ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021 la data de 28.07.2021 reclamanta A. S.A. a solicitat: admiterea excepțiilor invocate, suspendarea parțială până la soluționarea definitivă a cauzei, a termenului de punere în aplicare a Măsurii nr. 13 din Decizia Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021 (anexa 1) și parțial a actelor subsecvente referitoare la această măsura: Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 (anexa 2) și a încheierii nr. 13/12.07.2021. (anexa 3), anularea parțială a Deciziei Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021, respectiv a Măsurii nr. 13 și parțial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 și a încheierii nr. 13/12.07.2021, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1364 din 1 iulie 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

A respins excepțiile de nelegalitate, ca inadmisibile.

A respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea principală de anulare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1364 din 1 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare anularea în parte a încheierii nr. 13/12.07.2021 și a deciziei nr. 04/10.05.2021 respectiv a Măsurii nr. 13 și parțial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021.

Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Susține recurenta că instanța de fond s-a rezumat să consemneze că cele 3 semnături se regăsesc pe ultima pagină a încheierii nr. 13/12.07.2021, fără a argumenta de ce nu a ținut cont de copia certificata "conform cu originalul" a încheierii, comunicată prin poștă la sediul societății A. S.A. de pârâtă. Acesta este actul administrativ producător de efecte juridice si nu alte exemplare ulterior create de parata, prin care aceasta si-a acoperit viciile ce atrag nulitatea actului administrativ. De asemenea, instanța nu a motivat de ce nu a ținut cont de un alt aspect relevant, legat de faptul ca cel de-al treilea auditor nu și-a însușit cele consemnate în încheiere, fapt ce rezultă și din procesul-verbal al comisiei de soluționare a contestației, depus chiar de parata, fără semnătura lui B..

Astfel, sunt două acte producătoare de efecte juridice fără semnătura celui de-al treilea auditor: încheierea nr. 13/2021 comunicata la sediul societății A. S.A. și procesul-verbal al comisiei de soluționare a contestației.

Referitor la respingerea criticilor privind încălcarea dispozițiilor pct. 223 din RODAS, instanța de fond nu indicat concret pagina si paragraful din încheiere unde pârâta să fi respectat cerințele legale și mai mult, reține că "nemenționarea expresă în conținutul încheierii, în maniera pretinsă de reclamanta, a aspectelor și documentelor analizate, nu poate sa conducă la nelegalitatea încheierii."

Însă, menționarea în cuprinsul încheierii a aspectelor prevăzute de pct. 223 din RODAS nu este doar o doleanță a recurentei, ci o rigoare impusa chiar de pârâtă în propriul sau act de reglementare, care are următorul cuprins:

"încheierile pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor, redactate de către secretarul de ședință, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conțină următoarele: a) motive de fapt, și anume: (i) prezentarea argumentelor și a raționamentelor care au determinat comisia de soluționare a contestațiilor să admită total sau parțial contestația ori să o respingă; (ii) redarea fiecărei măsuri contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective; (iii) motivele contestației formulate de conducătorul entității verificate; (iv) documentele depuse de acesta în vederea susținerii contestației; (v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entității verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante".

Făcând o astfel de afirmație, instanța de fond practic susține nerespectarea prevederilor legale de către pârâtă.

Referitor la criticile aduse încălcării pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014:

"Comisiile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curții de Conturi vor examina aceste contestații în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data înregistrării acestora la departamentul care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării sau la camera de conturi care a efectuat controlul."

Încheierea nr. 13/12.07.2021 prin care s-a soluționat contestația la Decizia nr. 04/10.05.2021, a fost transmisă de către Curtea de Conturi după expirarea termenului de 45 de zile, iar instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest aspect.

Referitor la respingerea criticilor privind încălcarea dispozițiilor pct. 97

1

. . . . . . . . . ., pct. 98..., pct. 100, pct. 158^1, contrar prevederilor clare din RODAS care detaliază procedura de lucru, instanța de fond considera îndeplinite cerințele doar pentru ca în conținutul raportului de control se regăsesc referiri la Notele de relații fapt ce echivalează în opinia acesteia și cu analizarea lor.

