ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 940/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data 27.07.2021, sub nr. x/2021 reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea parțială a actului atacat până la soluționarea definitivă a cauzei, a termenului de punere în aplicare a măsurii nr. 9 - Servicii juridice de consultanță, dispusă prin Decizia Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021 și parțial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 și a încheierii nr. 13/12.07.2021, precum și anularea parțială a Deciziei nr. 04/10.05.2021 emisă de pârâtă, respectiv a măsurii nr. 9 - Servicii juridice de consultanță și parțial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curții de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021, precum și a încheierii nr. 13/12.07.2021. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere, a invocat a invocat excepția de neconstituționalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, emis in vederea organizării executării art. 11 alin 2) coroborat cu art. 33 din Legea 94/1992, cu modificările si completările ulterioare, precum și excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral, respectiv încheierea nr. 13/12. 07.2021.

Prin încheierea din data de 4 iulie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de neconstituționalitate a, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 1249 din 4 iulie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, ca inadmisibilă; a respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1249 din 4 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea în totalitate a Măsurii II.9 din Decizia Curții de Conturi nr. 04/10.05.2021.

Aspectele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă au fost încadrate de aceasta în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cauzei cât și în ceea ce privește soluția de respingere dispusă cu privire la excepția de nelegalitate și cu privire la fondul cauzei.

Recurenta-reclamantă invocă nerespectarea dispozițiilor art. 425(1]) lit. b) C. proc. civ. privind obligația notificării respingerilor solicitărilor reclamantei formulate pe parcursul soluționării cauzei și nerespectarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului.

În ceea ce privește soluția recurată se invocă greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2002, în cauză fiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012.

Se invocă în concret interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2012 sub aspectul greșitei încadrări a sumelor din care au fost plătite serviciile de consultanță, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale față de care s-a constat abaterea, respectiv pretinsa nerespectare a dispozițiilor O.G. nr. 119/1999 și a Ordinului MFP nr. 932/2014.

Se susține că instanța de fond în lipsa unui probatoriu complet a apreciat nelegal în sensul legalității actelor contestate și sub acest aspect se solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probatoriului inclusiv cu proba cu expertiză de specialitate.

Se solicită în subsidiar casarea și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor contestate ca nelegal emise.

Recurenta-reclamantă a depus acte în susținerea aspectelor de nelegalitate invocate în recurs.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reținută nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 C. proc. civ. și art. 22 C. proc. civ.

Instanța de fond a motivat în fapt și în drept sentința atacată, prin argumentele proprii neputându-se reține faptul că soluția de respingere a fost motivată prin preluarea argumentelor expuse de autoritatea pârâtă.

În ceea ce privește lipsa de rol activ, Curtea constată că prima instanță a încuviințat probele apreciate necesare și utile soluționării cauzei, iar în raport de obiect nu s-a considerat a fi utilă administrarea probei cu expertiză.

În cauză Curtea apreciază că nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare în sensul solicitat de recurenta-reclamantă admiterea unei probe cu expertiză, în sensul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește greșita indicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2002 în raport de care s-a constatat neregula, aceasta este o eroare materială în cauză prima instanță verificând legalitatea actelor contestate în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012 – act normativ emis pentru o utilizare judicioasă a fondurilor publice.

Curtea nu va reține ca fondat aspectul de nelegalitate care privește faptul că serviciile de asistență juridică contractate au fost plătite din fondurile proprii ale societății reclamante și nu din fondurile publice.

Pentru acest motiv invocat și în fața primei instanțe recurenta-reclamantă a susținut anularea măsurilor de la pct. 119 din Decizia nr. 4/2021, măsuri care privesc plățile efectuate fără bază legală în sumă de 490.000 RON (fără TVA) reprezentând contravaloarea servicii de asistență juridică angajați fără aprobare AGA.

În mod corect prima instanță a apreciat că nu poate fi înlăturată neregula pe motiv că plata serviciilor juridice achiziționate s-a făcut din fondurile proprii ale societății reclamante.

