ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: anularea punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, emisă de Curtea de Conturi a României; anularea punctelor 4 și 6 din secțiunea "Constatări", precum și a măsurii corelative din secțiunea "Măsuri" dispusă la punctul II.7 din Decizia nr. 7/22.06.2020, emisă de Curtea de Conturi a României; anularea parțială, corespunzător măsurii contestate, a Raportului de control nr. x/22.05.2020; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 598 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat pct. 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020 emisă de Curtea de Conturi a României, a anulat abaterile prezentate la pct. 4 și 6, precum și măsura dispusă la pct. II.7 din Decizia nr. 7/22.06.2020 emisă de Camera de Conturi a României. A anulat Raportul de control nr. x/22.05.2020 cu privire la abaterile consemnate în Obiectivul VII pct. 3.3 și pct. 4. A obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 598 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanța de fond a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 153

18

alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plățiile în sumă de 11.394 RON au caracter justificat, nefiind încălcate regulile de bună gestiune financiară, în raport de probele administrate și abaterile constatate.

Instanța de fond a concluzionat că administratorul societății putea beneficia, în baza prevederilor contractului de mandat nr. x/17.08.2017, de facilități precum decontarea cheltuielilor de transport și punerea la dispoziție a unui autoturism, facilități acordate, în opinia sa cu respectarea prevederilor art. 153

18

din Legea nr. 31/1990, având în vedere aprobarea A.G.A. a modelului de contract de mandat.

În opinia recurentei, aspectele reținute de instanța de fond precum că punerea la dispoziția administratorului a unui autovehicul a fost prevăzută în mod expres în contractul de mandat (în sensul că acesta avea dreptul că folosească obiecte de invetar și mijloace fixe), iar utlizarea acestuia s-a efectuat în interesul companiei, nu sunt susținute de probe.

Se mai susține că, instanța de fond în mod eronat a înlăturat apărările pârâtei potrivit cărora autovehiculul nu ar fi fost utilizat strict în interesul companiei, apreciind că activitatea numitului B. nu s-a limitat doar la cele 7 ședințe ale CA. Precizează recurenta că aceste concluzii nu sunt susținute de probele administrate.

Cu privire la soluția de anulare a actelor atacate, vizând abaterile de la pct. 6 și a măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, precizează recurenta că instanța de fond a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 140

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 1, art. 5, art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plățile efectuate de intimata - reclamantă în sumă de 53.706 RON au caracter justificat, nefîind încălcate regulile de bună gestiune financiară, în raport de probele administrate și abaterile constatate.

Apărările formulate de intimata-reclamantă A. S.A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Curtea de Conturi a României și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică si legală.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată sub număr de dosar x/2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, intimata - reclamanta a solicitat să se dispună: anularea punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020; anularea punctelor 4 și 6 din secțiunea Constatări, precum și a măsurii corelative din secțiunea măsuri dispusă la punctul II. 7 din Decizia nr. 7/22.06.2020; anularea parțială, corespunzător măsurilor contestate, a Raportului de control nr. x/22.05.2020 .

Actele atacate au fost emise în cadrul acțiunii de control cu tema "Controlul privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea veniturilor și a efectuării cheltuielilor", pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2019 la A. S.A.

Neregulile financiar - contabile și abaterile de la legalitate și regularitate constatate au fost consemnate în Raportul de control nr. x/22.05.2020 .

În urma deficiențelor consemnate în actul de control, a fost emisă Decizia nr. 7/2020, prin care au fost dispuse 8 măsuri în temeiul art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată.

Împotriva măsurilor prevăzute la pct. I. 1 — I. 3, II. 5, II. 6, II. 7, II. 8 din Decizia nr. 7/2020, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (denumit în continuare R.O.D.A.S), aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 24.07.2014, conducerea entității verificate a formulat contestație, care a fost respinsă prin încheierea nr. 21/2020 de către Comisia de soluționare a contestațiilor.

Prin punctul II.7 din decizie s-a dispus, în baza art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 si art. 174 din RODAS, luarea măsurilor pentru intrarea în legalitate privind acordarea drepturilor membrilor Comitetului de Administrație, respectiv se vor extinde verificările asupra drepturilor acordate membrilor CA în perioada 2017-2019, în vederea identificării și a altor cazuri de drepturi acordate în mod nejustificat, de cheltuieli efectuate pentru membrii CA în alte condiții și/sau cu nerespectarea contractelor de mandat încheiate și a prevederilor legale în vigoare. Pentru cazurile constatate (inclusiv cele prezentate în Raportul de control) se vor dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate, înregistrate în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condițiile legii, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferențelor cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinații legale, inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plătii (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 4 si 6 din Decizie). Termenul pentru remedierea abaterilor a fost stabilit pentru data de 29.01.2021.

