ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1730/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.07.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: anularea încheierii nr. 58/22.06.2017 emise de Curtea de Conturi a României; anularea punctelor din secțiunea Constatări, precum și a măsurilor corelative din secțiunea Măsuri dispuse de la punctele I.9, II.15, II.16, II.17, II.18, II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017, emisă de Curtea de Conturi a României; anularea parțială, corespunzător măsurilor contestate, a Raportului de control nr. x/17.03.2017; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 83 din 12 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea și a anulat încheierea nr. 58/2017, Decizia nr. 3/2017 și raportul de control nr. x/2017, în parte, în ceea ce privește abaterile constatate și față de care s-au dispus măsuri pentru pct. 11 secțiunea constatări din Decizia nr. 3/18.04.2017/II.16 secțiunea măsuri; pct. 13 secțiunea constatări din Decizia nr. 3/18.04.2017/II.17 secțiunea măsuri - în limita sumei de 69.908,86 RON; pentru pct. 14.3 și 19 secțiunea constatări din Decizia nr. 3/18.04.2017/II.18 secțiunea măsuri; pct. 16 din secțiunea constatări din Decizia nr. 3/18.04.2017/II.19 secțiunea măsuri, cu excepția sumei de 5.140 RON, reprezentând sporuri salariale acordate nejustificat în anul 2015. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în limita pretențiilor admise.

I.3. Căile de atac exercitate în cauză

I.3.1. Recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României

Pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a formulat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând procesul în fond să se respingă în tot ca neîntemeiată acțiunea în anulare.

În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

I.3.1.1. Referitor la soluția de anulare a măsurilor dispuse la pct. II. 16 din Decizia nr. 3/2017

Referitor la extinderea termenului de livrare pentru proiectul "Extensie MS soluție de raportare avansată și planificare bugetară", instanța de fond a reținut faptul că nu poate fi decelată o culpă exclusivă a vreuneia dintre părți, întrucât nealocarea sumelor pentru investiții a fost o consecință a tăierilor succesive ale alocărilor bugetare, a refuzului de alocare a sumelor propuse pentru finanțarea proiectelor prin decizii finale ale Ministerului Finanțelor, pe fondul luării unor măsuri de austeritate bugetară la nivel național.

Sub un prim aspect, se arată că fondurile utilizate pentru realizarea acestui proiect de investiții proveneau din fondurile proprii ale B., investiția nefiind suportată din fonduri de la bugetul de stat, context în care aspectele reținute de instanța de fond referitoare la tăierile succesive ale alocărilor bugetare și cele privind măsurile de austeritate bugetară adoptate la nivel național sunt eronate. De altfel, în timpul acțiunii de control, entitatea nu a prezentat documente din care să rezulte privind sistarea realizării obiectivelor de investiții la nivelul B., respective decizii ale Ministerului de Finanțe, așa cum instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii recurate.

La data finalizării controlului, atât contractul încheiat cu C.N.T.E.E. B. nr. 243/31.07.2010, cât și contractul nr. x/11.12.2012 au expirat, rămânând de executat din obiectul contractului nr. x/11.12.2012, încheiat cu C., servicii în valoare de 752.500 RON. De asemenea, din obiectul contractului nr. x/31.07.2010, încheiat cu C.N.T.E.E. B., au rămas de executat servicii în valoare de 859.975 RON, pentru care, însă sunt necesare noi angajamente dacă se hotărăște continuarea proiectului.

Instanța de fond a reținut faptul că soluția ofertată de A. S.A. este una finalizată din punct de vedere al funcționalităților descrise în oferta tehnico -economică depusă, fapt evidențiat în procesele-verbal de recepție a fazelor analiză, proiectare, dezvoltare și de recepție a licențelor și echipamentelor.

Față de aspectele reținute de instanța de fond, se arată că în acest caz a fost întocmit la nivelul B., Procesul-verbal de recepție la PIF nr. x/31.x, la pct. B "Constatări" s-au consemnat următoarele: " faza de tranziție a fost realizată în proporție de 80 %, dar nu a fost finalizată; faza producție nu a fost realizată, dar poate fi realizată cu resurse interne DTIC și UEFA având în vedere stadiul proiectului și documentația livrată în cadrul proiectului; infrastructura hardware este uzată moral și fizic. " Totodată, conform concluziilor din Procesul-verbal de recepție nr. x/31.10.2018, Comisia de recepție a stabilit măsuri necesare pentru o bună exploatare, respectiv "instruirea tuturor utilizatorilor aplicațiilor", iar această activitate trebuia efectuată în etapa de tranziție potrivit Comenzii nr. x/28.06.2012. În concluzie, prin Procesul-verbal de recepție la PIF nr. x/31.10.2018, se recunoaște faptul că cele 2 faze ale proiectului (tranziție și producție) nu au fost finalizate.

Instanța de fond a reținut faptul că pentru bunurile livrate și serviciile prestate, C. a emis facturi către A. S.A. la nivelul proceselor-verbal de acceptanță, context în care nu s-a produs un prejudiciu prin necalcularea daunelor interese aferente serviciilor nelivrate. În mod greșit instanța de fond a reținut astfel întrucât A. S.A., pentru realizarea proiectului "Extensie MIS Soluție raportare avansată și planificare bugetară", a avut încheiate 2 contracte în care a avut calități diferite, respectiv calitatea de prestator stabilită prin contractul nr. x/2010 încheiat cu C.N.T.E.E. B., cât și calitatea de beneficiar stabilită prin contractul nr. x/11.12.2012 încheiat cu C.

Pe cale de consecință, A. S.A. avea răspunderea de a urmări derularea acestor contracte, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 119/1990 în sensul de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor și în administrarea patrimoniului. Or prin modul cum a procedat, intimata - reclamantă nu a urmărit respectarea clauzelor din contractul nr. x/11.12.2012 încheiat cu C. S.A. și nici a celor din contractul nr. x/2010 încheiat cu C.N.T.E.E. B., fapt ce a condus la efectuarea de plăți pentru achiziția de echipamente/servicii, pentru implementarea proiectului comandat, contractele în cauza fiind expirate, neexistând posibilitatea finalizării proiectului în baza acestora.

