ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4832/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/13.11.2018, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3271/17.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată și anularea procesului-verbal nr. x/13.11.2018, iar prin decizia civilă nr. 4120/23.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în același dosar, a fost admis apelul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, au fost anulate încheierea din 05 aprilie 2019 și sentința civilă nr. 3271/17.05.2019 cu consecința stabilirii competenței de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03 februarie 2020, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 933 din 05 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat procesul-verbal nr. x/13.11.2018 de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, emis de Curtea de Conturi a României și a obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 933 din 05 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a reiterat situația de fapt ce a condus la întocmirea procesului-verbal contestat în cauză și a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 5 alin. (2) și ale art. 63 din Legea nr. 94/1992, precum și ale pct. 152 lit. b) din Regulamentul din 29 mai 2014 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Recurenta-pârâtă a apreciat, în esență, că instanța de fond nu a ținut cont de cronologia situației de fapt ce a determinat emiterea procesului-verbal contestat, de atribuțiile și responsabilitățile intimatului-reclamant, în calitate de Șef Serviciu Resurse Umane și Salarizare, așa cum reies din fișa postului, precum și de conduita acestuia pe parcursul desfășurării controlului la entitatea verificată.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că interpretarea dată de instanța de fond nu este conformă cu scopul urmărit de legiuitor, iar raționamentul primei instanțe ce a condus la înlăturarea calității de persoană responsabilă în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, este unul distorsionat și nu se bazează pe probe.

Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a criticat soluția instanței de fond privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., deoarece, în cauză, nu poate fi reținută culpa procesuală a Curții de Conturi.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, conform Programului de activitate al Curții de Conturi pe anul 2018, la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică I.C.I. București, Departamentul XI din cadrul Curții de Conturi a desfășurat acțiunea cu tema "Controlul situației, evoluției și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor", aceasta fiind programată, pentru perioada 01 noiembrie 2018 - 14 decembrie 2018.

Statele de plată întocmite în cursul perioadei controlate (anii 2015-2017) au fost solicitate prin Notificarea transmisă entității înainte de declanșarea acțiunii de control, înregistrată la Curtea de Conturi cu nr. XI/40680/CGS/15.10.2018.

Refuzul reprezentanților entității verificate de a furniza documentele, în forma și la termenele stabilite de echipa de control, a determinat prelungirea succesivă a perioadei de efectuare a controlului, termenul de finalizare a acestuia fiind decalat până la 08 februarie 2019.

Prin adresa nr. x din data de 09 noiembrie 2018, recurenta-pârâtă a solicitat Directorului General al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică să dispună structurilor abilitate prezentarea în original a următoarelor documente: statele de plată aferente perioadei 2015-2017, documente cuprinzând criteriile stabilite de conducere pentru acordarea adaosurilor la salariu, așa cum este precizat la art. V.4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 365/19.10.2015, documente cuprinzând criteriile aprobate de Consiliul de Administrație pentru ocuparea posturilor vacante de execuție și de conducere, conform art. 10 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 1621/2003.

La data de 13 noiembrie 2018 a fost încheiat procesul-verbal nr. x de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992 prin care intimatului-reclamant i s-au aplicat penalități în cuantum total de 50 de RON pentru o zi de întârziere, reținându-se că reclamantul nu a dat curs solicitărilor verbale formulate în perioada 06 - 08 noiembrie 2018, precum și solicitării nr. 2390/09.11.2018, la termenul și în forma solicitată de echipa de control, constatându-se împlinirea unei zile de întârziere de la termenul acordat prin adresa menționată.

Învestită cu cererea în anulare a procesului-verbal nr. x/13.11.2018 de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, emis de Curtea de Conturi, instanța de fond a dispus anularea acestuia, având în vedere că în cauză nu se poate reține că intimatul-reclamant ar fi fost desemnat de conducere să îndeplinească obligațiile dispuse de Curtea de Conturi.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a procesului-verbal nr. x/13.11.2018 de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, emis de Curtea de Conturi.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1)-(3) din Legea nr. 94/1992, "(1) Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informații, necesare exercitării atribuțiilor sale. (2) Entitățile auditate de Curtea de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informațiile solicitate, la termenele și în structura stabilite de Curtea de Conturi, și să-i asigure accesul în sediile acestora. (3) La solicitarea auditorilor publici, persoanele fizice sau juridice deținătoare de acte sau documente sunt obligate să le pună la dispoziția acestora".

