ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.08.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva rezoluției inspectorului șef nr. C 22 - 1094 din 28 iulie 2022 și a rezoluției de clasare emisă în lucrarea nr. 22-1979 la data de 20 iunie 2022.

Prin sentința civilă nr. 465 din 13 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate mai sus reclamantul A., a declarat recurs, criticile formulate vizând interpretarea și aplicarea eronată a normelor juridice incidente cauzei, respectiv sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 45

1

alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 317/2004, a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și a dispozițiilor art. 99 lit. f), g), h) prin raportare la art. 99

1

din Legea nr. 303/2004, precum și că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurentul-reclamant, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, privind desființarea rezoluției inspectorului-șef, a rezoluției de clasare si trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind reluarea judecății cauzei, întrucât soluția pârâtei de respingere a plângerii sale se întemeiază pe grave erori materiale, întrucât datele înscrise în motivarea inspectorului șef, de clasare, sunt eronate fața de situația reală, fiind potrivnice situației de fapt și de drept deduse judecății.

În motivarea recursului, după o prezentare a situației de fapt, se arată că făcut aprecieri asupra legalității și temeiniciei calculării pensiei sale militare de stat și a arătat că s-au făcut abuzuri referitoare la această calculare care determină incidența prevederilor art. 90 și art. 91 din Legea nr. 223/2015.

Se mai susține că Inspecția Judiciara a ignorat și mușamalizat aceste aspecte sesizate de către recurent, în verificările lor prealabile, folosind niște argumente logico - juridice greșite. Mai mult, aceste aspecte încă sunt constatate, arătate si chiar recunoscute clar de procurorul B. de la Parchetului Militar Iași in Ordonanța sa inițială de clasare din 03.03.2022 (întocmită de el), unde consemnează la pag 6 ultimul aliniat (5) si pag 7 alin 1 si 2, din aceeași Ordonanță a sa, privind înlocuirea datelor reale din Legea 223/2015 cu alte date abrogate si respinse (cum ar fi O.G. nr. 8/2008, Legea 138/1999, O.G. nr. 38/2003, O.G. nr. 64/2006) dar nu a luat nici o măsură legala de cercetare a faptelor săvârșite de cei vinovați, iar Inspecția judiciara nu a făcut nici o remarcă, nici ea, asupra încălcării legii, deși i s-a adus la cunoștință.

Recurentul-reclamant a mai arătat că dl procuror magistrat B. și ceilalți procurori din Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, care i-au susținut rezoluția de clasare, i-au refuzat dreptul la un proces drept si echitabil, încălcând prevederile Constituției României, art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. b, si a Legii nr. 303/2004 (art. 99, punctele f, g, h referitor la abaterile disciplinare), pentru a ascunde adevărul, ceea ce este nepermis într-o cauza penală.

În cauză, Inspecția Judiciară a depus la dosar întâmpinare solicitând să se constate incidența în cauză a dispozițiilor legale prevăzute de art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. privind sancțiunea nulității recursului formulat, care conform voinței legiuitorului, intervine și în cazul în care motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii atacate și respingerea ca nefondat a recursului formulat de către recurent, pentru următoarele argumente:

Niciunul dintre posibilele motive de casare invocate de către recurent nu se verifică în speță, instanța de fond motivând coerent și amplu soluția dispusă, cu luarea în considerare a tuturor criticilor ridicate în cererea introductivă, hotărârea fiind transparentă, permițând realizarea controlului judiciar.

Se susține în continuare că Inspecția Judiciară nu soluționează căi de atac împotriva actelor întocmite de magistrați, iar inspectorul judiciar nu este în măsură să facă analize cu privire la modul în care este reținută situația de fapt pe baza probelor, nu poate reaprecia pertinența sau lipsa de pertinență a unor mijloace de probă pentru soluționarea cauzei, astfel cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, nu este rolul Inspectorului Judiciar ca, reanalizând probele, să stabilească situația de fapt și să verifice încadrarea acesteia în conținutul constitutiv legal al faptelor penale cu privire la care reclamantul a formulat plângerea penală.

Prin urmare, Inspecția Judiciară nu are competența, în orice societate democratică, în lipsa constrângerilor indicate mai sus, să verifice maniera de interpretare a legii adoptată de judecători în cauzele civile sau penale, singurele modalități prevăzute de lege fiind căile de atac jurisdicționale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Prima instanță, în opinia Înaltei Curți, a interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente, în raport de obiectul cauzei, neexistând aspecte de nelegalitate de natură a determina casarea cu trimitere sau respectiv rejudecarea în sensul admiterii acțiunii.

Este locul aici a aminti faptul că, prin sesizarea a adresată Inspecției Judiciare înregistrată sub nr. de lucrare nr. 22-1979 reclamantul din prezenta cauză, A., a criticat soluția de clasare din data de 03.03.2022 emisă de către procuror militar B. în dosarul nr. x/2022 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași și ordonanța nr. 8/11/2/2022 emisă de colonel magistrat C., prim procuror militar la Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de către petent împotriva soluției pronunțate în dosarul nr. x/2022 precum și a încheierii nr. 34/739/2022.

