ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 februarie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, a solicitat:

- admiterea excepției prescripției extinctive cu privire la toate sumele aferente anului 2011, respectiv suma de 6.419.840 RON, aferentă anului 2011 (din care 3.481.286 RON reprezentând suma datorată bugetului de stat sub formă de vărsăminte/dividende - 50% din profitul contabil suplimentar stabilit de organul fiscal în perioada calculată, conform O.G. nr. 64/2001, și 2.938.554 RON, reprezentând accesorii);

- anularea măsurii nr. 1 din Dispoziția obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019, emisă de Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;

- anularea art. 1 din Decizia nr. 2/P/12.02.2020, emisă de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva măsurii nr. 1 din Dispoziția obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata în cauză până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017

Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea continuării judecății.

Recurentul-pârât a învederat că măsura suspendării nu îndeplinește condițiile enunțate de art. 413 C. proc. civ. și nici cerințele necesității, respectiv oportunității dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice între părți.

Apreciază că aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 64/2001, aspect de care se susține că ar depinde dezlegarea litigiului dedus judecății nu poate fi reținut, întrucât reprezintă un aspect incidental soluționării cauzei nr. 1977/2/2017, instanța nefiind sesizată cu o acțiune în vederea constatării, în principal, a sferei de incidență a actului normativ menționat.

Nu în ultimul rând, recurentul-pârât consideră că prin menținerea suspendării judecății cauzei s-ar încălca și dispozițiile imperative care prevăd dreptul persoanei la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil, de natură să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății, în condițiile în care actele administrative supuse controlului judiciar vizează un pretins prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 19.472.777 RON, pentru perioada aferentă exercițiilor financiare 2012 - 2016.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 februarie 2021, intimata-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluționarea cauzei depinde de dezlegarea problemei de drept privind aplicabilitatea în ceea ce o privește a dispozițiilor O.G. nr. 64/2001, aspect ce face obiectul dosarului nr. x/2017

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.

Înalta Curte constată că instanța de fond a suspendat judecata în cauza privind pe reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că problema de drept soluționată în acel dosar are implicații directe în modul de soluționare al cauzei de față.

La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt.

Astfel, prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, au fost criticate 16 măsuri dispuse prin Decizia nr. 14/2016, emisă de Curtea de Conturi a României. Prin măsurile nr. II.11 și II.12, Curtea de Conturi a constatat ca și neregularitate împrejurarea că în perioada 2013-2015 Societatea Română de Radiodifuziune nu a repartizat minim 50% din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit ca vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori ca dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, reținând încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de Guvern nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.

Totodată, prin reținerea incidenței O.G. nr. 64/2001, în sensul încadrării Societății Române de Radiodifuziune în formele de organizare reglementate de O.G. nr. 64/2001, Curtea de Conturi a sesizat Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară în vederea efectuării unui control având ca tematică "nerespectarea de către Societatea Română de Radiodifuziune a art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de Guvern nr. 64/2001, respectiv nerepartizarea la bugetul de stat a minim 50% vărsăminte/dividende, pentru 2011 - 2015, în valoarea totală de 18.313.769 RON".

Din analiza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În cauza de față reclamanta solicită anularea măsurii nr. 1 din Dispoziția obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019, emisă de Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice ca urmare a unui control desfășurat la solicitarea Curții de Conturi a României, temeiul de drept al măsurii contestate fiind prevederile O.G. nr. 64/2001.

În situația faptică expusă este evident și de netăgăduit că soluționarea acestei acțiuni este în strânsă legătură cu acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, având în vedere că două din cele 16 măsuri contestate, respectiv măsurile II.11 și II.12, au o legătură directă cu obiectul prezentului dosar, deoarece privesc incidența prevederilor O.G. nr. 64/2001 asupra activității Societății Române de Radiodifuziune.

Cu privire la susținerile recurentului-pârât potrivit cărora suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 nu este o măsură oportună, aceasta încălcând dreptul la un proces echitabil, cu respectarea unui termen optim și previzibil, de natură să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății, în condițiile în care actele administrative supuse controlului judiciar vizează un pretins prejudiciu cauzat bugetului de stat, Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, precum și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice, în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

Termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale, însă susținerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării măsurii suspendării în speță.

Înalta Curte are în vedere și practica Curții Constituționale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reținut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Având în vedere că dezlegarea prezentei cauze depinde de existența sau inexistența dreptului ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, se impune menținerea suspendării judecății prezentei cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului sus menționat.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a încheierii prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.