ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4940/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, în temeiul dispozițiilor art. 45 indice l alin. (3) din Legea nr. 317/2004 reclamantul a formulat contestație împotriva rezoluției din data de 13.12.2022 emisa în dosarul nr. y3 și comunicată cu data efectivă din 16.12.2022, prin care a fost respinsa plângerea formulată împotriva rezoluției dc clasare nr. 1977 din data de 15.11.2022 emisa în dosarul nr. x.3158, cât și împotriva rezoluției de clasare nr. 1977 din data de 15.11.2022 emisă în dosarul nr. x.

Prin sentința civilă nr. 892 din data de 17 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a -IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiată. A respins cererea de înscriere în fals, ca inadmisibilă și a respins acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8, din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și obligarea pârâtei-intimate la plata cheltuielilor de judecata aferente judecării atât pe fond cât și în recurs, în cuantum este de 10.000 RON, iar în rejudecare solicită desființarea rezoluției de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x, cât și a rezoluției din data de 13.12-.2022 emisa în dosarul nr. y.

În motivarea recursului, a arătat că sunt incidente următoarele motive de casare:

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale-.

În cadrul acestui motiv de casare, recurentul arată că hotărârea nr. 892/2023 nu a fost semnata de președintele completului de judecată B. și nici de către grefierul de ședința C..

Arată că prevederea înscrisa in art. 426 alin. (3) din C. proc. civ. are caracterul unei dispoziții imperative. Prin urmare, nesemnarea hotărârii este sancționata cu nulitatea.

Arată că i-a fost comunicat un exemplar al sentinței civile nr. 892/17-05-2023 nesemnată de judecătorul B. și nici de grefierul de ședința C. și susține că a fost încălcat regimul copiilor impuse cumulativ de art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, ridică excepția nulității absolute a sentinței civile nr. 892/17-05-2023 pronunțata de către Curtea de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ si Fiscal, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a sentinței sus citate, fiind incidente dispozițiile art. 176 pct. 4 din C. proc. civ.

Un al doilea motiv de casare invocat de recurent este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine cauzei.

În ceea ce privește acest motiv de casare, recurentul precizează că judecătorul era dator să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile sale.

Recurentul consideră că hotărârea recurată:

- nu este motivată în ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a Tratatelor Internaționale la care Romania este parte în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului;

- nu este motivată în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea legii care reglementează materia;

- nu este motivată în ceea ce privește refuzul instanței de a judeca excepția nulității rezoluției de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x:

- nu este motivată în ceea ce privește refuzul instanței de a judeca excepția decăderii paratei intimate Inspecția Judiciara în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiția pe care a adresat-o acesteia;

Apreciază că, prin comunicarea rezoluției de clasare nr. 1977/15.11.2022, mergând pe raționamentul instanței, ar însemna să concluzioneze că un act administrativ cu caracter individual lovit de nulitate absolută trebuie acceptat, iar autoritatea publică emitentă să fie exonerată de răspundere.

Un alt motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cadrul acestui motiv de casare precizează ca i-a fost comunicată hotărârea nr. 892/17.05.2023 cu încălcarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 alin. (2), art. 13, art. 14 alin. (5) și alin. (6), art. 20, art. 22 alin. (2) și alin. (6), art. 211, art. 237 alin. (2) pct. 3, art. 248, art. 390, art. 286 alin. (4), art. 304 alin. (2), art. 305 alin. (1) și alin. (2), art. 307, art. 425 alin. (1) lit. c), art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Reiterează argumentele folosite la criticile formulate la punctul I din cuprinsul cererii de recurs cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 286 alin. (4) și art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) din C. proc. civ.

Consideră că, instanța de judecată a respins cererea de înscriere în fals ca inadmisibila, fără să o pună în discuția părților în condițiile în care instanța a pronunțat sentința supra citata în data de 17.05.2023, iar parata intimata și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de înscriere în fals la data de 18.05.2023 orele 11:50, deci după pronunțarea sentinței nr. 892/17.05.2023 în dosarul nr. x/2022, încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 13 și art. 14 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ.

Invocă și încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., întrucât dispozitivul hotărârii nr. 892/17.05.2023 nu conține codul numeric personal al recurentului A., nici codul unic de înregistrare, numărul de înregistrare în registrul comerțului al pârâtei intimate Inspecția Judiciară și nici soluțiile date tuturor cererilor deduse judecații, instanța de fond respingând excepția lipsei procedurii prealabile invocate de către intimata pîrîtă și cererea de înscriere în fals ca inadmisibila.