Față de aspectele reținute de instanța de fond, constată că aceasta a înțeles în mod absolut eronat acțiunile, rolul si obligațiile societății A. S.A. față de Ministerul Economiei, motiv pentru care învedera instanței de casare următoarele:

În cererea introductiva, in răspunsul la întâmpinare și celelalte acte de procedura parcurse înainte de înainte de acțiunea în instanța, în timpul și ulterioare acesteia, si recurenta a susținut acest aspect, ca actualizarea este atributul exclusiv al ministerului de resort, si a indicat prevederile legale aplicabile:

- art. 6

2

din Hotărârea Guvernului nr. 1001/2000: "Ministrul industriei și comerțului, în calitate de ordonator principal de credite, va aproba prin ordin devizele generale actualizate ale documentațiilor, pentru fiecare obiectiv, în baza cărora va deconta situațiile de plată actualizate pentru lucrările efectiv executate";

- art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 alin. (4) Devizul general întocmit la faza de proiectare studiu de fezabilitate în cazul obiectivului nou/mixt de investiții și, respectiv, la faza documentație de avizare a lucrărilor de intervenții în cazul intervenției la construcție existentă se actualizează prin grija beneficiarului investiției/investitorului (Ministerul Economiei), ori de câte ori este necesar, dar în mod obligatoriu în următoarele situații: . . . . . . . . . .(5) Pe parcursul execuției obiectivului de investiții, devizul general se poate revizui prin grija beneficiarului investiției/investitorului, prin compensarea cheltuielilor între capitolele/subcapitolele de cheltuieli care intră în componența lucrărilor de construcții-montaj din devizul general, cu încadrarea în valoarea totală de finanțare;

- art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că ordonatorii principali de credite, actualizează și aprobă valoarea fiecărui obiectiv de investiții nou sau în continuare, în funcție de evoluția indicilor de preturi pe total, deoarece acestea reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.

În cazul de față, termenul de "actualizare" este interpretat greșit de instanța de fond, întrucât demersurile întreprinse de societate nu se refera la procedurile enumerate de legiuitor in actele normative de mai sus.

A. S.A. a procedat doar la întocmirea documentelor primare pentru efectuarea de către Ministerul Economiei a acestei actualizări, respectiv, a atribuit un contract de servicii de asistența tehnică pentru ca un proiectant (firma specializată) să întocmească o documentație prin care devizele generale ale obiectivelor aprobate la închidere (de ex. anii 1998 - 1999) prin 11 Hotărâri ale Guvernului, sa fie aduse în prețuri prezente.

"entitatea verificată nu a prezentat un mandat sau o delegare de competența din partea Ministerului Economiei, prin care reclamanta să fie îndreptățită să îndeplinească obligația legală de actualizare a valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiții".

În virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ.

Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale: pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. în acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe Care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, (art. 22 alin. (6) noul C. proc. civ.).

Ori de cate ori legea îi rezerva judecătorului puterea de apreciere sau îi cere sa tina seamă de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va tine seama, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității si de bună credință, (art. 22 alin. (7) noul C. proc. civ.).

Instanța de fond nu si-a îndeplinit rolul activ si nu a pus in vedere recurentei sa probeze cu înscrisuri sau sa ceara lămuriri asupra mandatului sau si a demersurilor întreprinse.

La art. 8.6 din Contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 încheiat între Ministerul Economiei si A. S.A. este prevăzuta obligația sa față de Ministerul Economiei "de a selecta operatorii economici pentru executarea lucrărilor și serviciilor din cadrul Programului Anual prin proceduri de achiziție publică, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale H.G. nr. 925/2006, cu modificările și completările ulterioare" anexa I;

- -în anexa la Contract nr. x/29.02.2016, la pag. 4, la poziția 16 se regăsesc serviciile de "actualizare la 31.12.2015 a valorii totale din H.G. pentru obiectivele miniere neatacate" anexa 2;

- în Nota de susținere a Contractului subsecvent nr. 230214/29.01.2016, Ministerul Economiei motivează la pag. 3 alocarea de fonduri pentru "reactualizarea devizelor", anexa 3;

- art. 1270 C. civ. - contractul este legea părților.