La pct. 4 din constatări s-a reținut valoarea abaterii de 13.722 RON reprezentată de acordarea unor avantaje peste cele stabilite în contractele de mandat încheiate cu membrii CA, respectiv în cazul unui membru au fost acordate bunuri spre utilizare cu titlu gratuit, precum și achitate servicii pentru care reclamanta a suportat în mod nejustificat respectiva sumă.

În decizie au fost reluate constatările din Raportul de Control nr. x/22.05.2020 în sensul că reclamanta a pus la dispoziția unui membru al consiliului de administrație, B., cu domiciliul în Craiova două vehicule, primul, x pentru perioada 21.08-10.10.2017 cu care acesta a parcurs 6550 km și cardul de combustibil și al doilea vehicul x ce a fost folosit de dl. Ilie în perioada 10.10-14.12.2017 și cu care s-au parcurs 7051 km rezultând o medie zilnică de 157 km; în foile de parcurs se menționează că respectivele curse au fost efectuate în interes de serviciu de membrul CA.

Se mai arată în raport că în perioada 21.08.2017-14.12.2017 utilizatorul autovehiculului a participat la sediul reclamantei la șapte ședințe, în calitate de membru al CA.

Contestația reclamantei în privința acestei abateri a fost respinsă prin încheiere cu motivarea că pentru acest membru al CA au fost acordate avantaje peste cele stabilite prin contractul de mandat, fiind acceptate cheltuielile efectuate care nu erau legate de executarea mandatului, urmare a punerii la dispoziție spre utilizare a unui bun din patrimoniul companiei destinat exclusiv pentru activități aferente realizării obiectului de activitate pentru care a suportat cheltuielile aferente, deci suma de 13722 RON nu a fost utilizată pentru desfășurarea de activități în vederea realizării obiectului de activitate.

Intimata – reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a susținut că sunt nelegale abaterile constatate la pct. 4 și pct. 6 din Decizia nr. 7/2020 și implicit măsurile de la pct. II. 7, în esență pentru că:

- " poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 158

18

din Legea societăților nr. 31/1990, deoarece autoturismul nu a fost pus la dispoziția administratorului cu titlu de avantaj, ci pentru îndeplinirea prevederilor art. 5 alin. (5).2 pct. 5.2.2 din Contractul de mandat." (privind pct. 4);

- "plata remunerațiilor pentru calitatea de membru în comitetele consultative a fost făcută în conformitate cu clauzele contractuale și cu legea, criteriul volumului activității desfășurate nefiind unul care să condiționeze plata, întrucât chiar legea reglementează în sarcina acestor comitete o activitate care nu poate avea caracter de permanență, în considerarea specificului atribuțiilor conferite" (privind pct. 6).

Prin acțiunea introductivă s-a mai susținut nelegalitatea actelor administrative atacate întrucât acestea în opinia intimatei - reclamante au fost emise cu încălcarea prevederilor pct. 77 alin. (1), pct. 85 lit. 1) pct. 1, pct. 86, pct. 88, pct. 181 lit. a) și b) și pct. 223 din R.O.D.A.S.

Prin sentința civilă nr. 598/14.04.2021, instanța de fond a admis cererea reclamantei și a dispus anularea măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, anularea abaterilor de la pct. 4 și 6 din aceeași decizie, a pct. 4 din încheierea nr. 21/2020, precum și a Raportului de control nr. x/22.05.20202 cu privire la abaterile de la pct. 3.3.și pct. 4 din Obiectivul VII, apreciind că sunt întemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă care vizează fondul abaterilor constatate și măsurilor dispuse. Instanța a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cu privire la motivele de nelegalitate procedurale invocate de reclamantă, respectiv încălcarea pct. 77 alin. (1), pct. 85 lit. I) pct. 1, pct. 86, pct. 88, pct. 181 lit. a) și b), pct. 223 din R.O.D.A.S., instanța de fond le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește soluția de anulare a actelor atacate, vizând abaterile constatate la pct. 4 și a măsurilor dispuse la pct. II. 7 din Decizia nr. 7/2020, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 153

18

alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 119/1999, apreciind că plățiile în sumă de 11.394 RON au caracter justificat, nefiind încălcate regulile de bună gestiune financiară.

Prin sentința recurată, instanța de fond a concluzionat că administratorul societății putea beneficia, în baza prevederilor contractului de mandat nr. x/17.08.2017, de facilități precum decontarea cheltuielilor de transport și punerea la dispoziție a unui autoturism, facilități acordate, în opinia sa cu respectarea prevederilor art. 153

18

din Legea nr. 31/1990, având în vedere aprobarea A. G.A. a modelului de contract de mandat.