Nerespectarea obligațiilor contractuale de către subcontractant nu a fost sancționată de către A. S.A., care pentru serviciile neexecutate în valoare de 752.500 RON, nu a calculat și solicitat penalități respectiv o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,04% din valoarea serviciilor neprestate.

Instanța de fond a mai reținut faptul că suma de 208.073 RON a fost facturată de A. S.A. în mod justificat, pe baza proceselor-verbale de recepție nr. x, 5 și 6 întocmite pentru servicii livrate și recepționate explicit, neexistând astfel un prejudiciu creat bugetului companiei. Or, din verificările efectuate echipa de audit a constatat că A. S.A. a facturat și încasat de la B., suma de 208.073 RON, fără justificarea prestării efective a serviciilor, context în care nu putea fi constatat un prejudiciu în bugetul A. S.A. de vreme ce această companie a încasat necuvenit suma de 208.073 RON. Totodată, în cauză abaterile nu vizau lipsa proceselor-verbale de recepție, ci faptul că deși A. S.A. a subcontractat în totalitate serviciile din oferta tehnico - economică aferente proiectului "Extensie MIS Soluție raportare avansată și planificare bugetară" în baza studiului cu nr. x aprobat de B., suplimentar, A. S.A. a facturat și încasat de la B. suma de 208.073 RON, fără justificarea prestării efective a serviciilor.

De asemenea, instanța de fond a reținut faptul că valoarea serviciilor de proiect management, în sumă de 96.700 RON a fost facturată proporțional cu serviciile recepționate pe fiecare etapă de proiect, aceste servicii fiind justificat facturate, existând documente justificative sub acest aspect. Sub acest aspect, se arată că, în ceea ce privește relația contractuală cu C., A. S.A. a efectuat plăți nejustificate în sumă de 96.700 RON, reprezentând servicii de project management, angajate prin contractul nr. x/11.12.2012 și care au fost prevăzute atât în cele 7 etape de derulare prevăzute, cât și în etapa de Definire din Oferta C. și din caietul de sarcini "Actualizarea planului de management, reflectând modulele ce vor fi implementate, rafinarea abordării proiectului și Realizarea planului detaliat de proiect" pentru care, a fost prevăzută și achitată suma de 55.500 RON.

In considerentele hotărârii, instanța de fond face referire la faptul că serviciile au fost facturate cu respectarea dispozițiilor legale, or în acest caz auditorii nu au contestat modul de facturare a serviciilor, ci au constatat faptul că servicii de project management au fost prevăzute atât în cele 7 etape de derulare prevăzute, cât și în etapa de Definire din Oferta C. și din caietul de sarcini, realizându-se astfel o dublă facturare a acestor servicii.

Instanța de fond a apreciat că expirarea garanției pentru echipamentele în valoare de 134.150 RON nu conduce la crearea unui prejudiciu pentru bugetul A. S.A., deoarece aceasta nu înregistrează niciun cost suplimentar legat de expirarea perioadei de garanție a echipamentelor al căror cost a fost recuperat integral de la beneficiarul lucrării. In fapt, ceea ce instanța de fond a reținut din analiza materialului probator confirmă cele constatate de către echipa de audit privind faptul că A. S.A. a furnizat echipamente către B. în valoare de 134.150 RON, pentru care, garanția a expirat fără ca proiectul să fie finalizat. Or, lipsa garanției nu dă posibilitatea de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă. Nerealizarea tuturor etapelor proiectului a condus la neutilizarea aplicației informatice care a făcut obiectul proiectului "Extensie MIS Soluție raportare avansată și planificare bugetară", C.N.T.E.E. B. fiind în posesia unor echipamente în valoare de 134.150 RON (în baza Procesului-verbal de predare -primire înregistrat sub nr. x/11.01.2013) a căror garanție a expirat.

I.3.1.2. Cu privire la soluția de anulare în parte a constatărilor și măsurilor dispuse la pct. II. 17 din Decizia nr. 3/2017

Recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, întrucât deși reclamanta avea obligația legală de a determina prejudiciile generate de abaterile constatate a limitat valoarea prejudiciului produs A. S.A. la suma de 69.908,86 RON, în baza concluziilor formulate prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.

Sub un prim aspect, instanța de fond în mod greșit a omologat concluziile expertizei privind valoarea taxei pentru servicii calculate de expert în cuantum de 69.908,86 RON. Valoarea de 69.908,86 RON a fost determinată eronat de expert și validată de instanța de fond, prin stabilirea diferenței dintre valoarea taxei pentru servicii stabilită prin actul adițional nr. x/2011, de 4,2137 euro/mp și cea stabilită inițial prin contractul nr. x/2009, de 3,6 euro/mp, raportat la suprafața închiriată (1.253,17 mp), perioada de închirierea spațiului (15 luni) și cursul de schimb (4,8871 RON/euro). In fapt, expertul a determinat valoarea taxei pentru servicii în funcție de tariful de 3,6 euro/mp, rezultând suma de 410.087,82 RON (1253,17 mp x 3,6 euro/mp x 15 luni x 4,8871 RON/mp x T.V.A.) și valoarea acestei taxe în funcție de tariful de 4,2137 euro/mp, rezultând suma de 479.906,68 RON (1253,17 mp x 4,2137 euro/mp x 15 luni x 4,8871 RON/mp x T.V.A.), după care a efectuat diferența între aceste două sume.

