ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 340/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 03.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, prin ministru, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării, până la soluționarea definitivă a cauzei, a prevederilor art. 1-5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023, privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior pentru perioada 01.05.2023-30.04.2024, precum și a Anexei la Ordinul 1064/2023, intitulată "Centralizator privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 01.05.2022- 30.04.2023, la specia căprior" publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 357 bis/27.04.2023.

Prin încheierea din data de 8 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție invocată de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin întâmpinare.

S-a respins excepția tardivității cererii de suspendare invocată de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin întâmpinare.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociația "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor privind suspendarea executării prevederilor ari. 1 -5 și a Anexei din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023.

S-au admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, cereri formulate de către intervenienții B., C., D., E., F., G. și H..

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea în parte a încheierii din data de 08.09.2023 și, rejudecând, menținerea soluției primei instanțe de respingere a excepției lipsei de interes și a excepției tardivității acțiunii de suspendare, ridicate de intimatul- pârât și susținute de intimatele interveniente în sprijinul pârâtului și admiterea cererii de chemare în judecată, dispunând:

- suspendarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la specia căprior pentru perioada 1 mai 2022-30 aprilie 2023;

- suspendarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a prevederilor Anexei la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023;

- respingerea cererilor de intervenție formulate de intervenienți în sprijinul pârâtului M.M.A.P.

În susținerea recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, s-a apreciat că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond constatând că argumentele invocate în susținerea cazului bine justificat se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susținute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuție.

A arătat recurenta că prima instanță a respins cererea de suspendare fără să analizeze efectiv și fără să respingă pe fond argumentele de aparentă nelegalitate din cerere, această analiză necesară și obligatorie fiind înlocuită cu o comparație strict formală (inexactă) și extrinsecă între argumentele din cererea de anulare și argumentele din cererea de suspendare.

Instanța de fond a încălcat astfel atât litera cât și spiritul art. 14 alin. (1), raportat la art. 2 lit. t) din Legea 554/2004 și la textele art. 21 din Legea nr. 24/2000, art. 17 alin. (2), art. 56 alin. (1), art. 16 din Legea 407/2004, art. 37, alin. (1) si art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007.

Această teză încalcă în mod evident normele de drept material menționate pentru că argumentele circumscrise condiției cazului bine justificat nu pot fi disociate total de argumentele de nelegalitate, ba chiar se pot regăsi printre argumentele valorificate în cererea de anulare a actului administrativ.

Totodată, curtea de apel a interpretat în mod greșit jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată de decizia nr. 1677/2019 și deciziile citate în cuprinsul acesteia, invalidarea formală a argumentelor pe baza cărora reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ neputând fi astfel justificată de instanța de fond.

A invocat recurenta - reclamantă decizii de speță, respectiv hotărârea ICCJ nr. 1192/01.03.2022 pronunțată în dosarul cu nr. x/2021, având ca obiect, suspendarea Ordinul MMAP nr. 1460/2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la speciile de pasări, sentința nr. 29/2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul cu nr. x/2021 (menținută de I.C.C.J. prin decizia nr. 2482/11.05.2023), având ca obiect anularea Ordinului MMAP nr. 1460/2021, hotărârea nr. 105/2019 pronunțată în dosarul cu nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare) având ca obiect suspendarea parțială a O.M.M.A.P. nr. 673/2019, hotărârea nr. 37/25.06.2020 pronunțată în dosarul cu nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare), având ca obiect anularea parțială a OMMAP nr. 673/2019.

O situație similară apare si în cazul sentințelor de suspendare parțială si de anulare parțială a Ordinului MMAP nr. 1400/2020, privind aprobarea cotelor de recoltă la speciile de faună, instanțele care au soluționat cererile de suspendare și anulare invocând art. 19 din Legea nr. 407/2006 si încălcarea art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, prin neefectuarea studiilor prevăzute de aceste dispoziții legale. Semnificative sunt considerentele din hotărârea nr. 55/2020 pronunțată în dosarul cu nr. x/2020 (menținută în ceea ce privește anularea cotelor de recoltă la speciile de pasări, prin hotărârea nr. 648/04.02.2021 pronunțată de ICCJ în dosarul cu nr. x/2020).

