsura de pct. 11.10 din Decizia nr. 8/2020 se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. în raport de sentința civilă nr. 191/2020 definitivă în baza Deciziei nr. 2249/2.05.2023 pronunțată de ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal.

Recurenta - pârâtă arată că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 431 C. proc. civ. deoarece spre deosebire de litigiul anterior măsura de pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020 a avut în vedere finalizarea contractului de închiriere, fapt ce permite efectuarea unei analize asupra costului efectiv cu chirie pe întreaga durată a contractului, așa cum s-a stabilit de către C.A. prin Hotărârea nr. 5/2014, pentru a se verifica dacă acesta se încadrează în costul aprobat de C.A. de 13,66 Euro/mp/lună.

La dosar intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității parțiale a recursului cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. iar pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Motivat, Curtea în ședința publică din 10.09.2024 a respins excepția nulității parțiale a recursului, excepție invocată de intimata-reclamantă.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv în ceea ce privește abaterea de la pct. 6 - Măsura 9 din Decizia nr. 8/2020 în cauză fiind îndeplinite în parte condițiile cazului de casare prevăzut de art. 48881) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reține nerespectarea dispozițiilor art. a24 C. proc. civ., respectiv obligația privind motivarea în fapt și în drept a hotărârii prin care a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea ca nelegale a actelor constatate emise de autoritatea recurentă.

Prima instanță a motivat în fapt și în drept soluția dispusă, cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, în cauză neputându-se reține lipsa unor argumente proprii sau preluarea concluziilor raportului de expertiză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este fondat, în parte în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii pentru abaterea de pa pct. 6 - Măsura nr. 9, sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

În concret analiza legalității abaterii de la pct. 6 din decizie nu a ținut cont de situația de fapt de la data controlului soluția de admitere fiind întemeiată exclusiv pe concluzia raportului de expertiză care a opinat în sensul că produsele respectiv cablurile aflate în stoc nu sunt uzate sau casate, fără ca această concluzie a raportului de expertiză să aibă la bază documente privind starea produselor.

În rest Curtea va menține sentința atacată pe celelalte măsuri anulate, criticile din recurs nefiind întemeiate.

Astfel, cu privire la abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9 din Raportul de control nr. x/9.06.2020 s-a constatat următoarele abateri.

- utilizarea ineficientă de fonduri bănești în sumă estimată de 778.030 RON pentru lucrarea "Modernizare Celule MT în stația 110/20KV Irum" prin achiziția de lucrări ce nu au fost acceptate de beneficiar (40.034 RON) precum și prin achiziția de echipamente care nu au fost instalate până în prezent(737.996 RON).

Prin măsurile la pct. 9 din Decizia nr. 9/2020 în baza art. 23 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 s-a dispus în sarcina reclamantei ca entitate verificată ca obligație analiza cazurilor identificate de bunuri achiziționate și nepuse în operă (inclusiv cele consemnate în Raportul de control), de către o comisie tehnico-economică în drept să se pronunțe asupra utilizării lor prin încorporare în alte lucrări, după caz, a dării în consum.

Prima instanță și-a întemeiat în mod nelegal în opinia Curții, soluția de anulare privind abaterea de la pct. 6 pe concluzia raportului de expertiză contabilă, în sensul inexistenței unui prejudiciu în condițiile în care expertul nu avea competența să se pronunțe asupra produselor aflate în stoc în sensul că nu sunt uzate sau casate.

In mod nelegal instanța de fond nu a analizat întregul material probator administrat în cauză, reținând opinia expertului, fără a avea în vedere obiecțiunile noastre la Raportul de expertiză, în condițiile în care echipamentele în valoare de 573.332,26 RON, cablurile electrice în valoare de 164.664,09 RON și parțial lucrările de construcție în valoare de 40.034,57 RON, au fost încorporate progresiv în etapele de prelungire, executarea fiind finalizată în martie 2021, iar echipamente și cabluri puse în operă au fost în suma de 723.233,69 RON, respectiv de o valoare mult mai mică.

Produsele au fost achiziționate în baza unor contracte încheiate în perioada octombrie 2018 - aprilie 2019, iar la data de 31.12.2019 se aflau în stoc în evidențele contabile A. S.A. și în Situația materialelor fără mișcare. Aceeași stare de fapt este înregistrată și în anul 2022, așa cum reiese din documentele anexate de expert (Liste de inventariere) Ia Raportul de expertiză, respectiv acestea se regăsesc în magaziile companiei, nefiind integral date in consum.