La efectuarea acestor calcule, expertul și implicit instanța de fond nu au avut în vedere prevederile art. 6.2 din contractul nr. x/08.12.2009, unde părțile au stabilit modul de determinare a taxei de servicii. Or, în aceste condiții, din valoarea taxei pentru servicii stabilite prin actul adițional nr. x, de 4,2137 euro/mp, intimata - reclamantă avea obligația de a elimina acele costuri nejustificate acceptate în mod eronat în calculul de determinare a acestei taxe. Raportat la suprafața închiriată de 1.253,17 mp și la intervalul de timp (15 luni) analizat, respectiv 01.01.2014 - 08.04.2015, rezultă faptul că taxa pentru servicii a fost majorată nejustificat cu suma de 3,02161 euro/mp, respectiv: Taxa pentru servicii în funcție de veniturile anuale realizate de S.C. D. S.R.L. a fost majorată nejustificat cu 1,34233 euro/mp/lună; Taxa pentru servicii în funcție de valoarea impozitului pe clădiri care era în sarcina proprietarului, a fost majorată nejustificat cu 1,4194 euro/mp/lună; Taxa pentru servicii în funcție de contravaloarea serviciilor de mentenanță instalații aer condiționat și a lucrărilor de întreținere ascensoare, a fost majorată nejustificat cu 0,25988 euro/mp/lună.

Or, în această situație, prin eliminarea acestor cheltuieli nejustificate, taxa pentru servicii determinată în baza art. 6.2 din contractul nr. x/08.12.2009, trebuia diminuată cu 3,0217 euro/lună (1,34233+1,4194+0,25988), respectiv de la valoarea de 4,2137 euro/mp la valoarea de 1,1921 euro/mp. In acest caz, valoarea taxei pentru servicii achitată nejustificat în perioada 01.01.2014-08.04.2015, este de 56.799,82 euro.

Sub un alt aspect, instanța de fond a reținut faptul că în răspunsul la obiecțiunile la Raportul de expertiză, expertul a menționat faptul că la data realizării verificărilor nu a avut cunoștință de hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul dintre A. S.A. și Curtea de Conturi, respectiv de sentința civilă nr. 2290/29.06.2019 și decizia civilă nr. 3272/2019 pronunțate în dosarul nr. x/2014. Față de cele reținute, se arată că în Raportul de control s-a făcut mențiunea că aspectul privind cuantumul taxei pentru servicii a fost constatat pentru perioada 2010 - octombrie 2013 de Curtea de Conturi a României prin Raportul de control nr. x/13.12.2013, pentru remedierea abaterii, prin Decizia nr. 2/13.01.2014, a fost dispusă măsura la pct. II. 6, măsură ce a fost menținută fiind respinsă acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 Mai mult decât atât, pentru efectuarea expertizei, Curtea de Conturi a pus la dispoziția expertului hotărârile menționate.

Deși instanța de fond a avut în vedere considerentele expuse în sentința civilă nr. 2290/29.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, reținând efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., totuși a înțeles să valorifice lucrarea expertului sub aspectul corectitudinii calculelor efectuate de Curtea de Conturi a României relativ la taxa de servicii majorată nelegal, fără a ține seama de prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza cărora au fost dispuse măsurile prin decizie. In acest context, în mod greșit instanța de fond a valorificat concluziile raportului de expertiză privind modul de determinare a contravalorii taxei pentru servicii achitată nejustificat, prin eliminarea contravalorii celor 3 componente (veniturile realizate de D.; cheltuiala cu impozitul pe clădire; cheltuielile cu serviciile de mentenantă aer condiționat și ascensoare) din taxa lunară de 4,2137 euro/mp stabilită prin actul adițional nr. x la contractul nr. x/2009.

Intimata - reclamantă are obligația legală de a determina întinderea exactă a prejudiciilor generate de abaterile de la legalitate și regularitate constatate, conform dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată.

I.3.1.3. Soluția de anulare a măsurilor de la pct. II. 18 din Decizia nr. 3/2017

Recurenta-pârâtă a arătat că soluția criticată a fost determinată de interpretarea eronată de către instanța de fond a măsurilor dispuse, reținându-se în considerentele hotărârii recurate faptul că a fost înlăturat dreptul salariaților la decontarea transportului la/de la locul de muncă.

Instanța de fond a apreciat ca nefiind relevant faptul că în aplicarea prevederilor C. civ..M. pe perioada 2016-2017, nu a fost încheiată între părți, Nota comună prin care să fie stabilite detalii cu privire la modul de asigurare a transportului la și de la locul de muncă. Instanța de fond a statuat faptul că drepturile salariaților privind asigurarea transportului la și de la locul de muncă a fost consacrat și s-a acordat în baza dispozițiilor art. 6.33 din Contractul colectiv de muncă.

Or, la art. 6.33 din C. civ..M. încheiat la nivelul A. S.A. s-a prevăzut dreptul angajaților de a beneficia de decontarea transportului la și de la locul de muncă, dar numai în condițiile stabilite prin Nota comună. în fapt, părțile urmau ca prin acesta Nota comună să stabilească condițiile de transport, contravaloarea sumelor decontate, modul de decontare a sumelor cuvenite salariaților.

In acest sens, cu titlu de exemplu, în Raportul de control s-a menționat Nota comună privind aplicarea prevederilor C. civ..M. pe perioada 2013-2015 nr. 8661/17.12.2013 (anexa nr. 195 la Raport) prin care s-a stabilit decontarea contravalorii abonamentelor lunare pe bază de factură fiscală individuală sau colectivă, o dată pe lună la valoarea integrală a unui abonament pe toate liniile de transport în comun.

Or, în lipsa unei astfel de Note comune, în anul 2016 au fost acceptată decontarea sumei de 175.517 RON, în condițiile în care, pentru acest interval de timp nu au fost stabilite sumele pe care intimata - reclamantă s-a angajat să le suporte pentru decontarea transportului. Astfel că, deși nu mai producea efecte, A. S.A. a utilizat în anul 2016 aceleași tarife și beneficii pentru salariați prevăzute în Nota comună nr. 8661/2013, care a produs efecte în perioada 2013-2015. Atâta timp cât nu au fost stabilite prin Nota comună condițiile de acordare a acestor avantaje, nu se poate reține faptul că aceste drepturi au fost achitate în baza C. civ..M. întrucât nu a fost determinat cuantumul acestora. Instanța de fond a mai reținut faptul că nu au fost considerate abateri sau neregularități cheltuielile cu aceeași destinație înregistrate în anii 2014-2015, în aceleași condiții ca și cele din 2016.