Contrar, reținerilor primei instanțe, argumentele invocate în susținerea cazului bine justificat nu se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susținute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuție, argumentul de la punctul IV din cererea de suspendare neregăsindu-se deloc la pct. VI-X din cererea de anulare.

Un alt argument care nu se regăsește în conțintul cererii de anulare o reprezintă invocarea autorității de lucru judecat reprezentată de dezlegările date prin hotărârea nr. 150/2022 pronunțată la data de 10.11.2022, în dosarul cu nr. x/2022, prin care Curtea de Apel Brașov a suspendat executarea dispozițiilor și a anexei OMMAP nr. 2482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoș de munte, menținută prin decizia Înaltei Curți nr. 3149/2023 pronunțată data de 9 iunie 2023 în dosarul nr. x/2022.

S-a susținut că o împrejurare de fapt și de drept menită să arunce o îndoială serioasă asupra legalității aprobării cotelor de recoltă prevăzute la Anexa ordinului (sub aspectul fundamentării precare a acestuia), constă în imposibilitatea virtuală a gestionarilor fondurilor cinegetice și a gărzilor forestiere de a desfășura/coordona în perioada iunie 2022-16 ianuarie 2023 acțiuni specifice studiului de evaluare a efectivelor de căprior, în maniera descrisă aposteriori de MMAP prin referatul de aprobare, adică prin aplicarea trunchiată, fragmentară și amestecată a Instrucțiunilor aprobate decizia nr. 10152/1995, și a Instrucțiunilor aprobate prin Ordinul MMAP nr. 2847/02.11.2022 în acord cu îndrumările din Scrisoarea MMAP nr. 51.003/16.01.2023.

În contextul celor mai sus dezvoltate, s-a apreciat că hotărârea pronunțată este contrară normelor de drept material reprezentate de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 raportat la art. 17 alin. (2), art. 16, art. 56, alin. (1) din Legea 407/2006 dar si la art. 37 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, precum si la art. 21 din Legea 24/2000.

Indiciile solide de nelegalitate invocate în cererea de suspendare reies în urma administrării si verificării unui probatoriu constând în: primul referat de aprobare al Ordinului 1064/2023, cele doua referate de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2847/2022, punctul de vedere al MMAP (înregistrat la Direcția Generală Biodiversitate Serviciul Administrare Fond Cinegetic cu nr. 178.206/25.05.2023) și jurisprudența indicată.

Astfel, potrivit primului referat de aprobare al ordinului, evaluarea efectivelor de căprior care ar fi stat la baza calculării cotelor de recoltă s-ar fi făcut conform unui amestec/melanj alcătuit din niște Instrucțiuni inaplicabile pentru că au fost aprobate în anul 1995 și au ieșit din vigoare în anul 1998 (Instrucțiunile aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995) si niște Instrucțiuni parțial inaplicabile (Instrucțiunile aprobate prin OMMAP nr. 2847/2022) pentru ca au intrat în vigoare la 14 noiembrie 2022, după perioada de desfășurare a unei etape obligatorii de evaluare, pe care o reglementează și după perioada de început a evaluărilor indicate în referatul de aprobare ca fiind iunie 2023.

Prin sentința nr. 150/2022, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov la data de 10.11.2022, în dosarul cu nr. x/2022, s-a reținut ca împrejurare de fapt și de drept asimilabilă cazului bine justificat, stabilirea unor cote de recoltă la specii de interes cinegetic pe baza evaluărilor efectuate conform Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995. Mai mult chiar si în acțiunea de anulare, în dosarul nr. x/2022, s-a reținut nefundamentarea stabilirii unor cote de recoltă pe baza Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995, care nu mai era în vigoare la momentul respectiv.