A. S.A. si-a îndeplinit obligațiile față de Ministerul Economiei, si anume acela de a atribui serviciile prevăzute în anexa nr. 230424/29.02.2016, la pag. 4, la poziția 16, la contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 unui proiectant, pentru a calcula valorile actualizate ale devizelor generale ale celor 219 obiective miniere.

Serviciile sunt atribuite numai dacă se regăsesc în lista anexa la contract. Dacă nu contractează serviciile din lista, echivalează cu neîndeplinirea obligațiilor contractuale fata de minister.

Cu avizul nr. x/23.03.2017, Ministerul Economiei, în calitate de beneficiar a avizat documentațiile actualizate, iar la finalul anului și Contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016 a fost recepționat - anexa 4.

În concluzie, rolul A. S.A. a fost acela de a furniza Ministerului Economiei documentațiile primare din care a rezultat suma ce trebuia actualizata la 31.12.2015 și nu acela cum greșit s-a înțeles, de a se substitui ministerului și a dispune prin ordin actualizarea.

"reclamanta nu a făcut dovada ca Ministerul Economiei, care avea calitatea de ordonator principal de credite, ar fi stabilit în sarcina A. S.A. îndeplinirea obligației de actualizare a valorii obiectivelor de investiții".

Ministerul Economiei a stabilit în sarcina A. S.A. obligația de actualizare a valorii obiectivelor de investiții, care se regăsește în Anexa nr. 230424/29.02.2016, la pag. 4, la poziția 16, de la contractul subsecvent nr. 18/29.02.2016. Obligația constă în aceia de a atribui serviciile prevăzute in Programul Anual din care sa rezulte valorile actualizate ale devizelor generale ale celor 219 obiective miniere.

Prin dispoziția "de actualizare a valorii obiectivelor de investiție", Ministerul Economiei a urmărit întocmirea documentațiilor de actualizare devize generale, in baza cărora sa poată emite Ordinul de actualizare, sens in care a si alocat fonduri pentru acestea în Programul Anual.

"reclamanta s-a substitut în mod nelegal ordonatorului principal de credite".

Instanța de fond nu a arătat în ce mod s-a substituit ordonatorului principal de credite, în măsura in care, pentru ca aceasta afirmație sa fie susținută, ar fi trebuit sa existe cel mult o Decizie a directorului general in măsura in care acesta nu poate emite ordine.

Or, așa cum a arătat, A. a procedat doar la întocmirea documentelor primare, ca după recepționarea de către minister, sa facă actualizarea devizelor conform legii.

Ministerul alege momentul pe care îl consideră de cuviință să emită un Ordin al ministrului, având la dispoziție atât documentația întocmită, prin intermediul societății A. S.A., de un proiectant (consultant) de specialitate cât și Avizul Consiliului Tehnico-Economic propriu, conform procedurilor interne.

"reclamanta a considerat în mod cu totul neîntemeiat si nelegal ca poate proceda la actualizarea valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiții".

Nici față de această afirmație, instanța de fond nu a arătat elementele în baza cărora si-a format convingerea ca recurenta a încălcat prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002, si a emis actul de actualizare a devizelor generale în locul Ministrului Economiei.

Faptul ca a atribuit un contract din Programul Anual pentru a stabili care este valoarea actualizata a devizelor generale, în vederea comunicării acesteia Ministerului Economiei pentru care Ministrul sa emită un Ordin de actualizare, nu echivalează cu efectuarea actualizării de către A. în sensul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/11.07.2002 .

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar în rejudecare, anularea în parte a încheierii nr. 13/12.07.2021 și a deciziei nr. 04/10.05.2021 emisă de pârâtă in examinarea contestației împotriva constatărilor din Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 ANULAREA PARȚIALĂ a Deciziei Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021, respectiv a Măsurii nr. 13.

