ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 7.2.2022, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, reprezentat prin Ministrul Mediului Apelor și Pădurilor, anularea în tot a Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12.4.2022, B. a formulat o cerere de intervenție în favoarea reclamantei A., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, iar prin hotărârea finală admiterea cererii de anulare a Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, formulată de către reclamanta A. și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 48 din 26 mai 2022, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 1460/24.08.2021 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a admis cererea de intervenție accesorie formulată pentru sprijinirea apărărilor reclamantei de B. și a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata către intervenientă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

1.3. Calea de atac excercitată în cauză

Împotriva hotărârii Curții de Apel Târgu-Mureș pronunțate la 26 mai 2022, a promovat, în termen legal, recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Recurentul a încadrat motivele de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cât privește incidența pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. arată că instanța a recunoscut faptul că, prin stabilirea cotelor, autoritatea recurentă a respectat toate exigențele naționale și europene, însă în pofida acestor argumente, a anulat actul administrativ atacat.

De asemenea, vizează motivarea cotradictorie a instanței, aceasta reținând că ordinul contestat este nelegal, întrucât recurentul, în procedura de stabilire a cotelor de vânătoare, nu a înțeles să se folosească de studiile de evaluare efectuate de către fiecare fond de vânătoare în parte. Prin urmare, recurentul -pârât a stabilit cotele de recoltă în baza evaluărilor realizate de către gestionari (fonduri de vânătoare) și avizate de către Gărzile Forestiere competente.

Recurentul a susținut și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește lit. d) a Anexei nr. V, respectiv evaluarea influentei pe care o au metodele de captură asupra nivelurilor populațiilor pasărilor sălbatice. A precizat că în România nu se practică vânătoarea prin capturarea de exemplare de păsări, astfel că nu se poate vorbi de o influență negativă pe care această metoda să o aibă asupra populațiilor de păsări.

A arătat că situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond este total eronată, contrară ansamblului probelor administrate. Astfel, în ceea ce privește evaluarea efectivelor speciilor de păsări sedentare, dar și migratoare, a menționat că acestea au fost determinate în conformitate cu protocoalele prevăzute în Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din Romania, București, 2014 elaborat la comanda Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice Direcția Dezvoltare Durabilă și Protecția Naturii, întocmit de un colectiv de specialiști sub coordonarea Științifică a C. și D. o Metodologia de lucru privind punerea în aplicare a protocoalelor anterior menționate sa bazat pe recomandările internaționale si recomandările portalului Uniunii Europene referitoare la raportarea pe art. 12 al Directivei Păsări către UE.

În ceea ce privește studiile de evaluare prin metoda inelarii, prevăzute de Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, a menționat că potrivit informațiilor furnizate de către C., aceasta "poate fi folosită pentru studierea populațiilor de păsări migratoare aflate în pasaj și nu pentru evaluarea populațiilor cuibăritoare".

Astfel, potrivit noilor modificări aduse prin Legea nr. 13/2020 pentru modificarea si completarea Legii vânătorii si a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 se menționează în mod expres la art. 17 alin. (2) din Legea vânătorii că "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorității publice centrale care răspunde de vânătoare."

Prin urmare, susține recurentul se menționează expres în lege că evaluarea se va efectua doar cu privire la speciile de păsări sedentare, nu și la cele migratoare așa cum eronat a reținut instanța de fond. Considerentele Curții sunt netemeinice.

La emiterea ordinului au fost avute în vedere 2 studii succesive de evaluarea a populațiilor de păsări sedentare și migratoare, realizate de către C. si D. conform protocoalelor prevăzute în "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din Romania, București, 2014" elaborat la comanda Ministerului Mediului si Schimbărilor Climatice, ce reprezenta autoritatea publică centrală care răspundea și de vânătoare la acel moment.

În fine, susține că prevederile art. 33 alin. (2), (3) si (4) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost încălcate, așa cum greșit a reținut instanța fondului, având în vedere că perioada de vânătoare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 și ale Directivei Pasări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Un alt motiv de nelegalitate a ordinului contestat l-a reprezentat "tratarea identică a speciilor amenințate și a celor care nu sunt amenințate, prin folosirea aceluiași algoritm de stabilire a cotelor de recoltă".

Recurentul a susținut că instanța a reținut, în mod eronat, că autoritatea a folosit aceleași studii și același algoritm de recoltare, atât pentru speciile amenințate, cât și pentru cele care nu sunt amenințate.

Plecând de la această premisă, a învederat că soluția pronunțată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța ar fi trebuit să anuleze, în parte, actul contestat, doar din perspectiva speciilor amenințate și să-l mențină prin raportare la acele specii care nu sunt amenințate, acest mod de soluționare făcând incident în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 ca temei de recurs.

Mai mult, această motivare a instanței nu este întemeiată pe vreo dispoziție legală, ci se bazează pur și simplu pe dreptul de apreciere al Curții.