Instanța de fond în mod eronat a reținut că punerea la dispoziția administratorului a unui autovehicul a fost prevăzută în mod expres în contractul de mandat, iar utilizarea acestuia s-a efectuat în interesul companiei.

Conform prevederilor art. 4 pct. 4.1.2 din contractul de mandat nr. x/17.08.2017, administratorul avea dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, între aceste cheltuieli regăsindu-se și cheltuielile de transport (pct. 4.1.2), fără a fi nominalizat ca și beneficiu/avantaj acordarea dreptului de folosință pe perioada exercitării mandatului a unui autoturism.

Abaterea constatată de Curtea de Conturi viza faptul că administratorul a beneficiat de un autoturism și de suportarea tuturor cheltuielilor generate de utilizarea acestuia (combustibil, asigurare, management anvelope, asistență rutieră, taxă drum, vehicul de înlocuire, etc).

Instanța de fond a înlăturat în mod eronat apărările pârâtei Curtea de Conturi a României potrivit cărora autovehiculul nu ar fi fost utilizat strict în interesul companiei, apreciind că activitatea numitului B. nu s-a limitat doar la cele 7 ședințe ale CA. Aceste concluzii nu sunt susținute de probe, Înalta Curte constatand că nu au fost prezentate documente din care să reiasă utilizarea autoturismului în interesul societății în zilele de weekend.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 153

18

din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, trebuie subliniat faptul că instanța de fond nu a făcut distincția între acordarea anumitor avantaje și limita acestor avantaje. Or, dispozițiile legale anterior menționate prevăd în mod clar faptul că A.G.A. sau actul constitutiv stabilesc limitele generale ale avantajelor acordate administratorilor. În cazul de față, administratorilor A. S.A. nu le-au fost stabilite limite ale avantajelor acordate nici prin A.G.A. și nici prin Actul constitutiv.

Prin urmare, corect s-a reținut acordarea de avantaje societății reclamante peste clauzele din contractele de mandat încheiate cu membrii Consiliului de Administrație (în cazul unui membru) precum și suportarea unor servicii pentru care societatea A. S.A. a achitat, în mod nejustificat, suma de 11.394 RON.

Reclamanta, potrivit contractului de mandat nr. x/17.08.2017, avea obligația să asigure: "decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, dar fără a se limita la acestea: cheltuieli de cazare, diurnă (art. 4.1.2).

Clauzele prevăzute la art. 4 pct. 4.1.2 și art. 5 pct. 5.2.2 din contractul de mandat nr. x/17.082017, invocate de societatea reclamantă, dădeau dreptul administratorului de a beneficia de decontarea cheltuielilor legate de executarea mandatului, pe bază de documente justificative, între aceste cheltuieli regăsindu-se și cheltuielile de transport (pct. 4.1.2), reclamanta având obligația de a asigura acestuia deplina libertate și condițiile necesare în scopul îndeplinirii mandatului (pct. 5.2.2).

Astfel, s-a constatat pe baza probelor administrate, că administratorul nu a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport dar a beneficiat de un autoturism pus la dispoziție gratuit, în condițiile în care pct. 4.2 din contractul de mandat stabilea de fapt decontarea cheltuielilor cu transportul. Or, beneficiul de care a avut parte administratorul nu s-a limitat la autoturismul în discuție, ci s-a concretizat și în suportarea tuturor cheltuielilor legate de utilizarea acestuia: combustibil, asigurare, management anvelope, asistență rutieră, taxă drum și înlocuire, în condițiile în care reclamanta nu a putut face dovada prin documente justificative că deplasările efectuate cu acest autoturism s-au făcut în interesul serviciului.

În concluzie, corect s-a reținut de Curtea de Conturi a României că societatea reclamantă a încălcat dispozițiile art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv și art. 153

18

alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.

Prin urmare, constatând fondate argumentele de ordin critic formulate de recurenta-pârâtă cu privire la aspectele menționate, instanța apreciază că se impune reformarea în parte a sentinței recurate, în sensul că, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile 598 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, casată, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va fi respinsă cererea reclamantei, având ca obiect anularea abaterii prezentată la punctul 4 și a măsurii de la pct. II.7 din Decizie, precum și în parte a punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, în privința cheltuielilor de transport, ca neîntemeiată. Va fi menținută în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile 598 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, respinge cererea reclamantei, având ca obiect anularea abaterii prezentată la punctul 4 și a măsurii de la pct. II.7 din Decizie, precum și în parte a punctului 4 din încheierea nr. 21/26.08.2020, în privința cheltuielilor de transport, ca neîntemeiată.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2023.