În mod corect s-a apreciat că dispozițiile O.U.G. nr. 26/2002 nu cuprind reguli diferite de achiziționare a serviciilor juridice în funcție de natura fondurilor din care urmează să se realizeze plata.

În raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012 reclamanta-recurentă ca societate pe acțiuni, cu capital de stat, aflate sub autoritatea Ministerului Economiei poate forma obiectul verificării modului de achiziționare a serviciilor juridice indiferent de sursa fondurilor privind plata efectuării efectivă a acestora.

Instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările ulterioare, raportate Ia art. art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012, reținând că pentru achiziționarea serviciilor juridice, A. S.A. trebuia să obțină aprobarea ordonatorului principal de credite coordonator, Ministerul Economiei, care avea obligația de a utiliza fondurile publice în condiții de legalitate, în legătură cu obiectivele și atribuțiile prevăzute în actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea societății cu capital integral de stat.

Curtea nu va reține aspectul de nelegalitate invocat cu privire la pretinsa menținere a criticilor vizând respectarea procedurii de emitere a încheierii nr. 13/2021 și a motivării respingerii contestației nr. 450/2021.

Prima instanță a înlăturat motivat susținerile vizând pretinsele nelegalității legate de stabilirea situației premisă constatării neregulii legate de verificarea contractului nr. x/2012 constatări apreciate ca fiind legale.

Astfel, s-au reținut următoarele aspecte.

"Nerespectarea termenului de 45 de zile de soluționare a contestației prevăzută de pct. 218", instanța de fond a reținut că în realitate criticile formulate pun în discuție reglementarea legală cuprinsă în R.O.D.A.S., iar acestea nu pot fi valorificate în cadrul procesual dat întrucât prin cererea introductivă instanța nu a fost învestită și cu analizarea legalității dispozițiilor pretins vătămătoare. Pe de altă parte, instanța a constatat că pct. 218 din R.O.D.A.S. menționează în mod expres că termenul de 45 de zile de soluționare a contestației nu este un termen de decădere, pe cale de consecință s-a reținut ca nu este lovit de nulitate actul emis cu depășirea acestui termen;

"Nerespectarea perioadei de verificare, aprobata prin Hotărârea Plenului 656/17.12.2019" - instanța de fond a avut în vedere faptul că prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 656/17.12.2019 a fost aprobat programul de activitate al instituției pentru anul 2020. în ceea ce privește acțiunea de control derulată la A. S.A., aceasta a continuat și în anul 2021, fiind aprobată de Plenul Curții de Conturi prin Hotărârea Plenului nr. 655/29.12.2021, context în care entitatea a fost notificată cu privire la continuarea verificărilor;

"Lipsa aprobării extinderii perioadei verificate " aceste susțineri au fost înlăturate întrucât la dosar s-a depus în cadrul probei cu înscrisuri, Nota nr. IV/40.193/09.03.2021, certificată conform cu originalul, prin care Șeful Departamentului IV a avizat extinderea perioadei supuse verificării (2017-2019) pentru toata perioada (2012-2019) în ceea ce privește încheierea și derularea contractului de asistență juridică nr. x/2012;

În ceea ce privește "lipsa delegațiilor prevăzute la pct. 52 din R.O.D.A.S."

- instanța de fond a avut în vedere că respectivele delegații au fost menționate inclusiv în Raportul de control nr. x/02.04.2021 (delegațiile nr. IV/40.821/20.10.2020, nr. IV/40.822/20.10.2020, nr. IV/40.075/26.01.2021, nr. IV/40.076/26.01.2021, nr. IV/40.213/18.03.2021, nr. IV/40.214/18.03.2021). Instanța de fond a constatat în mod corect din analiza documentației care a stat la baza emiterii actului, faptul că auditorii au avut emise delegații;

In mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora "verificarea contractului nr. x/29.11.2012 s-a realizat și în cadrul unor controale anterioare, fără a se identifica nicio neregularitate", având în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat ca încheierea și derularea contractului de asistență juridică indicat a făcut efectiv obiectul vreunui control.

