ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2024

Ședința publică din data de 3 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.03.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției de clasare dispusă la data de 25.08.2022 în lucrarea nr. 22-2302, menținută prin rezoluția inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea reclamantului la data de 21.09.2022 în lucrarea nr. C22-1346.

Prin sentința nr. 369 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară;

- a desființat rezoluția inspectorului șef nr. C22-1346 emisă la data de 21.09.2022 și rezoluția inspectorului judiciar nr. 22-2302 emisă la data de 25.08.2022 și a dispus trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile în termenul prevăzut de art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data formulării sesizării.

Împotriva sentinței nr. 369 din 27 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Inspecția Judiciară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente, în special art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022, art. 68 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2022, precum și art. 45 alin. (3) și art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

În opinia recurentei-pârâte, instanța de fond a impus inspectorilor judiciari obligații care exced cadrul legal, solicitând o analiză mai amplă decât cea permisă în etapa verificărilor prealabile.

Potrivit art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorii judiciari acționează cu independență și imparțialitate, având competența exclusivă de a aprecia existența indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Această analiză se bazează pe stabilirea situației de fapt și încadrarea juridică a aspectelor reținute, fără a presupune o cercetare aprofundată, care este rezervată etapei ulterioare - cea a cercetării disciplinare.

În acest caz, inspectorul judiciar a stabilit corect și complet situația de fapt, iar concluzia sa - că nu există elemente care să justifice declanșarea cercetării disciplinare - a fost exprimată printr-o rezoluție de clasare legală. Nu s-au identificat indicii privind o posibilă tergiversare a cauzei sau o exercitare a funcției cu rea-credință ori gravă neglijență, astfel cum reclamantul-intimat a susținut.

Mai mult, recurenta-pârâtă subliniază că modalitatea de desfășurare a verificărilor, inclusiv lipsa unei deplasări la sediul parchetului, nu constituie o cauză de anulare a actelor, întrucât analiza documentară a fost suficientă pentru a evalua sesizarea. În acest sens, s-au avut în vedere dispozițiile art. 68 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care consacră independența procurorului și limitele în care soluțiile sale pot fi infirmate de procurorul ierarhic superior.

Inspecția Judiciară nu are competența de a interveni în activitatea de urmărire penală, iar eventualele deficiențe ale acesteia pot fi analizate doar în cadrul controlului administrativ sau jurisdicțional, conform art. 340 și 341 din C. proc. pen.. În plus, dacă reclamantul considera că durata procedurii penale era excesivă, avea la dispoziție procedura reglementată de art. 488 din C. proc. pen., pe care a și utilizat-o.

În concluzie, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile, impunând Inspecției Judiciare obligații care depășesc cadrul normativ stabilit de Legea nr. 305/2022 și Legea nr. 304/2022. Inspecția Judiciară și-a îndeplinit obligațiile legale în limitele competenței sale, iar rezoluția de clasare emisă este legală și temeinică. Se solicită, în consecință, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a contestat rezoluțiile nr. 22-2302/25.08.2022 și nr. C22-1346/21.09.2022 emise de Inspecția Judiciară, solicitând anularea acestora și completarea verificărilor prealabile privind activitatea procurorului B. în dosarul penal nr. x/2018

Instanța de fond a admis cererea, reținând că Inspecția Judiciară nu a efectuat o analiză completă și coerentă a perioadei relevante (06.01.2020 - 03.06.2022), în care dosarul s-a aflat în supravegherea procurorului menționat, și că nu a fost justificată concluzia inexistenței vreunei abateri disciplinare, în lipsa unei examinări efective a actelor de urmărire penală.

Inspecția Judiciară a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente, în special art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022, art. 68 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2022, precum și art. 45 alin. (3) și art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

Recurenta-pârâtă a susținut că inspectorii judiciari acționează cu independență și că au stabilit corect situația de fapt, iar verificările prealabile nu impun o analiză detaliată a fiecărui act procedural, ci doar identificarea unor indicii privind posibile abateri disciplinare.

Criticile sunt nefondate.

Instanța de fond a reținut în mod corect că, în contextul sesizării formulate de reclamant, care viza exclusiv tergiversarea soluționării dosarului penal, Inspecția Judiciară avea obligația de a verifica dacă întârzierea în efectuarea lucrărilor era imputabilă magistratului, în sensul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Deși recurenta-pârâta invocă independența inspectorilor judiciari, această independență nu exclude obligația de a efectua o verificare completă și pertinentă, în acord cu dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Pentru a stabili dacă există indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 ("nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile") este necesară o analiză unitară a tuturor circumstanțelor cauzei.

Or, din rezoluțiile contestate nu reiese o analiză efectivă a perioadei în care dosarul nr. x/2018 s-a aflat în lucru, nici a actelor întreprinse, nici a măsurilor dispuse de procurorul de caz, ceea ce face imposibilă validarea concluziei privind inexistența vreunei abateri disciplinare.

În concret, din informarea transmisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București la data de 22.07.2022, rezultă că dosarul a fost înregistrat în mod complet și semnat la data de 28.09.2018, iar începerea urmăririi penale s-a dispus abia la data de 16.05.2022, urmată de clasarea cauzei la 03.06.2022, pentru intervenirea prescripției răspunderii penale.

Această succesiune temporală relevă o perioadă de aproximativ trei ani și opt luni în care nu se indică niciun act procedural concret, nicio măsură dispusă de procurorul de caz sau de organele de cercetare penală sub supravegherea acestuia. Mai mult, în intervalul 06.01.2020 - 03.06.2022, când dosarul s-a aflat în supravegherea procurorului B., nu se menționează decât începerea urmăririi penale la 16.05.2022, fără alte repere factuale care să justifice concluzia că nu există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare.

Lipsa unei cronologii a actelor efectuate, a datelor la care acestea au fost întreprinse și a unei evaluări a diligenței procurorului în gestionarea cauzei, face ca rezoluțiile contestate să nu îndeplinească cerințele minime de analiză impuse de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia inspectorii judiciari trebuie să stabilească dacă există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare.

În ceea ce privește critica recurentei referitoare la încălcarea prevederilor art. 68 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2022, privind independența procurorului și posibilitatea infirmării soluțiilor de către procurorul ierarhic superior, aceasta este nerelevantă în cauză. Reclamantul nu a contestat legalitatea soluției de clasare, ci a semnalat conduita profesională a procurorului în gestionarea dosarului, respectiv întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor, ce a condus la intervenirea prescripției. Așadar, obiectul sesizării nu vizează controlul asupra soluției penale, ci evaluarea conduitei procurorului din perspectiva răspunderii disciplinare.

Referitor la încălcarea art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, instanța de fond a respectat competența exclusivă a inspectorului judiciar de a aprecia existența indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare, fără a substitui această apreciere. Soluția pronunțată nu impune declanșarea cercetării disciplinare, ci doar completarea verificărilor prealabile, în vederea unei analize efective și conforme cu dispozițiile legale.

Prin urmare, criticile formulate de recurenta-pârâtă în recurs nu pot fi primite, întrucât instanța de fond nu a încălcat dispozițiile legale invocate, ci a constatat în mod justificat că rezoluțiile contestate nu reflectă o examinare factuală completă și pertinentă a aspectelor sesizate, fiind necesară completarea verificărilor prealabile pentru a se putea aprecia în mod real dacă există sau nu indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară împotriva sentinței nr. 369/2023 din 27 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 3 aprilie 2024.