Iar măsura dispusă de recurenta-pârâtă pe situația de fapt a stării produselor din stoc a fost legală respectiv efectuarea unei analize de către o comisie tehnico-economică în drept să se pronunțe asupra utilizărilor prin incorporare în alte lucrări, după caz a dării în consum.

Iar în ceea ce privește lipsa unui prejudiciu, Curtea constată contrar susținerilor primei instanțe că aceasta există în condițiile în care din valoarea cablurilor de 14.672 RON au mai fost puse în funcțiune cabluri în valoare de 69,24 RON.

In fapt, din cele patru sortimente de cabluri în lungime totala de 744 ml, compania a utilizat în intervalul 31.10.2021 - 31.10.2022, dar și până în prezent, doar 12 ml de cabluri.

Ori achiziția de produse și păstrarea timp de peste 8 ani în magazie și utilizarea unor cantități infime (1,6% - 12 ml/744 ml) anual nu poate fi considerat un management eficient și o soluție economică în funcționarea unei companii cu capital de stat.

În Raportul de follow-up înregistrat la entitate sub nr. x/23.07.2021, încheiat urmare verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2020, referitor la abaterea de la pct. 6 din decizie, echipa de audit a constatat privind echipamentele (573.332,26 RON) și cablurile electrice (164.664,09 RON), care nu au fost puse în operă în scopul în care au fost achiziționate, faptul că; bunurile achiziționate în sumă de 723.233,69 RON au fost puse în operă prin încorporarea în lucrări, bunuri în sumă de 14.762,66 RON urmau a fi utilizate prin încorporarea în alte lucrări iar bunuri în sumă de 2.671 RON urmau a fi returnate furnizorului.

Privind lucrările de construcție în valoare de 40.034,57 RON, s-a primit de la S.C. B. S.A., factura nr. x/09.04.2020 în valoare de () 40.034,78 RON (fără T.V.A.) reprezentând lucrări neacceptate de beneficiarul final, ce a fost înregistrată în evidența contabilă, urmare căreia, suma de 40.034,78 RON a fost compensată cu valoarea serviciilor prestate de executant în luna aprilie 2020.

În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază ca legală abaterea de la pct. 6 din Decizia nr. 8/2020 pe care o va menține în rejudecare, acțiunea reclamantei urmând a fi respinsă ca neîntemeiată sub acest aspect - Măsura nr. 9 din decizie.

Curtea va menține în rest sentința recurată, sub celelalte aspecte soluția de anulare fiind legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în analiza legalității abaterilor de la pct. 7 la pct. 10 din Decizie, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. cu privire la măsura dispusă la pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020.

Cu privire la abaterea consemnată la pct. 7 din Decizia nr. 8/2020, Curtea constată ca legală analiza realizată de prima instanță care a dispus anularea acestei măsuri în lipsa unei abateri și lipsa unui prejudiciu deoarece nu se confirmă facturarea unor echipamente la un preț mai mic decât de plătit efectiv.

Curtea, ca instanță de recurs constată legală aprecierea instanței de fond în sensul că realitățile economice impun, in anumite cazuri, încetarea contractelor prin acordul părtilor sau ajungerea la termen, fapt ce nu atrage automat culpa contractanților sau a unuia dintre aceștia. De asemenea, achiziția de materiale in scopul îndeplinirii obligațiilor contractuale nefinalizate nu determină, de plano, producerea unui prejudiciu, acestea putând fi, precum in speța dedusa judecății, utilizate in alte lucrări.

Privitor la nerealizarea veniturilor in suma estimata de 24.984 RON, prin facturarea către CNTEE Transelectrica S.A., a unor echipamente achiziționate la un preț mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziția lor, se constata ca intre reclamanta si CNTEE Transelectrica s-a derulat un contract de execuție lucrări, in cadrul cărora au fost puse in lucrare si produse achiziționate de la C.. Prin urmare, reclamanta nu a revândut către CNTEE Transelectrica S.A. produsele achiziționate pentru a se putea retine facturarea către CNTEE Transelectrica a echipamentelor achiziționate la un preț mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziția lor.