Față de aceste considerente ce au stat la baza hotărârii recurate, ceea ce a omis prima instanță a fost tocmai că în perioada 2014-2015 a produs efecte Nota comună 8661/17.12.2013, aceasta fiind emisă pentru aplicarea prevederilor C. civ..M. pe perioada 2013-2015. Această situație nu a fost constatată și în anul 2016, având în vedere că în baza C. civ..M. valabil în perioada 2016-2017 nu a fost încheiată o astfel de Notă. Având în vedere cele sus menționate, respectiv neîntocmirea unei Note comune pentru perioada 2016-2017, în mod nejustificat instanța de fond a reținut că sunt întrunite aceleași condiții ca în perioada 2014-2015.

Sub un alt aspect, instanța de fond a stabilit că estimările Curții de Conturi duc în realitate la anularea totală a decontărilor, iar neconcordanțele identificate pentru unii salariați nu pot fi extinse pentru a stabili o regulă aplicabilă tuturor. Instanța de fond a anulat abaterea și măsura dispusă de Curtea de Conturi, în condițiile în care în Raportul de control au fost prezentate situații punctuale, concrete de nerespectare a prevederilor C. civ..M. în acordarea acestor beneficii. Curtea de Conturi nu a stabilit faptul că abaterile punctuale se regăsesc în cazul tuturor salariaților, tocmai de aceea fiind dispuse măsuri în sarcina conducerii entității pentru extinderea verificărilor și identificarea cazurilor concrete de nerespectare a prevederilor legale, conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată.

Cu titlu de exemplu se invocă aspectele reținute de auditorii publici externi pe baza documentelor puse la dispoziție de către entitatea auditată în timpul acțiunii de control. Instanța de fond a înlăturat și această abatere reținută de auditorii publici externi, apreciind că lipsa unei vize atrage sancțiuni contravenționale, dar nu limitează dreptul la decontare.

Măsurile dispuse prin decizie nu au limitat dreptul la decontare al salariaților A. S.A., ci au menționat faptul că având în vedere că pentru cei doi angajați nu s-a identificat adresa la care aceștia locuiau, în mod logic nu se cunoștea distanța la și de la locul de muncă. Ori acest element, distanța la și de la locul de muncă era principalul element care trebuia identificat pentru a determina cuantumul beneficiilor acordate salariatului din moment ce suma decontată era condiționată de distanță (în sumă fixă de 60 RON-până în 15 km si 100 RON peste 15 km).

In ceea ce privește utilizarea de către salariați a autoturismelor aparținând companiei, instanța de fond a reținut în mod eronat că absența unor mențiuni în C. civ..M. nu conduce la neaplicarea altor reglementări care permit societății să gestioneze parcul auto, întrucât în Raportul de control s-a consemnat că utilizare a autovehiculelor pentru salariații cu funcții de conducere este stabilită prin Regulamentul intern privind gestionarea, exploatarea și întreținerea parcului auto nr. 4800/15.07.2014 și nr. 7410/28.09.2016. Potrivit acestor norme interne, A. S.A. stabilește "utilizarea autovehiculelor în timpul programului de lucru cât și în interes personal - în afara orelor de program la aprobarea directorului general stabilește categoriile de personal cu drept de utilizare a autoturismelor, precum și utilizarea autovehiculelor din dotare pentru ceilalți salariați ai societății dacă este necesar".

În mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, în analiza legalității măsurii dispuse prin Decizia 3/2017, întrucât conducerea A. S.A. are obligația de a extinde verificările și de a stabili cuantumul prejudiciului produs companiei prin punerea la dispoziția salariaților, pentru a fi utilizate în scop personal, a autoturismelor aflate în parcul auto al entității.

I.3.1.4. Soluția de anulare a măsurilor de la pct. II. 19 din Decizia nr. 3/2017

Recurenta a arătat că intimata - reclamantă a acordat în mod nelegal adaosuri la salarii, în sumă de 668.469 RON, tară a avea stabilite criterii pentru repartizare prin protocol încheiat cu organizația sindicală, în condițiile în care, potrivit art. 6.27 (3) din C. civ..M. (valabil în perioada 2013-2016), se acordau "adaosuri salariale în funcție de economiile la fondul de salarii pe anul în curs, criteriile si repartizarea se vor stabili prin protocol încheiat între A. S.A. și Organizația Sindicală."

Pentru anul 2014, în Bugetul de venituri și cheltuieli, cuantumul cheltuielilor cu salariile a fost programat și aprobat în funcție de indicatorul "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu", iar în execuție, intimata -reclamantă a efectuat cheltuieli cu salariile de 14.514 mii RON, peste nivelul acestor cheltuieli programate de 14.404 mii RON, înregistrând un grad de realizare de 101 %, în condițiile în care, indicatorul respectiv a fost realizat doar în proporție de 71 %. Fără a ține seama de realizarea indicatorului " productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu" de numai 71%, au fost acordate salarii de bază, sporuri și indemnizații, în valoare totală de 14.514 mii RON din care: adaosuri la salarii în valoare totală de 496.073 RON.

Pentru anul 2015, în Bugetul de venituri și cheltuieli, cuantumul cheltuielilor cu salariile a fost programat și aprobat în funcție de indicatorul "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu", iar în execuție, entitatea a efectuat cheltuieli cu salariile de 14.614 mii RON, peste nivelul acestor cheltuieli programate de 14.404 mii RON, înregistrând un grad de realizare de 101 %, în condițiile în care, indicatorul a fost realizat doar în proporție de 91,83 %. Fără a ține seama de realizarea indicatorului "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu" de 91,9%, au fost acordate salarii de bază, sporuri și indemnizații și altele, în valoare totală de 14.614 mii RON din care adaosuri la salarii în valoare totală de 5.140 RON.