Art. 63 din lege prevede că "Încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) se penalizează cu 50 de RON pentru fiecare zi de întârziere".

Tot astfel, pct. B7 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități - RODAS, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 155/2014, cu denumirea marginală Procesul-verbal de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, prevede următoarele:

a) numele, prenumele și funcția persoanelor care încheie procesul-verbal de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată;

b) numele, prenumele, funcția, codul numeric personal și datele privind domiciliul pentru persoana desemnată efectiv să îndeplinească obligațiile dispuse de Curtea de Conturi și din vina căreia s-a produs întârzierea;

c) fapta săvârșită (neasigurarea accesului auditorilor publici externi în sediul entității verificate; neprezentarea actelor, documentelor și informațiilor solicitate la termenele și în structura stabilite de Curtea de Conturi) și data comiterii acesteia;

d) consemnarea distinctă a obiecțiunilor persoanei fizice sau persoanei juridice sancționate;

e) termenul de plată a amenzii civile, respectiv 15 zile calendaristice de la comunicarea procesului-verbal de constatare a abaterilor și de aplicare a amenzii civile;

f) semnăturile auditorilor publici externi.

În dezacord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte constată, raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată și la situația de fapt reținută în cauză, că procesul-verbal contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, inclusiv a prevederilor pct. 152 lit. b) din RODAS, echipa de audit indicând numele, prenumele, funcția, codul numeric personal și datele privind domiciliul persoanei din vina căreia s-a produs întârzierea, care era desemnată efectiv să îndeplinească obligațiile dispuse de Curtea de Conturi.

În ceea ce privește "desemnarea efectivă a persoanei", instanța de recurs reține că prevederile pct. 152 lit. b) din RODAS trebuie interpretate în coroborare cu cele prevăzute în actul normativ de nivel superior în baza și în executarea cărora a fost emis, în sensul atingerii scopului urmărit de legiuitor, și anume de comunicare a actelor solicitate de Curtea de Conturi cu respectarea termenelor și în structura stabilite de aceasta, pentru a nu îngreuna sau a întârzia astfel exercitarea atribuțiilor specifice acestei instituții, precum și misiunea pe care o îndeplinește, potrivit legii, respectiv de garant al legalității modului în care se cheltuie banul public.

Prin urmare, ceea ce interesează nu este ca o anumită persoană să fie desemnată să comunice actele solicitate de Curtea de Conturi, ci interesează ca acea persoană care este desemnată, conform atribuțiilor din fișa postului, să comunice efectiv actele solicitate de Curtea de Conturi, pentru ca această autoritate să își poată exercita în mod efectiv și cu celeritate funcția de control.

Or, în cauză, intimatul-reclamant A. îndeplinește funcția de șef al Serviciului Resurse Umane și Salarizare al entității auditate, iar conform fișei postului, aprobată la data de 20 noiembrie 2017 de directorul general al ICI-București, acesta are următoarele atribuții:

- coordonează activitatea curentă și de perspectivă din domeniul resurselor umane, salarizare și creșterea nivelului de pregătire profesională;

- reprezintă Institutul în relațiile cu terții pe probleme legate de atribuțiile care îi revin pe linia activității de resurse umane și salarizare;

- ține evidența documentelor necesare activității serviciului privind salarizarea, asigurările sociale, etc;

- organizează și răspunde de arhivarea lucrărilor compartimentului, conform legii.

Pe cale de consecință, având în vedere și natura documentelor solicitate de autoritatea recurentă, prin atribuțiile și responsabilitățile stabilite în fișa postului pentru funcția de Șef Serviciu Resurse Umane și Salarizare, intimatul - reclamant avea calitatea și obligația de a prezenta documentele solicitate de echipa de control, chiar și în lipsa unei desemnări efective din partea conducerii Institutului.

De altfel, așa cum reiese din "Opisul actelor, documentelor și informațiilor solicitate" înaintate în cele din urmă la data de 13 decembrie 2018 echipei de control, Serviciul Resurse Umane și Salarizare, al cărui șef și de a cărui activitate era responsabil intimatul-reclamant, este cel care le-a comunicat.