Neaplicarea Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995 este recunoscută chiar de intimatul -pârât MMAP în Referatele de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 2847/2022.

O altă împrejurare de fapt și de drept invocată ca element al cazului bine justificat constă în mențiunea din Referatul de aprobare, potrivit căreia, cotele de recoltă ar fi fost stabilite de gărzile forestiere si nu de către pârâtul M.M.A.P., așa cum prevede art. 6 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 407/2006. Prin hotărârea nr. 4993/2022, pronunțată de către ICCJ în dosarul cu nr. x/2020 s-a reținut că stabilirea și aprobarea cotelor de recoltă potrivit art. 6, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 407/2006 este atributul exclusiv al autorității centrale responsabile cu vânătoarea și cu silvicultura (adică al pârâtului MMAP) care nu poate delega aceasta atribuție către gărzile forestiere.

În ceea ce privește cererea de suspendare a art. 4 si art. 5 din Ordinul 1064/2023, s-a arătat că aceste texte normative nu sunt deloc fundamentate în Referatul de aprobare, în condițiile în care existenta lor este autonomă si nu are legătură cu obiectul Ordinului, reglementări identice din Ordinul MMAP nr. 1460/2021 fiind anulate definitiv prin decizia nr. 2482/11.05.2023

De asemenea, s-a mai invocat și neîntocmirea studiilor de evaluare a efectivelor de căprior de către personalul cu pregătire silvică sau cinegetică, angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, (așa cum prevede art. 17, alin. (2) din Legea nr. 407/2006) împrejurare recunoscută chiar de intimatul-pârât MMAP în Punctul de vedere al MMAP (înregistrat la Direcția Generală Biodiversitate Serviciul Administrare Fonnd Cinegetic cu nr. 178.206/25.05.2023).

Pentru toate motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului.

Intimata - intervenientă B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat, de asemenea, admiterea excepției nulității recursului precum și a lipsei de interes în promovarea cererii de recurs.

Referitor la excepția lipsei de interes, excepție respinsă, de asemenea, în ședință publică, a arătat că de la data intrării în vigoare, a avut loc executarea parțială a cotelor aprobate, în timp ce la specia căprior mascul perioada de vânătoare s-a finalizat din data de 15 octombrie 2023.

Pe fondul recursului, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate motivele vizând nemotivarea sentinței, arătându-se că încheierea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că recurenta - reclamantă nu a atacat și încheierea din data de 4.09.2023 prin care instanța a admis în principiu cererile de intervenție, motiv pentru care nu poate contesta admiterea cererilor.

Totodată, instanța de fond a respins în mod corect cererea de suspendare a Ordinului nr. 1064/2023 argumentele prezentate nefiind apte să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Ordinul a fost elaborat după parcurgerea etapei de consultare și dezbatere publică, în baza referatului de aprobare întocmit de Direcția managementul resurselor cinegetice, în baza studiilor de evaluare, astfel că au fost remediate neajunsurile sancționate prin hotărârile judecătorești anterioare, indicate ca indicii de nelegalitate, împrejurare care reiese și din considerentele sentinței civile nr. 14/30.01.2023 ale Curții de Apel Brașov.

În ceea ce privește studiile de evaluare, s-a arătat că acestea sunt realizate de către gestionarii fondurilor cinegetice în baza contractelor de gestionare încheiate cu structurile teritoriale de specialitate ale Ministerului

Recurenta -reclamantă Asociația "A." a depus răspunsuri la întâmpinările formulate, solicitând respingerea excepției nulității, motivele invocate încadrându-se în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., precum și respingerea excepției lipsei de interes în susținerea recursului, având în vedere că ordinul, așa cum s-a arătat, a fost doar parțial executat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Referitor la limitele învestirii, Înalta Curte constată că în ședința publică din data de 04.09.2023 curtea de apel a admis în principiu cererile de intervenție accesorie formulate în cauză de către B., C., Federația Asociațiilor Vânătorilor (FeAV), E., F., G. și de numitul H., în raport de dispozițiile art. 64 C. proc. civ., încheiere nerecurată.

