ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 510/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 28.08.2018, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: - să fie obligată pârâta la plata sumei de 518,40 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în perioada 01.01.2016-30.06.2018; - să fie obligată pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 422,99 RON calculate până la data de 23.08.2018, și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate cu 0,1%/zi de întârziere; - să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 2358 din 13 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 441,80 RON fără TVA, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.01.2016-30.06.2018. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 422,99 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 23.08.2018 și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate cu 0,1 % pe zi de întârziere. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând 100 RON taxă timbru și 400 RON onorariu de avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 1824A din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2358/13.12.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A obligat apelanta să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză: Decizia civilă nr. 1824A din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost atacată cu recurs de pârâta S.C. B. S.R.L. În cuprinsul cererii de recurs se reiau susținerile formulate în cererea de apel, pârâta S.C. B. S.R.L. învederând că în ceea ce privește prevederile art. 1025 C. proc. civ., acestea nu sunt aplicabile cauzei, având în vedere caracterul litigios al prezentului proces. Se arată că potrivit art. 40 din legea nr. 41/1994, veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, printre altele și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune, însă, alin. (3) al acestui articol, acestea sunt datorate de subiectele de drept menționate, și anume de beneficiarii acestor servicii; noțiunea de beneficiar include persoanele fizice și juridice în folosul cărora se prestează efectiv acele servicii. Se invocă decizia Înaltei Curți nr. 607/03.02.2011, prin care s-a statuat asupra nelegalității H.G. nr. 977/2003 și 978/2003, prin care se instituie derogări de la dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în sensul de a nega dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiția deținerii de aparate radio și TV. Pârâta mai arată că, deși prin hotărârea atacată se reține faptul că există probe în sensul că aceasta deține aparate radio-tv, nu se indică care ar fi acestea. Învederează că societatea are activitate redusă, nebeneficiind de serviciile Societății Române de Radiodifuziune, astfel încât nu are calitatea de beneficiar. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul astfel întocmit, s-a reținut și aspectul că se pune problema nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., față de preluarea ca atare a susținerilor din cererea de apel, fără a se arăta din ce perspectivă hotărârea instanței de apel este nelegală. În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Intimatul a depus punct de vedere la raport solicitând respingerea recursului, în principal ca fiind nul, iar în subsidiar ca neîntemeiat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 518,40 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în perioada 01.01.2016-30.06.2018. A mai solicitat să fie obligată pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 422,99 RON calculate până la data de 23.08.2018, și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate cu 0,1%/zi de întârziere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia recurată s-a reținut că la punctul de lucru deținut de pârâtă (Pizzerie, str. x, com Dumitra, jud. Bistrița), aceasta comunică public fonograme de comerț/reproducerile acestora și prestații artistice, situație în care are obligația legală (prevăzută de art. 1065 din Legea nr. 8/1996) de a achita o remunerație echitabilă artiștilor interpreți sau executanți, ce sunt reprezentați în prezentul litigiu de intimata-reclamantă, în baza unui mandat legal extins [conform art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996], gestiunea colectivă fiind obligatorie în cazul comunicării publice a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora. S-a arătat că, potrivit referatului inspectorului A. din data de 30.03.2018, la punctul de lucru de la adresa de mai sus pârâta deține un aparat TV. În consecință, instanța de apel a reținut că susținerea apelantei-pârâte conform căreia nu realizează efectiv comunicarea publică a fonogramelor sau reproducerilor acestora, că nu deține aparate TV, nu este probată, ci dimpotrivă este contrazisă de probele administrate de către intimata-reclamantă. S-a mai arătat că celelalte critici din apelul formulat nu pot fi reținute, deoarece procedura în dosarul de față nu s-a desfășurat în condițiile art. 1025 C. proc. civ., iar suma la plata căreia a fost obligată pârâta nu reprezintă taxa pentru serviciul public de televiziune, ci remunerații datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică de către pârâtă a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice, în incinta acestui punct de lucru, pentru perioada 01.01.2016-30.06.2018. Prin cererea de recurs pârâta a reluat susținerile formulate în cererea de apel. Or, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de apel, în soluționarea cererii de apel, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate ale acelei hotărâri, or din conținutul recursului formulat rezultă că nicio critică nu vizează nelegalitatea deciziei din apel, echivalând practic cu o nemotivare. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488. În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.