ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5977/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea încheierii nr. 9/24.02.2016, a Deciziei nr. 37/21.12.2015 și a Raportului de control din data de 27.11.2015, emise de Curtea de Conturi a României, cu consecința anulării măsurilor dispuse la pct. II.4, II.5, II.6 și II.7 din decizie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat, în parte, încheierea nr. 9/24.02.2016 și în parte, Decizia nr. 37/21.12.2015, emise de Curtea de Conturi a României, în limita măsurii II.5 din decizie referitoare la "decontarea cheltuielilor de deplasare (cazare, diurnă și transport)", a respins, ca neîntemeiată, în rest, cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin decizia civilă nr. 1254 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. și de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 1254 din 27 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat cerere de revizuire.

Prin cererea formulată, revizuenta a arătat că decizia civila nr. 1254 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal este contradictorie deciziei nr. 837/31.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2017, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în vederea soluționării litigiului în privința cererii de anulare a măsurii stabilite la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curții de Conturi cu respectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Prima hotărâre judecătorească definitivă în cazul celor două menționate este Decizia nr. 837/31.10.2019 a Curții de Apel Craiova. Pe cale de consecință, hotărârea judecătorească potrivnică, a cărei revizuire o solicită ca urmare a încălcării autorității de lucru judecat este Decizia nr. 1254/27.02.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește chestiunea litigioasă care a fost soluționată într-un anumit sens de către Curtea de Apel Craiova, dobândind astfel putere de lucru judecat conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aceasta privește existența unui prejudiciu suferit de A. S.A. ca urmare a efectuării operațiunii de dare în plată a activului CET Chiscani către Complexul Energetic Oltenia S.A. Această chestiune litigioasă a fost ulterior soluționată într-un sens complet opus Curții de Apel Craiova de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În concret, se arată că prin Decizia nr. 837/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova a echivalat operațiunea de dare în plată a activului CET Chiscani cu un ajutor de stat acordat societății A. S.A.

Așadar, operațiunea de dare în plată a activului CET Chiscani a reprezentat un act avantajos, pozitiv din punct de vedere patrimonial pentru societatea A. S.A., aducând societății un câștig, nicidecum un prejudiciu cum se statuează în Decizia nr. 1254/27.02.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în analiza temeiniciei măsurii de la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curții de Conturi.

Soluția dată de Curtea de Apel Craiova acestei chestiuni litigioase a intrat în putere de lucru judecat la data de 31.10.2019, când instanța a pronunțat Decizia nr. 837/31.10.2019, decizie definitivă.

Pe cale de consecință, soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1254/27.02.2020, în sensul menținerii măsurii de la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curții de Conturi și a respingerii recursului cu privire la această măsură, recurs motivat tocmai prin prisma faptului că operațiunea de dare în plată nu a cauzat un prejudiciu societății, este contradictorie lucrului judecat stabilit prin Decizia nr. 837/31.10.2019.

Contradictorialitatea dintre cele două hotărâri judecătorești este evidentă. Nu este posibil ca operațiunea de dare în plată să fie considerată și echivalentă unui ajutor de stat dat societății A. S.A., deci un beneficiu patrimonial, dar în același timp și cauzatoare de prejudicii societății.

Pentru aceste motive, revizuenta solicită anularea în parte a Deciziei nr. 1254/27.02.2020, în ceea ce privește soluția dată cu privire la anularea măsurii II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curții de Conturi și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cererea de revizuire în condițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuenta - reclamantă.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 509-513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Condiția esențială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluționarea situației creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735).

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În cauză, Înalta Curte constată că:

- Prin Decizia nr. 837/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de Fondul Proprietatea S.A. și a respins ca nefondat apelul declarat de Complexul Energetivc Oltenia S.A. împotriva sentinței nr. 123/2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2013. A admis acțiunea și a constatat nulitatea hotărârii nr. 34/27.09.2013 a adunării generale extraordinare a acționarilor Complexului Energetic Oltenia S.A., menținând atât soluția de respingere a capătului de cerere referitor la constatarea nulității hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acționarilor Complexului Energetic Oltenia S.A., cât și soluția de respingere a cererii reconvenționale formulate de Complexul Energetic Oltenia S.A..

Prin sentința nr. 123 din data de 6 iulie 2015, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de Fondul Proprietatea S.A. privind constatare nulității absolute a hotărârii nr. 34/27.09.2013 a adunării generale extraordinare a acționarilor Complexului Energetic Oltenia S.A. și a hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acționarilor Complexului Energetic Oltenia S.A.. De asemenea, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de Complexul Energetic Oltenia S.A..

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de Fondul Proprietatea S.A. de constatare a nulității absolute a hotărârii nr. 34/27.09.2013 și a hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acționarilor Complexului Energetic Oltenia S.A..

- prin Decizia nr. 1254/27.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.A. și de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat, în parte, încheierea nr. 9/24.02.2016 și în parte, Decizia nr. 37/21.12.2015, emise de Curtea de Conturi a României, în limita măsurii II.5 din decizie referitoare la "decontarea cheltuielilor de deplasare (cazare, diurnă și transport)", a respins, ca neîntemeiată, în rest, cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.A. de anulare a încheierii nr. 9/24.02.2016, a Deciziei nr. 37/21.12.2015 și a Raportului de control din data de 27.11.2015, emise de Curtea de Conturi a României, cu consecința anulării măsurilor dispuse la pct. II.4, II.5, II.6 și II.7 din decizie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Înalta Curte constată că din examinarea hotărârilor pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 837/31.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013 și Decizia nr. 1254/27.02.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, rezultă că motivele formulate de revizuentă nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

În cauză, nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", contrarietatea la care se face referire, fiind între două hotărâri pronunțate în cauze diferite, având părți și obiecte diferite.

Criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate. În realitate, revizuientul tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu motivele pe care se întemeiază.

Prin urmare, Înalta Curte constată, deși cauzele au un izvor juridic comun reprezentat de operațiunea de dare în plată a activului CET Chiscani, nu se poate reține, față de obiectul distinct, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, s-a încălcat ceea ce prima instanță a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

În jurisprudența CEDO, în cauza Stanca Popescu c României și Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată intr-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1254 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.