Curtea constată că instanța de fond a indicat motivele pentru care a înlăturat apărările reclamantei cu privire la acțiunile anterioare de control și a celor desfășurate de alte organe de control. Astfel, cu privire la acțiunea efectuată de Corpul de control al primului - ministru, instanța de fond a constatat ca perioada verificată a fost 01.01.2009 - 31.12.2012, motiv pentru care nu s-a putut reține ca verificările au privit și cheltuielile efectuate de societate pentru serviciile juridice prestate în cadrul dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2014, dosare ulterioare perioadei supuse controlului;

"Întocmirea unei note ulterior solicitării contractului nr. x/2012 la reverifîcare" pentru a constata o abatere de la legalitate privind efectuarea de plăți (așa cum a fost și cazul speței supuse judecății) a fost necesar ca auditorii să analizeze angajamentul încheiat (contractul cu toata documentația ce a stat la baza încheierii) și ulterior să decidă dacă plățile efectuate în perioada supusă verificării au avut sau nu bază legală. La momentul când s-a constatat faptul că abaterea are caracter de continuitate și provine din trecut, dar și faptul că a produs pagube și anterior, s-a solicitat extinderea perioadei supuse verificării, tocmai pentru a ajuta la stabilirea prejudiciului adus companiei de stat și la reîntregirea veniturilor acesteia.

În ceea ce privește apărarea de fond invocată în sensul inexistenței abaterii deoarece nu era necesară o nouă aprobare AGA și încheierea unui nou contract deoarece Hot. AGA nr. 13/29.11.2012 are un caracter general, Curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012 în sensul existenței abaterii contestate. Aceasta deoarece plățile efectuate de reclamantă pentru serviciile juridice prestate în dosarele x/2014 și nr. y/2014 nu au avut aprobarea Ministerului Economiei ca ordonator de credite exprimată în cadrul Adunării Generale a Acționarilor ca organ de conducere al societății.

Din analiza probelor administrate, instanța de. fond a reținut, contrar susținerilor reclamantei, că mandatul acordat de Adunarea Generală a Acționarilor a vizat strict încheierea contractului de consultanță, asistență și reprezentare a societății în cadrul dosarelor nr. x/2012 și nr. y/2011, având în vedere că acestea au fost menționate în nota de necesitate ce a fost supusă dezbaterii A.G.A., potrivit ordinii de zi, doar acestea fiind aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 13/29.11.2012. în aceste condiții, instanța de fond a reținut că pentru prestarea serviciilor de reprezentare în dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 era necesară o nouă aprobare A.G.A. și încheierea unui nou contract.

In mod corect instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiate susținerile recurentei - reclamante potrivit cărora respingerile repetate exprimate de A.G.A. cu privire Ia solicitarea societății de aprobare a încheierii unui contract/act adițional la contractul nr. x/29.11.2012 pentru reprezentarea în dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 au Ia bază împrejurarea că aprobarea prin Hotărârea A.G.A. nr. 13/29.11.2012 are un caracter general, întrucât hotărârea viza strict reprezentarea în dosarele nr. x/2012 și nr. y/2011

Existența abaterii stabilite în raport de O.U.G. nr. 26/2012 este întărită și de faptul că prin Ordinul nr. 313/17.03.2015 emis de Ministerul Economiei s-a dat un vot negativ propunerii privind încheierea unui nou contract de asistență juridică pentru reprezentare în dosarele nr. x/2014 și în dosarul nr. x/2014 – filele x.21 dos.recurs.

AGA a respins atât adiționarea contractului din 29.11.2012 cât și încheierea unui nou contract de asistență juridică în vederea reprezentării în fața instanțelor judecătorești, fiind legală măsura dispusă la pct. 119 din Decizia nr. 4/2021 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a intra în legalitate privind "achiziția de servicii juridice și de consultanță derulate fără aprobarea AGA.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1249 din 4 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.