Astfel fiind, criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa reținere greșită a normelor speciale, respectiv a Legii nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii și a Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, sub imperiul cărora s-a declanșat procedura de contestare a actelor intimatei.

Această ipoteză este exclusă având în vedere considerentele sentinței civile recurate precum și natura actelor administrative, în speță, rezoluția din data 20 iunie 2022 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum și plângerea împotriva rezoluției de clasare care a fost respinsă prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C 22-1094/28.07.2022.

Curtea de apel, observând sesizarea formulată de reclamant și actele de procedură întocmite de procurori, raportând aceste elemente la prevederile legale referitoare la competența inspectorului judiciar și la locul Inspecției în cadrul sistemului judiciar, a reținut prin considerentele sentinței că, în mod legal și temeinic a constatat inspectorul judiciar prin rezoluția de clasare că, din verificările prealabile, nu pot fi decelate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Astfel, reține Curtea, examinând afirmațiile din sesizarea adresată Inspecției Judiciare, reiese în mod limpede nemulțumirea reclamantului referitoare la soluțiile pronunțate prin cele două ordonanțe de către magistrații din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași și referitoare la lipsa administrării unor probe care, în opinia reclamantului, ar fi avut o importanță covârșitoare pentru lămurirea situației de fapt.

Prin cererea de recurs, recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva respingerii acțiunii, solicitând admiterea recursului și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, întrucât soluția de clasare soluția administrativă de clasare a sesizării este nelegală și temeinică și că toate criticile formulate de reclamant sunt fondate.

În considerarea acestui motiv de nelegalitate, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor de drept material incidente, respingând în mod judicios cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la acea dată).

Astfel, Curtea de Apel București a reținut că toate problemele cu privire la care reclamantul și-a exprimat nemulțumirea nu conțin indicii temeinice referitoare la comiterea unei abateri disciplinare, însă aprecierea asupra caracterului pertinent, concludent și util al unei probe nu intră în atribuțiile inspectorului judiciar. Aceste nemulțumiri pot face doar obiectul căilor de atac, fiind atributul instanțelor de judecată să verifice în ce măsură era necesară o eventuală suplimentare a probatoriului pentru finalizarea dosarului penal.

S-a mai reținut că nu este atributul Inspecției Judiciare să analizeze modalitatea de aplicare corectă a legilor privind pensionarea, mai ales că, nu orice aplicare eronată a legii constituie faptă penală, iar obiectul plângerii formulate de reclamant nu l-a constituit doar nelegalitatea calculării pensiei, ci atragerea răspunderii penale sub acest aspect.

Ca atare, intimata Inspecția Judiciară nu soluționează căi de atac împotriva actelor întocmite de magistrați, iar inspectorul judiciar nu este în măsură să facă analize cu privire la modul în care este reținută situația de fapt pe baza probelor, nu poate reaprecia pertinența sau lipsa de pertinență a unor mijloace de probă pentru soluționarea cauzei, astfel cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, nu este rolul Inspectorului Judiciar ca, reanalizând probele, să stabilească situația de fapt și să verifice încadrarea acesteia în conținutul constitutiv legal al faptelor penale cu privire la care reclamantul a formulat plângerea penală.

Așadar, stabilirea situației de fapt, în baza probatoriului administrat, aprecierea și coroborarea mijloacelor de probă, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale sunt operațiuni specifice și esențiale ale activității de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecția Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulțumită a căilor de atac legale.

Relativ la abaterea disciplinară, examinate prin prisma prevederilor art. 99 din Legea nr 303/2004, rezulta faptul că, în ceea ce privește criticile expuse prin prisma ipotezei de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate.

Pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuție însăși valabilitatea actelor întocmite de judecător și pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speță.

Considerentele hotărârii reprezintă în esență garanția imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție.

Reaua-credință presupune intenția frauduloasă a magistratului: ea se manifestă prin încălcarea cu bună știință de către magistrat a normelor de drept material ori procesual, tocmai în scopul de a vătăma drepturi și/sau interese legitime ale unei persoane sau cel puțin magistratul, deși nu urmărește expres, acceptă în mod conștient vătămarea unei persoane.

Încălcarea unor norme de drept material sau procesual, chiar reală dacă ar fi este un element distinct de reaua-credință a magistratului sau de grava neglijență - aceste din urmă elemente ale răspunderii trebuind a fi probate în mod distinct de încălcarea normelor de drept.

În cauză, Înalta Curte nu va reține susținerile recurentei din recurs deoarece verificarea săvârșirii abaterii disciplinare reclamate nu poate fi efectuată de intimată decât cu respectarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) și (2) din legea nr. 303/2004, dispoziții care sunt incidente în cauză.

Față de cele mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 465 din 13 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.