Consideră că lipsa mențiunii din dispozitiv cu privire la respingerea excepției nulității absolute a rezoluției de clasare si excepției decăderii, echivalează cu lipsa certitudinii ca a avut loc o deliberare asupra soluției de respingere ca neîntemeiata cererea de chemare în judecata.

Ultimul motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material.

Cu privire la această critică, recurentul precizează că instanța de fond a pronunțat hotărârea nr. 892/17.05.2023 cu încălcarea și aplicarea greșita a dreptului material cu referite la art. 21 și art. 47 din CDFUE, art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile si drepturile politice, art. 16 alin. (2), art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 4, art. 5, art. 9 alin. (3), art. 193 alin. (2), art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorul B. decizând ca nu mai este cantonată în exercițiul funcției jurisdicționale, decizând că nu mai este ținută de jurământul de intrare în serviciu al magistraților.

Consideră că instanța a încălcat și prevederile art. 14 din Decretul nr. 212/1974 și art. 47 din CDFUE.

Consideră, de asemenea, că instanța de fond a dat o interpretare eronata legii în scopul neaplicării acesteia.

Apreciază că au fost nesocotite dispozițiile art. 2545 alin,2, art. 2556 din C. proc. civ., coroborate cu art. 45 alin. (3), alin. (4) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Consideră că teza de la care pleacă judecătorul este falsă, întrucât rezoluția de clasare nr. 1977/15-11-2022 se socotea făcută în termen dacă ar fi fost depusă în data de 19.11.2022 care era ultima zi utilă pentru comunicarea acesteia în termen și nu cum a fost comunicata în data de 24.11.2023, astfel încât și concluzia este falsă.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arată că, din coroborarea dispozițiilor art. 128 alin. (6) și alin. (7) al aceluiași articol din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, nu rezultă că exemplarul care se comunicată părților trebuie semnat de președintele completului și nici de grefierul de ședință.

Față de al doilea motiv de casare invocat de către recurent, arată că hotărârea de fond ar putea fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. doar în situația unei încălcări a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, acestea fiind, în principal, o eventuală nerespectare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, o încălcare a principiului disponibilității sau a oralității dezbaterilor, aspecte care nu pot fi reținute în referire la modalitatea de instrumentare a prezentei cauze de către judecătorul Curții de Apel București.

Apreciază intimata că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei cu respectarea tuturor regulilor de procedură, făcând aplicarea dispozițiilor art. 13 și art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ.. Arată că Inspecția Judiciară a transmis prin intermediul poștei electronice, la data de 17 mai 2023 ora 9:49, note scrise cu privire la precizările depuse de reclamant, instanța de fond pronunțându-se asupra acestora în cuprinsul hotărârii recurate.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., precizează că instanța de fond a motivat coerent și amplu soluția dispusă, cu luarea în considerare a tuturor criticilor ridicate în cererea introductivă a reclamantului, hotărârea fiind transparentă, permițând realizarea controlului judiciar.

În plus, judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestora pentru a se considera că hotărârea este motivată. În acest context, apreciază că hotărârea Curții de Apel București este transparentă și justifică dispozitivul, permițând realizarea controlului judiciar.

Cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătă că hotărârea de fond ar putea fi casată doar dacă:

a) instanța ar fi aplicat o normă generală, nesocotind existența normei speciale (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior at Magistraturii, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor - norme speciale în materie disciplinară. Or, se observă cu ușurință că instanța fondului a analizat criticile reclamantului prin raportare la legile speciale în materia răspunderii disciplinare a magistraților)

b) dacă ar fi aplicat o normă care nu ar fi fost incidentă în speță (ipoteză exclusă față de natura administrativă a actului contestat)

c) dacă s-ar fi dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt (ipoteză, de asemenea, exclusă, raportat la obiectul cauzei și la motivarea amplă și lipsită de echivoc a sentinței).

Intimata arată că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic că alegațiile reclamantului, cu privire la rezoluția de clasare, respectiv la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, excedează dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., reclamantul făcând vorbire despre faptul că întâmpinarea și rezoluția de clasare sunt semnate de persoane care nu au atribuții în acest sens, substituindu-se nepermis Inspectorului șef al Inspecției judiciare. Or, aceste aspecte nu se circumscriu ipotezelor avute în vedere de textul de lege.

