ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5680/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal la data de 20.07.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor și penalităților aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 915/2019 din data de 12 februarie 2019, Tribunalul București a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, ca neîntemeiată, iar calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Prin încheierea din 12 iunie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat cauza, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a veche.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că la momentul pronunțării suspendării cauzei nu era redactată sentința civilă nr. 1562/23.04.2019 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind redactată în data de 14.04.2020 și comunicată reclmantei la data de 21.04.2020.

Or, în cuprinsul sentinței anterior menționate se reține că "aspectele invocate în întâmpinarea depusă de Curtea de Conturi grefate pe corespondența ulterioară cu ANAF nemenționate în decizia contestată, nu pot complini constatările echipei de control, astfel cum acestea au fost redate în cuprinsul deciziei atacate, legalitatea actului atacat neputând fi analizată decât în raport de aspectele reținute în cuprinsul acestuia.".

Prin urmare, arată reclamanta este evident că în dosarul nr. x/2017 nu a fost reținută corespondența ANAF - Departamentul Antifraudă întrucât aceasta a fost ulterioară emiterii actelor administrative contestate, astfel că se impune reluarea judecării cauzei.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că măsura de suspendare a judecării cauzei a fost corect dispusă, având în vedere că instanța de fond la soluționarea cererii de suspendare a avut în vedere, în principal, dispozitivul sentințeinr. 1562/23.04.2019 prin care s-a dispus anularea mai multor acte emise de Curtea de Conturi care vizau inclusiv existența unor nereguli cu privire la modul de valorificare a spațiului publicitar al A..

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.

În cauza de față, se solicită de către reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor și penalităților aferente, rezultat din încheierea mai multor acorduri/contracte cu pârâta S.C. B. S.R.L.

În motivarea demersului său reclamanta face referire la verificările efectuate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă și constatările acestui organ de control vizând neregularitățile constatate.

Or, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, reclamanta a solicitat, a solicitat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1562 din 23.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulată parțial încheierea nr. 47/22.02.2017, Decizia nr. 14/25.10.2016 și Raportul de control nr. 1.00/5331/26.07.2016, în privința măsurilor II.11, II.12, I.17 și a constatărilor în legătură cu măsurile anterior menționate, a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.050 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial redus.

În cuprinsul încheierii nr. 47/22.02.2017 emisă de Curtea de Conturi și a Raportului de control nr. 1.00/5331/26.07.2016, în privința măsurilor II.11, II.12, I.17, anulate parțial de către instanță, se face vorbire inclusiv despre concluziile controlului efectuat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă .

Concluziile controlului de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă sunt menționate ca fiind unul din aspectele pentru care se respinge calea de atac administrativă formulată de recurentă, iar aceleași concluzii sunt folosite ca argument principal în susținerea cererii de chemare în judecată precum și a recursului în dosarul x/2018 .

În egală măsură, este de evidențiat aspectul că au existat două controale succesive ale Curții de Conturi finalizate prin Raportul de control nr. 1.00/5331/26.07.2016 aferent perioadei 01.01.2013 - 21.12.2015 și Raportul de control nr. 1.00/3970/31.07.2017 aferent perioadei 01.01.2016 - 31.12.2016, faptele identificate și analizate în cuprinsul acestor rapoarte fiind aceleași. Față de solicitarea reclamantei care face obiectul dosarului nr. x/2018, respectiv recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON aferent perioadei vizată de ambele controale și reținând soluția de anulare parțială a actelor emise urmarea primului control efectuat de către Curtea de Conturi, este evident aspectul că soluția din dosarul pentru care a operat suspendarea depinde de soluția pronunțată în dosarul x/2017

Înalta Curte constată că cerințele impuse de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt îndeplinite în speță, prima instanță, reținând în mod corect că soluționarea litigiului privind obligarea la plată a prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor și penalităților, de către pârâta S.C. B. S.R.L, depinde de soluționarea dosarului având ca obiect anularea încheierii nr. 47/22.02.2017, anularea Deciziei nr. 14/25.10.2016 emise de Curtea de Conturi a României- Departamentul XI si a Raportului de control înregistrat sub nr. x/26.07.2016.

În acest context, se apreciază că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la inexistența unei legături între cele două cauze. De asemenea, aspectul învederat de recurentă potrivit căruia "este evident că în dosarul nr. x/2017 nu a fost reținută corespondența ANAF - Departamentul Antifraudă întrucât aceasta a fost ulterioară emiterii actelor administrative contestate", urmează a fi analizată de instanța legal învestită cu soluționarea cauzei și nu poate produce efecte asupra condițiilor necesar a fi îndeplinite pentru suspendarea judecății.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține și faptul că adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune împotriva încheierii de ședință din data de 19 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.