Pentru anul 2016, în Bugetul de venituri și cheltuieli, cuantumul cheltuielilor cu salariile a fost programat și aprobat în funcție de indicatorul " productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu", iar în execuție, entitatea a efectuat cheltuieli cu salariile de 14.504 mii RON, peste nivelul acestor cheltuieli programate de 14.447 mii RON, înregistrând un grad de realizare de 100,3%, în condițiile în care, indicatorul a fost realizat doar în proporție de 98,9%. Fără a ține seama de realizarea indicatorului "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu" de 98,9%, au fost acordate salarii de bază, sporuri și indemnizații și altele, în valoare totală de 14.614 mii RON din care adaosuri la salarii în valoare totală de 167.256 RON.

Mai mult, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că lipsa criteriilor pentru acordarea adaosurilor salariale a condus în anul 2016, la aplicarea unui artificiu prin diminuarea indemnizațiilor de conducere/sporuri și acordarea ulterioară acelorași persoane, de adaosuri salariale/prime. Astfel, prin Referatul de necesitate nr. 4283/30.05.2016, directorul Departamentului juridic a solicitat diminuarea indemnizației de conducere de care beneficia, de la 70% la 55 % și majorarea salariului lunar brut de încadrare pentru un consilier juridic, prin încadrarea într-o altă treaptă de salarizare din grila de salarizare.

Prin Decizia directorului general nr. 151/31.05.2016 s-a aprobat diminuarea indemnizației de conducere pentru persoana solicitantă, fiind încheiat Actul adițional nr. x la Contactul individual de muncă prin care a fost stabilită: "indemnizația de conducere conform art. 6.14 pct. A3 din CCM în derulare -55% ". Ulterior diminuării indemnizației de conducere, a fost întocmit Referatul nr. x/05.12.2016 prin care, directorul Departamentului juridic a solicitat aprobarea sub formă de adaos salarial/primă, plata sumei ce s-ar fi cuvenit dacă nu se micșora indemnizația de conducere, respectiv plata sumei de 6.000 RON brut. Conform statului pe luna noiembrie 2016 a fost acordată sub formă de adaos/prima, suma de 6.000 RON brut.

Faptul că prin Bugetul de venituri și cheltuieli, cuantumul cheltuielilor cu salariile a fost programat și aprobat în funcție de indicatorul " productivitatea muncii în unități fizice pe total personal mediu", nu exclude urmărirea realizării acestui indicator în execuție și implicit acordarea salariilor în funcție de gradul de realizare a acestui indicator, în temeiul dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 26/2013, iar la art. 10 din același act normativ, sunt prevăzute regulile pe care operatorii economici în execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, au obligația de a le respecta. Or, în situațiile analizate în actul de control s-a constatat că prin modul cum a procedat, A. S.A. a efectuat cheltuieli cu salariile peste nivelul aprobat prin BVC în perioada 2014-2016, înregistrând un grad de realizare cuprins între 100,3% și 101%, peste gradul de realizare a indicatorului "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu" cuprins în același interval între 71 % și 98,9 %.

In concluzie, instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 și art. 10 din O.G. nr. 26/2013, întrucât nu a având în vedere faptul că proiectul Bugetului de venituri și cheltuieli (capitolul cheltuielile cu salariile) a fost întocmit având în vedere indicatorul "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu", pe cale de consecință analiza execuției Bugetului de venituri si cheltuieli, Ia capitolul cheltuieli cu salariile trebuia efectuată tot ținând seama de acest indicator. In acest context, valoarea cheltuielilor cu salariile care trebuiau efectuate de societate trebuia corelat cu gradul de realizare a acestui indicator. Or, în condițiile nerealizării integrale, în intervalul 2014-2016, a indicatorului "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu", datorită nerealizării veniturilor, intimata - reclamantă a acordat adaosuri salariale în sumă totală 668.469 RON.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 486 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I.3.2. Recursul formulat de recurenta-reclamantă A..

Reclamanta A. și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu privire la menținerea constatărilor de la pct. 10 privind abaterea de la măsura II.15 din Decizia nr. 3/2020; menținerea parțială (in limita sumei de 69.908,86 RON) a constatărilor de la pct. 13 aferente măsurii II.17; menținerea parțială (in limita sumei de 5140 RON) a constatărilor de la pct. 16 corespunzătoare măsurii II.19 și rejudecând procesul in fond, admiterea acțiunii in anulare cu privire la constatările si masurile mai sus menționate, cu obligarea intimatei - parate la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

I.3.2.1. Referitor la punctul 2 din încheierea nr. 58/22.06.2017, prin care a fost soluționata contestația împotriva abaterii constatate la punctul 10 din secțiunea Constatări si a măsurii corelative dispuse la pct. II. 15 din Decizia nr. 3/18.04.2017, instanța nu a realizat o corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Cu privire la aceasta abatere, auditorii publici externi au consemnat nerespectarea dispozițiilor legale privind recuperarea despăgubirilor stabilite de instanțele de judecata, pentru care au fost efectuate plăți in suma de 616.088 RON (cu titlu de despăgubiri/cheltuieli de judecata/onorariu avocat).

I.3.2.1.1. Cu privire la suma de 99.814 RON, reprezentând despăgubiri stabilite de instanțele de judecata ca urmare a neacordării tichetelor de masa in perioada august - decembrie 2013

Neacordarea tichetelor de masa in perioada august - decembrie 2013 a fost consecința aplicării imediate a prevederilor legale obligatorii privind respectarea disciplinei bugetare.

Pentru A. care are statutul de filiala deținuta in întregime de CNTEE B. -societate cu capital majoritar de stat, modalitatea de întocmire a BVC este reglementata legal, iar creșterea pentru capitolul drepturi salariale si alte drepturi ale CCM acordate salariaților poate fi făcuta numai conform reglementarilor Legii Bugetului de Stat si in concordant cu disp. art. 9 alin. (4) din O.G. nr. 26/2013. Dispozițiile O.G. nr. 26/2013 fiind aplicabile începând cu luna septembrie 2013, A. S.A. a fost obligata sa reducă procentul de creștere a cheltuielilor de natura salariala in funcție de indicatorii revizuiți comunicați de societatea mama, adică in limita de 0,96 %, conform adresei înregistrate la S.C. A. S.A. sub nr. x/05.09.2013.