Arată că rezoluția de clasare nr. 1977/15. II.2022 a fost semnată de inspectorul judiciar, avizată de către Directorul de inspecție pentru judecători și confirmată de Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, iar întâmpinarea a fost semnată de către Directorul Direcției Juridice pentru Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. a)

1

și lit. b) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la acea dată.

Pentru toate aceste motive, Curtea a respins în mod judicios cererea de înscriere în fals formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat caracterul complet al verificărilor prealabile efectuate de Inspecția Judiciară în condițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată și în limitele de competență prevăzute de dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, acestea fiind finalizate la data de 15.11.2022, rezoluția de clasare fiind legală sub acest aspect.

Totodată, prin raportare la dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Curtea de Apel București a reținut că analiza efectuată de Inspecția Judiciară s-a raportat la faptele sesizate, iar nu la conținutul abaterilor disciplinare la care s-a făcut referire în sesizare.

În consecință, trimiterile reclamantului cu privire la dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a), f) și t) din Legea nr. 303/2004 nu au fost primite.

În ceea ce privește susținerile privind o eventuală atitudine părtinitoare a magistraților și favorizarea părții adverse, faptă ce se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, inspectorul judiciar a analizat, în primul rând, îndeplinirea laturii obiective a abaterii disciplinare.

Astfel, această abatere disciplinară presupune o inacțiune și anume omisiunea judecătorului sau procurorului de a formula cerere de abținere, atunci când are cunoștință de faptul că se află în vreuna din situațiile care ar conduce la crearea unor suspiciuni privind imparțialitatea sa.

Reglementările privind abținerea au caracter imperativ, fiind în același timp îndatoriri de serviciu pentru judecător, întrucât părțile care se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o judecată legală și corectă, care depinde nu numai de pregătirea judecătorului, ci în egală măsură și de imparțialitatea sa.

Or, s-a constatat că în mod corect a statuat Inspecția Judiciară că pretinsa stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat domnii judecători D. și E., de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost deja analizată de fiecare din completurile legal învestite cu soluționarea cererilor de recuzare formulate de petent, respectiv, a declarației de abținere formulate de domnul judecător D., iar rezultatul judecății este lipsit de echivoc, excluzând ipoteza existenței indiciilor de încălcare a vreuneia din prevederile legale susmenționate.

Cu referire la decăderea invocată de reclamant, cu motivarea că inspectorul judiciar nu ar fi respectat termenul prevăzut de dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, arată că, în mod legal și temeinic a subliniat Curtea că alegația este lipsită de temei.

Curtea a reținut că sesizarea petentului a fost înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 04.10.2022 și a fost soluționată prin rezoluția de clasare nr. 1977 la data de 15.11.2022, sens în care termenul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a fost respectat de autoritatea pârâtă.

De altfel, împrejurarea că rezoluția de clasare și adresa de înaintare au fost comunicate petentului la data de 24.11.2022, nu pot trage nulitatea sau nelegalitatea actului contestat, nefiind stabilit un termen imperativ în acest sens.

Referitor cea cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât nu se află în culpă procesuală și nu există nicio rațiune pentru care Inspecția Judiciară să fie obligată la plata acestor cheltuieli, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

Împotriva întâmpinării formulate în cauză, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Totodată, recurentul invocă excepția lipsei calității de reprezentant a directorului Direcției Juridice a Inspecției Judiciare a numitei F..

În susținerea excepției precizează că F. nu deține calitatea procesuală de reprezentant al intimatei Inspecția Judiciară, adică nu are dreptul de a reprezenta intimata, acesteia lipsindu-i puterea de reprezentare, iar lipsa calității procesuale de reprezentant al numitei F. afectează validitatea reprezentării și a actelor întocmite de către aceasta.

Solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al numitei F. si pe cale de consecința constatarea nulității absolute a întâmpinării.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale) constă în nerespectarea normelor privind compunerea și constituirea instanței, fiind vizate ipoteze cum ar fi compunerea completului de judecată cu un număr necorespunzător de judecători, situații de incompatibilitate a judecătorilor care intră în componența completului sau orice fel de împrejurări în care instanța nu a fost alcătuită potrivit normelor de organizare judecătorească sau de procedură.

Verificând aspectele invocate în susținerea acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar observă că, recurentul invocă nesemnarea hotărârii de către judecătorul fondului și de către grefierul de ședință.