Totodată, deși intimatul-reclamant susține că membrii echipei de audit nu i-au solicitat niciodată documentele despre care se face vorbire în adresa nr. x din data de 09 noiembrie 2018, instanța de control judiciar reține, așa cum reiese din "Opisul actelor, documentelor și informațiilor solicitate" înaintate la data de 07 noiembrie 2018, că Serviciul Resurse Umane și Salarizare, a comunicat o parte din documente, urmare a unor solicitări verbale adresate de echipa de control intimatului-reclamant, în calitatea sa de șef și responsabil cu privire la activitatea Serviciului Resurse Umane și Salarizare din cadrul entității auditate, doar că o parte din documente fie nu au fost furnizate, fie nu au fost prezentate într-un mod conform.

Răspunsul inform și incomplet la solicitările adresate intimatului-reclamant în perioada 06 - 08 noiembrie 2018 au determinat echipa de control să formuleze și în scris solicitarea, materializată prin adresa nr. x din data de 09 noiembrie 2018, prin care s-a și subliniat mențiunea potrivit căreia documentele solicitate trebuie prezentate în original, precizându-se totodată că acestea trebuie prezentate până la sfârșitul zilei în curs.

Cu toate acestea, nici în aceste condiții intimatul - reclamant nu a dat curs solicitărilor până la termenul stabilit și în forma solicitată. De asemenea, deși intimatul-reclamant invocă prin cererea de chemare în judecată anumite impedimente de ordin practic sau legal, legate de legislația ce reglementează activitatea arhivelor, nici acesta și nici altă persoană din conducerea Institutului nu a prezentat un răspuns prin care să transmită intenția de a furniza documentele solicitate și, eventual, să solicite o prelungire a termenului stabilit prin adresa menționată anterior. În orice caz, instanța de recurs reține că în cele din urmă aceste impedimente au putut fi surmontate, de vreme ce documentele solicitate au fost înaintate prin intermediul Serviciului Resurse Umane și Salarizare din cadrul entității auditate, doar că acest fapt a determinat prelungirea succesivă a perioadei de efectuare a controlului, termenul de finalizare a acestuia fiind decalat până la 08 februarie 2019, adică cu aproapte 2 luni față de termenul de finalizare stabilit inițial.

Nu în ultimul rând, se mai reține că deși echipa de control a solicitat directorului general al I.C.I. - București să dispună structurilor abilitate punerea la dispoziție a statelor de plată, aceasta nu a comunicat că respectiva obligație s-ar afla în sarcina altei persoane, de unde se poate concluziona că intimatul-reclamant A., în calitate de șef al Serviciului Resurse Umane și Salarizare, avea această obligație. De altfel, așa cum s-a menționat și anterior, primele documente transmise către echipa de audit în data de 07 noiembrie 2018, au fost transmise de intimatul-reclamant, ceea ce înseamnă că acesta era persoana desemnată a comunica actele solicitate de echipa de audit.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curtea constată că în mod legal și temeinic auditorii publici externi au întocmit procesul-verbal de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrat la ICI București cu nr. 2.410/13.11.2018 și la Curtea de Conturi cu nr. 4/13.11.2018, prin care au dispus sancționarea intimatului-reclamant A. pentru neprezentarea documentelor solicitate, cu suma de 50 RON, corespunzătoare unei zile de întârziere.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte mai reține și că nici după emiterea procesului-verbal contestat în cauză intimatul-reclamant nu s-a conformat solicitării formulate de Curtea Conturi, ceea ce a condus la emiterea procesului-verbal de constatare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și de aplicare a penalităților prevăzute la art. 63 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrat la ICI București cu nr. 2.770/17.12.2018 și la Curtea deconturi cu nr. x/17.12.2018, prin care s-a dispus sancționarea intimatului-reclamant A. pentru neprezentarea documentelor solicitate, cu suma de 1.550 RON, corespunzătoare unui număr de 31 de zile de întârziere, proces-verbal cu privire la care s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că a fost emis în mod legal și temeinic prin decizia nr. 4160/22.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi împotriva sentinței civile nr. 933 din 05 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 octombrie 2022.