Intimata -pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Din economia dispozițiilor legale anterior citate rezultă, fără echivoc, faptul că recursul poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, nefiind posibilă în această cale de atac reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.

Totodată, trebuie subliniat și faptul că în materia contenciosului administrativ prima instanță are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, fiind suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludentei și pertinenței acestora, instanța de recurs neputând să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Reține Înalta Curte din actele dosarului că recurenta - reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă anularea măsurilor de la pct. II. 13 din Decizia nr. 4/2021 precum și a încheierii nr. 13/2021.

Prin măsurile ce fac obiectul prezentului litigiu s-au stabilit în sarcina conducerii A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, următoarele obligații: "(...) va urmări intrarea în legalitate privind "achiziția de servicii de asistență tehnică pentru actualizarea valorii lucrărilor aprobate prin hotărâri a Guvernului".

Totodată se vor dispune măsuri pentru extinderea verificărilor asupra contractelor de servicii de asistență tehnică, derulate în perioada 2017-2019, în vederea identificării și a altor cazuri de servicii angajate în alte condiții decât cele legale și/sau pentru activități pentru care, ministerul de resort are competență, iar pentru cazurile constatate (inclusiv cele prezentate în Raportul de control), se vor dispune masuri de stabilire a întinderii prejudiciului ca urmare a plăților efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite și recuperarea acestuia în condițiile legii (inclusiv a beneficiilor nerealizate aferente), precum și corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferențelor cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinațiile legale inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plății(pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 11 din decizie).

Valoarea estimată a abaterii este în cuantum 46.647 RON (fără T.V.A.).

Prin încheierea nr. 13/12.07.2021 a fost respinsă contestația formulată de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a solicitat anularea acestor acte administrative și a invocat, în secundar, excepția de nelegalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, precum și excepția de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021.

Critica recurentei-reclamante cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate vizează în fapt modul în care instanța a motivat hotărârea, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1), punctul 6 C. proc. civ., iar nu art. 488 alin. (1), punctul 8, cum a indicat aceasta.

În mod corect instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."

Raportat la dispozițiile art. 4 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalat Curte, în acord cu instanța de fond, că excepția de nelegalitate a dparagrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, invocată de recurenta-reclamantă, este inadmisibilă, deoarece actele administrative cu caracter normativ, categorie în care se încadrează și Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

Recurenta-reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, deși a solicitat prin cererea de chemare în judecată și anularea încheierii nr. 13/12.07.2021.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Raportat la aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a constatat că excepția de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, invocată este inadmisibilă, deoarece destinatarul unui act administrativ cu caracter individual nu poate solicita verificarea legalității actului respectiv atât pe calea acțiunii în anulare, cât și prin invocarea excepției de nelegalitate, cu atât mai mult cu cât acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate au fost formulate în cadrul aceluiași proces.

Criticile recurentei-reclamante care a invocat și în fața instanței de recurs faptul că încheierea nr. 13/12.07.2021 nu a fost însușită prin semnătură de toți cei trei membri ai comisiei desemnate pentru soluționarea contestației, nefiind menționată nicio notă de abținere sau opinie separată, susținând că este contrar pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, sunt neîntemeiate, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, încheierea nr. 13/12.07.2021 a fost semnată de toți cei trei membri ai comisiei desemnate pentru soluționarea contestației, fapt atestat de cele trei semnături care se regăsesc pe ultima pagină a încheierii nr. 13/12.07.2021. După cum se prevede la pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014:

"Dacă un membru al comisiei de soluționare a contestației are un alt punct de vedere decât ceilalți membri ai comisiei, acest lucru va fi menționat în procesul-verbal al ședinței, iar opinia separată și motivarea acesteia se anexează la încheiere și se semnează de către persoana care a formulat-o".

Raportat la conținutul acestor prevederi,în mod corect a constatat instanța de fond că pct. 224 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014 se referă la menționarea în Procesul-verbal al ședinței Comisiei de soluționare a contestației a unui eventual punct de vedere divergent/opinie separată.