În plus, pentru 3 specii - Tururică, Gâscă de vară și Sitarul de pădure - instanța a considerat că Ministerul a "abuzat" de dreptul de apreciere, însă anularea întregului ordin este evident nelegală.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Atât intimata - reclamantă A., cât și intimata - intervenientă B. nu au înțeles să formuleze întâmpinare în cauză.

1.5. Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 7 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat în mod formal de către recurentul-pârât, în condițiile în care niciuna dintre criticile aduse cauzei deduse judecății, prin motivele de recurs, nu se subsumează ipotezelor reglementate de prevederile textului legal amintit, și anume nemotivarea hotărârii, existența unor motive contrare sau străine de natura pricinii.

În acest sens, ceea ce se critică de către recurentul-pârât este nerespectarea, de către instanța de fond a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 care dispun că "Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorității publice centrale care răspunde de vânătoare."

În plus, se observă că, și în dezvoltarea crititicilor de nelegalitate încadrate art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul susține că instanța ar fi trebuit să anuleze în parte ordinul atacat cel puțin pentru speciile care nu sunt amenințate, critică care nu se subsumează ipotezelor reglementate de prevederile textului legal amintit, respectiv nemotivarea hotărârii, existența unor motive contrare sau străine de natura pricinii.

În acest context, Înalta Curte urmează a analiza legalitatea hotărârii curții de apel prin raportare la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. căruia i se subsumează aspectele de nelegalitate invocate de către recurentul-pârât prin memoriul de recurs.

Examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecății, nu relevă că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea acțiunii.

Pentru a reține astfel, analiza realizată în recurs de către Înalta Curte are ce ca punct de plecare obiectul prezentei acțiuni prin care intimata - reclamantă A. solicită anularea a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor 1460 din 24.8.2021 prin care s-au aprobat cotele de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare. Anexele nr. 1-4 ale Ordinului conțin centralizatoare privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021-2022 pentru fiecare fond cinegetic, la speciile enumerate în acestea (în Anexele nr. 1, 2 și 3), precum și numărul maxim de exemplare care pot fi vânate/zi/vânător (în Anexa 4 a Ordinului).

Speciile enumerate în Anexe, atât sedentare cât și migratoare, sunt următoarele: porumbelul gulerat, porumbelul-de-scorbură, turturica, graurul, prepelița, ciocârlia- de-câmp, sturzul-de-vâsc, sturzul cântător, cocoșarul (Anexa 1 a Ordinului); gâsca-de-vară, gârlița mare, găinușa-de-baltă, rața mare, rața mică, rața moțată, rața sunătoare, sitarul-de-pădure, lișița (Anexa 2 a Ordinului); stăncuța, cioara grivă, cioara-de-semănătură, coțofana, gaița, guguștiucul, ierunca (Anexa 3 a Ordinului). Fundamentarea cotelor de recoltă se regăsește în Referatele de aprobare nr. 159286/7.7.2021 și nr. 159360/9.8.2021.

Ordinul nr. 1460/2021, stabilește, prin anexele sale, cotele de recoltă pentru unele specii de păsări admise la vânătoare, pentru perioada 2021-14 mai 2022, precum și numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător.

Acest Ordin a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, care stabilește, la art. 6 alin. (1) lit. f), că una dintre principalele atribuții ale administratorului faunei cinegetice este următoarea:

"stabilește și aprobă anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior și până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare".

Constată Înalta Curte că, anterior emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, prin ordinul nr. 637/2019 au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, iar, prin sentința nr. 37/25.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea reclamantei și au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020, cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare, respectiv ciocârlia de câmp, sturzul viilor, rața cu capul negru și rața sunătoare.

În considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța a reținut, în esență, că Ordinul MAP nr. 673/2019 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 20 și art. 30 din Legea nr. 24/2000 întrucât nu este suficient fundamentat, respectiv "cu încălcarea dispozițiilor art. 17 și 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 și punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 și 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn ratificată prin Legea nr. 13 din 08/01/1998 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 1998, punctul/paragraful nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995 ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000", deoarece "stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, rața cu capul negru și rața sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare și analiză științifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea și analizarea efectelor acestora asupra mediului".

Totodată, Curtea de Apel Brașov a mai reținut că "stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menționate s-a făcut pe baza calculării "mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare" fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existența unor informațiile esențiale pentru stabilirea cotelor de recoltă cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populației unei specii".

Înalta Curte reține că efectul pozitiv al lucrului judecat, înțeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Efectul pozitiv al lucrului judecat, așa cum este reglementat în prezent de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., obligă instanța ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanță a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă și să își argumenteze propriul raționament pe dezlegările anterioare, în condițiile în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior.

Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov deși privește un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinului MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1460/2021 supus controlului judecătoresc în prezenta cauză, care reglementează aceleași cote, dar pentru o perioadă ulterioară.

De asemenea, prin decizia nr. 2482 din 11 mai 2023 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea recursului promovat de autoritatea pârâtă, a menținut sentința nr. 29 din 23 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal prin care instanța a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât, admiterea acțiunii formulate de reclamanta Asociația "E." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, anularea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările și rectificările ulterioare.