Acest fapt rezida inclusiv din diferența dintre valoarea totala a produselor, lucrărilor, si serviciilor plătite pentru contractul x/06.09.2016, fata de valoarea totala a produselor, lucrărilor. serviciilor Încasate din contractul x/06.06.2026, care a fost de 70.448,88 RON (fără TVA).

Cu privire la abaterea consemnată la pct. 7 din Decizia nr. 8/2020 soluția de anulare pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în raport de probele administrate.

Referitor la echipamentele achiziționate de la subcontractori și nepuse în operă în valoare 384.185,04 RON, în mod corect prima instanță a reținut concluzia Raportului nr. x/15.01.2021 în sensul că aceste echipamente ca produse neperisabile au fost transferate Sucursalei Sibiu pentru a fi utilizate în alte lucrări.

În ceea ce privește neregula referitoare la nerealizarea veniturilor în sumă de 24.984 RON prin facturarea către Transelectrica S.A. a unor echipamente la preț mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziția lor în mod corect prima instanță a constatat că nu există neregula imputată însușindu-și în acest sens concluzia raportului de expertiză care a opinat în sensul că nu există prejudiciu iar modalitatea de lucru a reclamantei a fost conform notei x/2017, obținerea profitului vizând întregul contract încheiat și nu numai componente ale acestuia.

Cu privire la abaterea de la pct. 10 din Decizie în mod corect prima instanță a dispus anularea ținând cont de concluziile raportului de expertiză contabilă privind justificarea diferențelor de preț prin amplasarea geografică a punctelor de livrare, fapt care determină un preț diferit al produselor.

În cauză pe situația de fapt prima instanță a analizat procedura operațională privind pe reclamantă și a concluzionat corect în sensul că nu au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 119/1990 în privința principiului eficienței în utilizarea fondurilor.

Aspectul de nelegalitate privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. prin admiterea cererii de anulare a măsurii de la pct. II.10 din Decizia nr. 8/2020 nu este fondat.

Abaterea contestată viza majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma estimată de 449.733 RON reprezentând cheltuieli cu chiria, angajate peste prețul aprobat de Consiliului de Administrație.

Prin măsurile de la pct. II. 10 din Decizia nr. 8/2020, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată și ale pct. 174 din R.O.D.A.S., în sarcina conducerii A. S.A. s-a dispus:

"(...) analiza "prețului chiriei care a făcut obiectul contractului de închiriere a spațiului situat în clădirea D. în raport cu aprobările Consiliului de Administrație, precum și a cheltuielilor cu chiria angajate si efectuate în perioada 2017 - 2019, în vederea identificării cheltuielilor cu chiria peste tariful aprobat de Consiliului de Administrație, stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de cheltuieli, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite și recuperarea acestora (...)"

Curtea constată că prima instanță în mod legal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. respectiv a puterii de lucru judecat celor dezlegate definitiv în sentința civilă nr. 191/2020 rămasă definitivă prin Decizia nr. 2249/2.05.2023 a ÎCCJ.

Aceasta deoarece problema litigioasă respectiv analiza prețului chiriei, respectiv verificarea dacă costul efectiv cu chiria se încadrează în costul aprobat de C.A. de 13,66 Euro/mp/lună este aceeași în ambele dosare.

Iar raportul de expertiză a avut în vedere determinarea cuantumului chiriei totale achitat de reclamantă pe întreaga perioadă 2014-2019 și în consecință în mod legal prima instanță a făcut aplicarea art. 431 C. proc. civ., ținându-se cont că prin Decizia nr. 9/2014 a Consiliului de administrație nu s-a dispus renegocierea prețului de 165 euro/mp/lună pentru închirierea spațiului situat în clădirea D., contractul de închiriere fiind încheiat valabil la data de 29.08.2014.

Prin încheierea și executarea contractului de închiriere nu a fost săvârșită vreo abatere privind buna gestiune în utilizarea fondurilor, în raport de prevederile art. 5 și art. 10 din O.G. nr. 119/1999.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă va casa în parte sentința atacată și rejudecând, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată în ceea ce privește abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9.

Va menține în rest sentința recurată pentru celelalte măsuri anulate legal de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 980 din 13 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată, în ceea ce privește abaterea de la pct. 6 - Măsura nr. 9.

Menține în rest sentința recurată.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 4 octombrie 2024.