În cazul dat, nu a existat o opinie divergentă, astfel că nu a fost formulată și anexată o opinie separată la încheierea nr. 13/12.07.2021, după cum rezultă și din Procesul-verbal din data de 12.07.2021.

Din analiza conținutului încheierii nr. 13/12.07.2021 rezultă că pentru fiecare din punctele contestației nr. 450/27.05.2021 au fost prezentate: aspectele consemnate de auditorii publici externi în Raportul de control înregistrat sub nr. x/02.04.2021, argumentele expuse de entitate în susținerea contestației și considerentele care au determinat comisia să o respingă, inclusiv prevederile legale care au stat la baza analizei efectuate de comisie.

Prin urmare, comisia desemnată pentru soluționarea contestației a analizat toate argumentele și înscrisurile depuse de reclamantă în apărare, precum și motivele avute în vedere de emitentul actelor contestate.

Nemenționarea expresă în conținutul încheierii, în maniera pretinsă de recurenta-reclamantă, a aspectelor și documentelor analizate, nu poate să conducă la nelegalitatea încheierii, din moment ce comisia a analizat și a răspuns la toate obiecțiile și apărările reclamantei.

Scrierea inexactă a unuia din cele două prenume ale conducătorului entității verificate, respectiv C. în loc de C., nu are relevanță în privința legalității încheierii, fiind vorba de o simplă eroare de scriere, cu atât mai mult cu cât în adresa de înaintare numele și prenumele au fost scrise corect, respectiv C..

În mod corect a stabilit prima instanță că este neîntemeiată critica recurentei-reclamante care a invocat încălcarea pct. 63 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014,

Pretinsa neîndeplinire a obligațiilor menționate de către auditorii publici externi cu ocazia controlului, respectiv de a verifica modul de aducere la îndeplinire a măsurilor și recomandărilor de la controlul anterior, nu este de natură a conduce la nelegalitatea actului de control. Aspectele invocate reprezintă chestiuni de fond ce au legătură cu nelegalitatea abaterii, iar nu cu nelegalitatea procedurii de control. Aceste aspecte pot fi oricând invocate de entitatea verificată cu ocazia contestației administrative sau în fața instanței de judecată în scopul înlăturării abaterii, iar nu al invalidării controlului.

Criticile recurenta-reclamantă care a invocat încălcarea prevederilor pct. 97 indice 1, 98, 100, 103 și 158 indice 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, susținând că analiza raportului de control și concilierea au fost o pură formalitate, notele de relații și celelalte explicații oferite de reclamantă nefiind verificate, sunt neîntemeiate, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că reprezentanții entității verificate au fost invitați pentru clarificarea aspectelor semnalate, iar proiectul Raportului de control a fost înaintat conducerii entității verificate. Ședința de conciliere a avut loc la data de 01.04.2021, iar cu această ocazie s-a consemnat participarea reprezentanților entității verificate, prezentarea constatărilor din proiectul raportului de control și recomandările formulate de auditorii publici externi, abaterile care au rămas în divergență (pentru toate cele 15 abateri descrise în Nota de conciliere, însușită prin semnătură de reprezentanții A. S.A., după prezentarea recomandărilor formulate de auditorii publici externi s-a menționat faptul că "abaterea a rămas în divergență").

Potrivit Notei de conciliere, care poartă semnăturile persoanelor participante, cu ocazia întâlnirii au fost analizate toate constatările echipei de control, iar reprezentanții reclamantei au avut ocazia să-și prezinte punctele de vedere, precum și să ia cunoștință de punctele de vedere ale reprezentanților Curții de Conturi. Recurenta- reclamanta a fost înștiințată cu privire la posibilitatea de a prezenta un punct de vedere în scris, aceasta arătând că vor fi formulate puncte de vedere la obiecțiuni.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor pct. 100 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, în mod corect a reținut prima instanță că nu s-a dovedit că reprezentanții A. S.A. ar fi prezentat probe noi sau alte documente, până la redactarea formei finale a Raportului, care să fie avute în vedere și valorificate cu această ocazie.