Contrar susținerilor recurentului, nu poate fi reținută incidența art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece sentința recurată a fost pronunțată de un complet de judecată legal învestit, instanța fiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale dispuse prin legile de organizare judiciară, legea specială și Regulamentul intern al instanțelor.

Faptul necomunicării unei hotărâri semnate de judecătorul și grefierul completului de judecată nu presupune incidența acestui motiv de casare și nici a unui motiv de nulitate absolută a acestei hotărâri.

În ceea ce privește lipsa semnăturilor membrilor completului de judecată și a grefierului de ședință, este de reținut că aceste semnături există numai pe hotărârea din dosarul cauzei și pe exemplarul atașat la mapa de hotărâri. Exemplarele comunicate părților nu cuprind respectivele semnături, legea neprevăzând obligativitatea existenței acestora.

Referitor la cea de-a doua critică, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178 referitoare la regimul juridic al nulității și ale art. 179 din cod care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Recurentul a invocat, în esență, că sentința a fost pronunțată în condiții de nelegalitate, întrucât instanța de judecată a respins cererea de înscriere în fals ca inadmisibilă, fără să o pună în discuția părților în condițiile în care instanța a pronunțat sentința supra citată, în data de 17.05.2023, iar pârâta intimata și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de înscriere în fals la data de 18.05.2023 orele 11:50, deci după pronunțarea sentinței.

Deși recurentul, față de aspectul arătat, a semnalat o încălcare a principiului contradictorialității procesului civil și a dreptului la apărare, Înalta Curte reține că acestea nu numai că nu au fost încălcate dar se invocă o încălcare a dreptului la apărare și al contradictorialității al părții pârâte, or, o astfel de încălcare poate fi invocată doar de această parte.

Susținerea recurentului referitoare la lipsa codului numeric personal al recurentului A. și al codul unic de înregistrare, numărul de înregistrare în registrul comerțului al pârâtei intimate Inspecția Judiciară nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici celelalte critici dezvoltate în cadrul acestui motiv de casare nu pot fi reținute de instanța de control judiciar dat fiind faptul că acestea sunt invocate în mod formal, fără o expunere a motivelor.

Și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine cauzei.

Sunt nefondate susținerile recurentului potrivit cărora hotărârea recurată nu este motivată în ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a Tratatelor Internaționale la care Romania este parte în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului; nu este motivată în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prin încălcarea legii care reglementează materia; nu este motivată în ceea ce privește refuzul instanței de a judeca excepția nulității rezoluției de clasare nr. 1977/15.11.2022 emisă în dosarul nr. x; nu este motivată în ceea ce privește refuzul instanței de a judeca excepția decăderii paratei intimate Inspecția Judiciara în a verifica prealabil sesizările formulate prin petiția pe care a adresat-o acesteia;

Este de menționat că, în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care aceasta cuprinde considerente contradictorii precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate și în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt întemeiate, în speță nefiind identificate încălcări ale cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ori ale exigențelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanța de fond a cercetat argumentele părților și a construit raționamentul judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Sub acest aspect, Curtea reține că, într-adevăr, așa cum s-a statuat într-o jurisprudență constantă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești (cauza H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor. Deși o instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta trebuie să-și justifice activitățile, precizând motivarea deciziilor sale (cauza Suominen împotriva Finlandei, pct. 36 și cauza Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Art. 175 din același cod statuează că:

"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

(2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Totodată, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Se constată că, prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului reținând că în mod legal pârâtul a emis rezoluția de clasare nr. 1977 la data de 15.11.2022, apreciind ca fiind corect aplicate dispozițiile legale incidente în cauză prin raportare la o situație de fapt care este pe deplin stabilită în speță.

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele și susținerile părților, acestea fiind sintetizate și subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a respectat regulile judecății, a cercetat și a descris situația de fapt și a arătat, în concret, care sunt considerentele pentru care apreciază că cererea formulată de reclamant nu este de competența instanțelor judecătorești, făcând trimitere la temeiurile de fapt și de drept apreciate drept relevante în acest sens.

În consecință, considerentele sentinței recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligației legale de motivare a hotărârii pronunțate și nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că acesta este invocat în mod formal, recurentul rezumându-se să invoce dispoziții legale pretins încălcate fără a explicita motivul încălcării acestora.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 892 din 17 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 892 din 17 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.