Totodată, are în vedere instanța de control judiciar și dispozițiile art. 64 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., potrivit cărora încheierea prin care s-a dispus asupra admisibilității în principiu a intervenției se atacă odată cu fondul, motiv pentru care, deși s-a solicitat prin cererea de recurs și respingerea cererilor de intervenție, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un recurs împotriva soluției instanței de admitere în principiu a cererilor de intervenție. De altfel, parcurgând cererea de recurs se constată că nu a fost formulată nicio referire cu privire la această soluție, recurenta - reclamantă vizând respingerea motivelor intervenienților în ceea ce privește fondul cererii de suspendare.

Recurenta - reclamantă, organizație neguvernamentală constituită în condițiile O.G. nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului, între altele, prevenirea și combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (proiecția mediului) și a animalelor (protecția animalelor), desfășurând activități și acțiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate, a formulat în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 5543/2004 cerere de suspendare a dispozițiilor Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023 prin care s-a dispus aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada 1 mai 2023-30 aprilie 2024 și a Anexei la acest ordin ce conține Centralizatorul privind cotele de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus), pentru aceeași perioadă.

Ordinul nr. 1064/2023 a fost emis de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în baza referatelor de aprobare nr. DGB/121.400/2.03.2023 și nr. DGB/121.601/25.04.2023 ale Direcției generale biodiversitate, a Avizului Consiliului Național de Vânătoare nr. 2/2023 și în conformitate cu prevederile art. 34 și 36 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, a prevederilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, precum și ale art. 57 alin. (1), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Conform art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Analizând cauza raportat la cerințele art. 14 la care fac trimitere art. 15 ale Legii nr. 554/2004, prima instantă a constatat că argumentele invocate în susținerea cazului bine justificat se suprapun în totalitate chiar motivelor de nelegalitate susținute cu privire la cererea de anulare a ordinului în discuție, concluzionând curtea de apel că motivele prezentate nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, deoarece acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care privește examinarea legalității chiar a actului.

Raționamentul instanței de fond a fost criticat de recurenta - reclamantă sub aspectul motivelor încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciindu-se că modalitatea în care a fost abordată motivarea cererii de suspendare reprezintă, în fapt, o necercetare a fondului pretenției deduse judecății.

Amintește instanța că în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Din această perspectivă, se constată că cerința motivării adecvate a hotărârii judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, prima instanță analizând cererea de suspendare raportat la împrejurările considerate apte să producă o îndoială serioasa asupra legalității actului administrativ din perspectiva art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat și la reperele stabilite în jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se considerentele deciziei nr. 1677/2019.

Constată astfel Înalta Curte că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., modalitatea concretă în care instanța de fond a analizat cererea raportat la definiția "cazului bine justificat" și a aplicat normele de drept material incidente, înscriindu-se în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reține Înalta Curte, conform celor stabilite și de prima instanță, că motivele cererii de suspendare au vizat, în esență, nerespectarea unor dispoziții din Legea nr. 407/2006, O.U.G. nr. 57/2007 și din Legea nr. 24/2000, respectiv nerealizarea studiilor de evaluare a efectivelor de căprior într-o manieră completă, neefectuarea acestora de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului, netemeinica fundamentare a cotelor de recoltă aptă să garanteze exploatarea durabilă a populației speciei căprior. Totodată, s-a invocat aplicarea trunchiată a unor acte normative, unele fiind abrogate implicit, sau ieșite din vigoare, precum și împrejurarea că stabilirea cotelor s-a efectuat de către gărzile forestiere și nu de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor.