Astfel, conform disp. art. 8.18 din contractul colectiv de muncă, A. a prevăzut in BVC-ul prezentat spre aprobare ministerului de resort prin adresa nr. x/04.03.2013, fonduri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de personal, în urma analizei efectuate de M.F.P, luând in considerare faptul ca societatea-mama si-a revizuit creșterea cheltuielilor de personal in propriul BVC, de la 3 % la 0,96 %, A. a fost obligata sa diminueze sumele prevăzute cu aceasta destinație, astfel încât sa se încadreze in prevederile legale.

Limita BVC 2013 pentru tichetele de masa reiese din conținutul Ordinului nr. 1765/24.10.2013 si al Ordinului nr. 2255/29.10.2013, ambele publicate in Monitorul Oficial al României nr. 682/06.11.2013.

Analizând BVC 2013 întocmit de societate conform Ordinului nr. 214/15.02.2013, publicat in Monitorul Oficial al României nr. 100/20.02.2013, se observa ca la rândul 96, din Bugetul A. este înscrisă suma de 275.000 RON, iar conform execuției bugetare, societatea a achiziționat si distribuit (potrivit listelor de distribuție semnate de angajați) tichete de masa in valoare 275.000 RON, adică exact valoarea bugetata aprobata, care a fost epuizata in luna iulie 2013.

Fata de aceasta situație, E. a interes sa acționeze in instanța A. in sensul obligării acesteia la plata unor despăgubiri egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august- decembrie 2013 proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acțiunea, actualizate cu indicele de inflație la data plății. In locul unei singure acțiuni formulata in numele tuturor membrilor de sindicat care au aderat la aceasta pretenție, E. a ales sa formuleze mai multe acțiuni, având același obiect, dar cu un număr diferit al membrilor de sindicat reclamanți. Astfel, pe rolul Tribunalului București, s-au înregistrat 6 dosare de instanța, având ca reclamant pe E. in numele si pentru membrii de sindicat in contradictoriu cu A., obiectul principal al tuturor acestor acțiuni fiind identic, respectiv, plata către reclamanți a unei despăgubiri egală cu contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august- decembrie 2013 proporțional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat acțiunea, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Deși obiectul acestor acțiuni era identic, aspectele de drept supuse controlului judiciar fiind identice, apărările si înscrisurile pe care s-au fundamentat acțiunile fiind similare, soluțiile instanțelor de judecata au fost diferite. Astfel, in 2 dintre aceste dosare, instanțele au decis admiterea acțiunilor salariaților, in celelalte 4 acțiuni, instanțele au hotărât respingerea acțiunilor E..

Pârâta a invocat ca argument că existența atât a soluțiilor de admitere, cat si a celor de respingere a pretențiilor deduse judecații privind tichetele de masa in litigiile înregistrate pe rolul instanțelor de judecata in anul 2013 nu modifica obligația angajatorului prevăzuta de art. 253 alin. (3) din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicata, de a "recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in condițiile art. 254 si următoarele".

Astfel, pentru aceeași decizie de management, respectiv neachitarea tichetelor de masa, conducătorul societății suporta consecințe juridice complet diferite, contrare. Pentru o parte însemnată a salariaților societății, decizia acestuia este apreciata ca fiind întemeiată si legala, iar pentru o parte minoritara a salariaților aceeași decizie este nelegala; se mai arată că în niciunul dintre dosarele de instanța in care cererile salariaților au fost admise nu s-a reținut vreo culpa legata de instrumentarea dosarului.

I.3.2.1.2. Cu privire la despăgubirile stabilite de instanțele de judecata in cuantum de 516.274 RON urmare a concedierii unui număr de 4 salariați

Prin Decizia nr. 2/2013, organul de conducere al A., Consiliul de Administrație, a decis in baza prerogativelor de care dispune, sa reorganizeze societatea, in situația in care, pentru anul 2014, se previziona scăderea majora a cifrei de afaceri a societății, aspect cu impact major asupra ratei profitului. S-a decis reorganizarea activității societății prin desființarea Compartimentului Marketing si Relații Publice, precum si desființarea tuturor compartimentelor de vânzări din cadrul Centrelor si Agențiilor, luându-se in considerare activitatea specifica a A. S.A. care pentru piața terților este concentrata pe un segment de nisa, partea de marketing, vânzări si relații publice rezumându-se in realitate la acel moment doar la o activitate de vânzări concentrata exclusiv la nivelul Executivului societății. Totodată, s-a avut in vedere si necesitatea alocării suplimentare de posturi cu specific strict tehnic, conform Fundamentării nr. 217/11.01.2013, necesitatea de a modifica structura organizatorica si de personal in scopul eficientizarii activității tehnice si asigurării unui cadru organizatoric optim pentru desfășurarea cu mai mare eficienta a activității de baza a societății.

In doctrină și jurisprudență s-a subliniat în mod constant că, pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. (2) Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.

In cazul celor 4 decizii de concediere, instanțele de judecata au hotărât sa lipsească de conținut prerogativa angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.

Aceeași opțiune au exercitat-o si auditorii externi, care au consemnat cu privire la aceasta chestiune obligația A. de a pune in aplicare prevederile art. 253 Codul muncii unde se prevede obligativitatea angajatorului care a plătit o despăgubire unui salariat sa recupereze suma aferenta despăgubirii de la salariatul vinovat de producerea pagubei.

Prin întâmpinarea depusa, in mod eronat, parata apreciază ca deciziile anulate nu se circumscriu "deciziei de afaceri" asa cum este prevăzuta de art. 144

1

din Legea nr. 31/1990, republicata, nefiind luate pentru administrarea societății, ci pentru incetarea unor contracte individuale de munca fara respectarea prevederilor legale incidente in cauza. In realitate, deciziile de concediere sunt consecința directa a punerii in aplicare a deciziei de afaceri de restructurare a activității societății.