De asemenea, recurenta a invocat în mod neîntemeiat că au fost încălcate prevederile pct. 103 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, pe motiv că Notele de relații nu au fost analizate ci doar inserate în proiectul de raport.

Dimpotrivă, în conținutul Raportului de control se regăsesc referiri la Notele de relații solicitate persoanelor cu atribuții în domeniu în care s-au constatat abateri, precum și cu privire la răspunsurile primite. De asemenea, se regăsește și punctul de vedere al echipei de audit cu privire la relațiile furnizate.

Referitor la aspectele de fond, contrar susținerilor recurentei-reclamante Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că Măsura evidențiată la pct. 13 din Decizia Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021, menținută prin încheierea nr. 13/12.07.2021, este legală, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, astfel cum au fost indicate în actele contestate.

După cum se prevede la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizarea valorii obiectivelor de investiții este în sarcina ordonatorilor principali de credite.

În cazul dat, s-a constatat în mod legal că entitatea verificată nu a prezentat un mandat sau o delegare de competență din partea Ministerului Economiei, prin care recurenta-reclamanta să fie îndreptățită să îndeplinească obligația legală de actualizare a valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiții.

Invocarea pretinselor dificultăți legate de procesul bugetar și prezentarea de către recurenta-reclamantă, în cadrul aspectelor de fond, a modului în care se realizează actualizarea, nu schimbă concluzia legalității actelor contestate, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că Ministerul Economiei, care avea calitatea de ordonator principal de credite, ar fi stabilit în sarcina A. S.A. îndeplinirea obligației legale de actualizare a valorii obiectivelor de investiții.

Dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. care reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului invocate de recurentă nu echivalează cu transformarea judecătorului în apărătorul uneia sau alteia dintre părți.

Modalitatea în care părțile înțeleg să își probeze susținerile și să își pregătească apărarea se circumscrie principiului disponibilității, iar judecătorul nu trebuie să intervină în favoarea niciuneia dintre părți pentru a o sprijini în demersul său.

În mod corect a reținut prima instanță că recurenta-reclamanta a considerat nelegal că poate proceda la actualizarea valorii fiecărui obiectiv/proiect de investiții, deși această actualizare intră în competența exclusivă a ordonatorului principal de credite, respectiv a Ministerul Economiei, sens în care a contractat servicii pentru efectuarea calculelor matematice pentru actualizarea cu indicii publicați de I.N.S., servicii pentru care a plătit suma de 46.647 RON + T.V.A.

Astfel, recurenta-reclamanta a încheiat cu D. S.R.L., contractul de prestări servicii nr. x/14.10.2016, având ca obiect prestarea de servicii asistență tehnică, respectiv actualizarea la 31.12.2015 a valorii totale aprobate prin hotărâri a Guvernului pentru obiective miniere la care nu au început lucrările de închidere și ecologizare la prețul de 47.286 RON, la care se adaugă T.V.A.

S-a constatat în mod legal că recurenta-reclamanta a angajat cheltuieli pentru actualizarea valorii aprobate prin hotărârea Guvernului pentru un număr de 219 obiective miniere aprobate la închidere prin hotărâre de Guvern, pentru care, competențele în vederea includerii în Programul de închideri mine și de actualizare a valorii obiectivelor miniere, reveneau în exclusivitate ministerului de resort.

Referitor la Avizul CTE nr. 3186/23.03.2017, anexat la cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat avizarea "Documentației pentru actualizarea la 31.12.2015 a valorilor totale aprobate prin hotărâri de guvern, pentru 219 obiective miniere pentru care nu s-au început lucrările de închidere și ecologizare",în mod corect prima instanță a validat raționamentul intimatei- pârâtei care a arătat că acest aviz nu poate constitui aprobare în condițiile prevăzute de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, actualizarea valorii obiectivelor de investiții fiind în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1364 din 1 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.