În plus, s-a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat reprezentat de sentința civilă nr. 29/23.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2482/11.05.2023, respectiv de sentința civilă nr. 111/2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, menținută de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4993/2022.

Analizând acest din urmă argument, Înalta Curte constată că atât recurenta - reclamantă prin motivele de recurs și prin jurisprudența depusă în cadrul concluziilor orale, cât și intimatul - pârât se prevalează de numeroase hotărâri judecătorești, pronunțate în cereri de suspendare, respectiv de anulare a unor ordine anterioare prin care au fost stabilite cotele de recoltă ale unor specii de interes cinegetic.

Dincolo de împrejurarea că fiecare dintre părți se prevalează de jurisprudența apreciată favorabilă, Înalta Curte reține că această stare de fapt rezultă tocmai din împrejurarea inexistenței identității de obiect, situațiile juridice reglementate de fiecare dintre ordinele anterioare fiind diferită, astfel că nu se poate pune problema reținerii unei practici judiciare contradictorii.

Astfel, doar din parcurgerea celor două hotărâri depuse de recurenta reclamantă la termenul la care s-a acordat cuvântul pe recurs, rezultă că în decizia nr. 4993/2022 s-a avut în vedere modificarea cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei, iar în decizia nr. 3149/2023 care a avut ca obiect o cerere de suspendare admisă, s-a avut în vedere că specia pentru care au fost aprobate cotele de recoltă se află într-o stare de conservare nefavorabilă constatată printr-o Directivă la nivel european.

Din aceste considerente, hotărârile invocate au relevanță doar ca jurisprudență, iar nu din perspectiva efectului pozitiv sau negativ al autorității de lucru judecat.

Verificând la nivel de aparență criticile de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată, referitor la aspectele privind nefundamentarea ordinului, că acesta a fost supus consultării publice, la data de 6.03.2023, proiectul de ordin stabilind un termen de 10 zile pentru formularea, în scris, de propuneri, sugestii sau opinii cu privire la prevederile proiectului de act normativ supus consultării publice. Acesta a avut la bază Referatul de aprobare de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023 în care s-a precizat că gestionarii fondurilor cinegetice au desfășurat acțiuni specifice studiului de evaluare a speciilor sedentare de interes cinegetic, în perioada iunie 2022 - februarie 2023, în coordonarea gărzilor forestiere, precum și Referatul de aprobare de aprobare nr. DGB/121.601/25.04.2023 privind două propuneri de majorare a cotelor de recoltă.

Constată Înalta Curte că, cel puțin din perspectiva "cazului bine justificat" prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, neajunsurile identificate în hotărârile judecătorești prin care au fost suspendate sau anulate ordine anterioare, referitor la lipsa unei fundamentări temeinice a actelor normative, nu se mai poate identifica și în cuprinsul noului act normativ.

În ceea ce privește critica referitoare la fundamentarea referatelor de aprobare și implicit a ordinului nr. 1064/2022 pe acte normative precum Instrucțiunile aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 sau Ordinul 512/2004, care erau abrogate implicit, Înalta Curte constată că un astfel de demers nu se poate realiza în procedura unei cereri de suspendare, câtă vreme abrogarea acestora nu rezultă cu evidență, iar instanța nu poate constata eventuala caducitate, fără a prejudeca fondul dedus judecății.

În plus, nu se poate reține nici încălcarea normelor de competență prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, întrucât stabilirea cotelor a fost efectuată de către ministerul pârât, gărzile forestiere formulând doar propuneri în acest sens.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa noua situație juridică decurgând din soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ prin sentința nr. 158 din 31 octombrie 2023 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudența sa constată, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă și o confirmare a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivelor de recurs privind condiția prevenirii pagubei iminente. De altfel, suspendarea actelor administrative reprezintă, așa cum s-a arătat, o situație de excepție, acestea bucurându-se de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația "A." împotriva încheierii din data de 8 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.