Pentru deciziile considerate de afaceri administratorii sunt apărați de răspundere. Noțiunea "deciziei de afaceri" este consacrată de art. 144

1

din Legea nr. 31/1990, fiind aplicabilă, pentru identitate de rațiune, tuturor formelor de societate. Astfel, este prezumat că și-a exercitat mandatul cu prudența și diligenta unui bun administrator dacă, în momentul în care decide să ia sau să se abțină de la luarea unor măsuri privitoare la administrarea societății, este în mod rezonabil îndreptățit să considere că acționează în interesul societății pe baza unor informații adecvate. Regula deciziei de afaceri are scopul de a proteja și promova rolul administratorului ca manager al societății, operand în așa fel tocmai pentru a împiedica instanța să se impună nerezonabil asupra comerțului și afacerilor unei societăți.

In cazul de fata, auditorii externi aveau obligația de a identifica in mod obiectiv si punctual dispozițiile contractuale si legale incalcate de membrii Consiliului de Administrație cu prilejul exercitării prerogativei de reorganizare a activității societății, reorganizare care a determinat paguba, precum si in ce a constat imprudenta sau neglijenta acestora. Aspectul ca, o decizie de afaceri, adoptata cu respectarea dispozițiilor statutare si legale este desconsiderata de o instanța de judecata cu consecința obligării la plata unor despăgubiri, nu este de natura a atrage implicit răspunderea patrimoniala a celor responsabili de aceasta decizie de afaceri.

Natura juridica a răspunderii membrilor Consiliului de Administrație fiind guvernata de principiile răspunderii contractuale rezultata din contractul de mandat, temeiurile de drept reținute de auditori nu pot fi aplicabile fondului problemei. Totodată, este important sa se observe ca admiterea contestațiilor formulate de salariați nu a avut la baza vreun considerent privitor la aspectele de legalitate ale deciziilor.

I.3.2.2. Referitor la punctul 4 din încheierea nr. 58/22.06.2017, prin care a fost soluționata contestația impotriva abaterii constatata la punctul 13 din secțiunea Constatări si a măsurii corelative dispuse la pct. II.17 din Decizia nr. 3/18.04.2017

Recurenta-reclamantă a arătat că instanța a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale care guvernează instituția puterii de lucru judecat.

Contrar opiniei argumentate a expertului si celorlalte considerente exprimate de instanțele de judecata tocmai cu privire la aceste dispoziții contractuale, instanța de fond a înțeles sa se prevaleze de puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate in dosarul x/2014; deși aceste hotărâri ar fi trebuit sa aibă valoarea unor prezumții, unor mijloace de proba, care trebuiau integrate, coroborate, împreună cu celelalte probe administrate de instanța, in fapt aceste hotărâri au primit autoritate de lucru judecat, instanța neanalizând apărările A. si concluziile raportului de expertiza.

In legătura cu aceste constatări, recurenta-reclamantă se raliază opiniei expertului, concluziile acestuia fiind logice si pertinente, bazate pe analiza completa si nemijlocita a documentele furnizate de către cele 2 parti.

Mai mult, a invocat cele reținute in dosarul x/2014, Tribunalul București, in cadrul căruia s-a judecat cererea de chemare in judecata formulata de A. S.A., in contradictoriu cu F., pentru restituirea sumelor reprezentând taxa de servicii, plătite in temeiul actului adițional nr. x la contractul de inchiriere x/2009, instanța, in cadrul considerentelor sentinței civile nr. 3413/20.11.2019.

Același raționament juridic l-a avut Curtea de Apel București in dosarul x/2014, in care s-a judecat cererea CNTEE B., in contradictoriu cu F., pentru restituirea taxei de servicii achitata in cadrul contractului de inchiriere cu F., în considererentele deciziei civile nr. 2166/17 decembrie 2015, dosar x/2014

I.3.2.3. Referitor la punctul 4 din încheierea nr. 58/22.06.2017, prin care a fost soluționata contestația împotriva abaterii constatata la punctul 16 din secțiunea Constatări si a măsurii corelative dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017

Cu privire la aceasta abatere, auditorii publici externi au consemnat nerespectarea prevederilor legale privind efectuarea cheltuielilor cu salariile, respectiv in condițiile nerealizarii indicatorului "productivitatea muncii" (luat in calcul la fundamentarea cheltuielilor cu salariile aprobate prin BVC), precum si fara a avea stabilite criterii de repartizare, prin protocol incheiat intre "A." S.A. si Organizația Sindicala, au fost efectuate cheltuieli cu salariile, peste nivelul celor programate si aprobate prin BVC, fiind acordate in mod nelegal adaosuri la salarii in suma de 668.469 RON.

Cu privire la suma de 5140 RON, instanța de fond a apreciat ca aceste adaosuri salariale acordate în anul 2015 reprezintă cheltuială nejustificată înregistrată de societate.

In opinia A., suma de 5140 RON reprezintă o cheltuiala justificata, acordata personalului A., care a înregistrat rezultate profesionale deosebite in cursul anului 2015. Totodată, trebuie reținut ca societatea are ca obiect principal de activitate-activitatea de telecomunicații, piața muncii pe acest segment fiind marcata de o concurenta acerba, mobilitatea specialiștilor din acest domeniu fiind cea mai crescută. Acest fapt a determinat ca posturile cheie din activitatea societății sa fie ocupate de specialiști pentru care societatea nu are înlocuitori, in condițiile in care piata telecomunicațiilor înregistrează un mare deficit in ceea ce privește forța de munca calificata, astfel, fiind imperios necesar ca acești oameni sa fie fidelizati prin toate mijloacele.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 486 si art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

I.4. Apărările formulate în cauză

I.4.1. Recurenta-reclamantă A.. a înregistrat la dosarul cauzei, întâmpinare față de recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

I.4.1.1. Referitor la abaterea descrisa la punctul 11 din secțiunea Constatări si a măsurii corelative dispuse la pct. II.16 din Decizia nr. 3/18.04.2017

Reclamanta a redat concluzia expertizei aferenta acestei abateri, conform căreia în temeiul dispozițiilor contractuale analizate, coroborat cu informațiile din corespondentele dintre parti si documentele de proiect analizate, expertul apreciază ca A. S.A. nu era indreptatita sa solicite daune interese Achizitorului B., prin urmare nu inregistreaza un prejudiciu adus bugetului A..

Cu privire la suma de 752.500 RON - valoare servicii nexecutate din contractului nr. x/11.12.2012 incheiat de A. S.A. cu C. pentru care nu s-au calculat, evidențiat si solicitat penalități in cota procentuala de 0,04 %, se arată că în legătura cu aceasta abatere, instanța a încuviințat obiectivul I.3 de expertiza contabila, iar concluzia expertizei aferenta acestei abateri a fost în sensul că din conținutul documentelor justificative si al corespondentelor purtate intre A. si C., pe de o parte, dar si intre A. si B., pe de alta parte, nu a fost stabilita culpa subcontractorului pentru nelivrarea ultimelor doua etape de proiect. Pentru bunurile livrate si serviciile prestate de către C., pe perioada de derulare a proiectului, acesta a emis facturi către A. strict la nivelul proceselor-verbale de acceptanta emise de cele trei parti pe fuxul Subcontractor - Prestator - Achizitor. Intr-o atare situație expertul apreciază ca A. S.A. nu era indreptatita sa solicite daune interese subcontractorului C., prin urmare nu s-a creat un prejudiciu bugetului A. S.A. prin necalcularea daunelor interese aferent serviciilor nelivrate din contractual x/2012. A. S.A. nu era indreptatita sa solicite daune interese subcontractorului C., prin urmare nu s-a creat un prejudiciu bugetului A. S.A. prin necalcularea daunelor interese aferent serviciilor nelivrate din contractual x/2012.

Cu privire la suma de 301 RON - penalități pentru servicii neprestate de C. in valoare de 752.500 RON, in baza contractului nr. x/11.12.2012 incheiat de A. S.A. cu C., instanța a incuviintat obiectivul I.4 de expertiza contabila, iar concluzia expertizei aferenta obiectivului nr. I.4 a fost în sensul că, având in vedere dispozițiile art. 10.1. din contractual x/11.12.2012, expertul apreciază ca A. S.A. nu era îndreptățită sa solicite C. penalități contractuale in temeiul art. 10.1 din contractual x/2012, prin urmare nu se poate identifica un prejudiciu adus bugetului A..

Cu privire la suma de 208.073 RON - suma incasata suplimentar de A. de la B. in condițiile subcontractarii serviciilor, se arată că prin oferta tehnica A. cu numărul x/25.07.2012 in valoare de 3.898.980 RON, fara TVA, acceptata de Achizitorul B. sunt menționate servicii executate de terți 3.598.625 RON, fara TVA si servicii executate de A. in valoare de 300.355 RON, fara TVA; faptul ca A. a subcontractat servicii in cuantum de 208.073 RON către C. nu echivalează cu neprestarea serviciilor către B. si nu semnifica faptul ca aceasta plata este una suplimentara, având in vedere ca aceste servicii au fost livrate efectiv si recepționate, iar valoarea totala ofertată si acceptata de Achizitor nu a fost depășita.

Concluzia expertizei aferenta acestei abateri a fost în sensul că, coroborând oferta tehnico-economica depusa de A., coroborat cu informațiile din procesele-verbale de recepție nr. x pentru etapa de definire, nr. 5 pentru etapa de analiza si proiectare si nr. 6 pentru etapa de dezvoltare, expertul concluzionează ca serviciile recepționate explicit ca fiind livrate direct de A. in cadrul proiectului "Extensie MIS Soluție raportare avansata si planificare bugetara" sunt incluse in oferta depusa si acceptata de Achizitor.

Totodată, având in vedere documentele justificative analizate expertiza concluzionează ca serviciile livrate de A. S.A. in cadrul a 3 etape de poriect si recepționate de Achizitor, in suma de 208.073 RON, fara TVA, au fost facturate si încasate in mod justificat. Suma de 208.073 RON a fost facturata de A. S.A. in mod justificat pe baza proceselor-verbale de recepție nr. x,5 si 6, întocmite de parti pentru servicii livrate si recepționate explicit in etapa de definire (8.878.43 RON), etapa de analiza si proiectare (73.289,10 RON) si etapa de dezvoltare (125.916 RON). Expertiza apreciază ca in acest context nu se poate pune problema existentei unui prejudiciu creat bugetului A. S.A..

Cu privire la suma de 96.700 RON - suma încasata nejustificat de către C. de la A. ca servicii de project management, concluzia expertizei aferenta acestei abateri a fost în sensul că serviciile de management de proiect au fost facturate in mod justificat, existenta acestora fiind susținuta de documente justificative confirmate atât de beneficiarul A. S.A. cat si de beneficiarul final B.. Prin urmare expertul apreciază ca serviciile de management de proiect in suma de 96.700 RON, fara TVA, au fost datorate de A. către C. fiind facturate cu respectarea dispozițiilor legale si nu se identifica un prejudiciu creat bugetului A. S.A..

Cu privire la suma de 134.150 RON - valoarea echipamentelor furnizate pentru care garanția a expirat fara ca proiectul sa fie finalizat, se arată că în mod corect a reținut prima isntanță, că analizând corespondenta intre documentele primite si emise de A. S.A. referitoare la livrarea de bunuri in cadrul proiectului "Extensie MIS Soluție raportare avansata si planificare bugetara" se constata ca nu exista un prejudiciu creat bugetului A. S.A. împrejurarea ca garanția echipamantelor a expirat inainte finalizarea proiectului nu poate conduce la înregistrarea unui prejudiciu adus bugetului A. S.A., atât timp cat aceasta nu inregistreaza nici un cost suplimentar legat de expirarea perioadei de garanție a echipamentelor achiziționate conform documentelor de proiect si a căror cost a fost integral recuperate prin refacturarea către clientul final.

I.4.1.2. Referitor la abaterea descrisa la punctul 13 si a măsurii corelative dispuse la pct. II.17 din Decizia nr. 3/18.04.2017.

Cu privire la aceasta măsura, instanța constatând ca chest