De asemenea, a dispus anularea prevederilor anexei nr. 1 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 1 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliță, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoșar, prevederilor anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârlița mare, găinușa de baltă, rață mare, rață mică, rață moțată, rață sunătoare, sitar de pădure, lișiță, prevederile anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuță, cioară grivă, cioară de semănătură, coțofană, gaiță, guguștiuc și ieruncă și prevederile anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, anexe publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 819 bis/26. VIII. 2021 din 26 august 2021, cu modificările și rectificările ulterioare.

În argumentele expuse în susținerea soluției, Curtea în esență a reținut că este învestită cu o cerere de a stabili/verifica dacă există o încălcare a dispozițiilor de transpunere a normei comunitare/încălcare a normei comunitare și nu să constate utilitatea sau oportunitatea normei comunitare.

Pe de altă parte, a arătat că realizarea studiilor pe baza metodei inelării sunt obligatorii și deci, trebuie realizate. Datele obtinute prin metoda inelării sunt cele mai solide și mai relevante date, pentru dinamica demografică a speciilor de păsări. Studiile pe baza metodei inelării oferă informații populaționale vitale pentru vânătoare precum informații depre mortalitatea populațiilor, despre productivitatea și rata de supraviețuire a populațiilor în diverse etape ale vieții, despre abundența populațiilor, iar aceste date demografice sunt, evident, date despre niveluri populaționale. Faptul că studiile prin metoda inelării sunt utilizate pentru estimarea efectivelor aflate în pasaj, reiese din "Ghidul standard de monitorizare a speciilor de interes comunitar din România, ediția 2014". La capitolul 7.2 din Ghid, numit "Protocol de monitorizare pentru migrația speciilor cântătoare" se prezintă ca metodologie de monitorizare a migrației păsărilor cântătoare, "procedura de inelare a păsărilor". Se descrie această procedură menționându-se ca avantaje ale metodologiei faptul că: este ușor de replicat; oferă o imagine relativ bună în ceea ce privește numărul exemplarelor și al speciilor în migrație, în timpul și la locul respectiv, mai ales în cazul paseriformelor. Totodată, la titlul "Rezultate așteptate în urma implementării metodologiei și analizei datelor" se menționează că, rezultatele obținute vor fi stocate și prelucrate de către coordonatorul metodologiei. Numărul "efectivelor în migrație" va fi prezentat în "număr de exemplare aflate pe pasaj"(...) "Datele obținute vor fi folosite, de asemenea, și pentru determinarea tendințelor populațiilor speciilor țintă și dinamica migrației."

În raport cu cele învederate anterior, Înalta Curte a constatat că în mod corect, prima instanță a reținut incidența obligatorie în speță, a jurisprudenței CJUE în materie, și anume, Hotărârea din data de 13 decembrie 2007, Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, în care Curtea de Justiție a obligat Irlanda să transpună în legislația națională prevederile art. 10 din Directivă reținând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 și la Anexa nr. V din Directiva Păsări sunt obligatorii și nu facultative, și prin urmare, constatând nelegala adoptare a prevederilor art. 1 alin. (1) și a anexelor 1-3 din Ordinul 1460/2021.

În ceea ce privește art. 2 și 3 din Ordin1460/2021, aceste articole se raportează la cotele de recoltă aprobate, or în condițiile anulării cotelor de recoltă prevăzute la art. 1, anexele 1-3 din ordin, pe cale de consecință, se impune și anularea acestor două articole subsecvente.

În ceea ce privește greșita anulare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 care permit structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, posibilitatea modificării sau reaprobării cotelor de recoltă aprobate de pârâtul MMAP prin acest ordin, Înalta Curte a reținut că și acestea sunt nefondate.

Dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 prevăd în mod expres faptul că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are competența de a stabili și aproba anual cotele de recoltă pentru speciile admise la vânătoare în calitate de administrator al faunei cinegetice.

Referitor la greșita anulare a dispozițiilor art. 4 din actul administrativ dedus judecății, dezvoltă teoria potrivit căreia dispozițiile normative cu caracter superior, respectiv, prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, nu interzic în mod expres aprobarea modificării cotelor de recoltă direct de către structurile teritoriale ale administratorului faunei cinegetice, respectiv de către Gărzile Forestiere ale căror competențe în acest sens ar fi prevăzute de către art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015.

A apreciat că neinterzicerea expresă în textul legii a delegării unor atribuții către structurile teritoriale de specialitate a aprobării modificării cotelor de recoltă nu echivalează cu atribuirea directă a unor astfel de competențe, cu atât mai mult cu cât legislația secundară - O.U.G. nr. 32/2015, H.G. nr. 743/2015, OMMAP nr. 456/2016 - nu folosesc noțiunea de stabilire și aprobare, ci doar noțiuni adiacente, respectiv monitorizare, implementare, control, noțiuni care în mod evident nu pot fi asimilate termenului de stabilire a cotelor de recoltă. Așadar, în mod legal, a reținut prima instanță că dispozițiile art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021 încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, criticile recurentelor-pârâte dezvoltate sub acest aspect, urmând a fi respinse în consecință.

Relativ la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 743/2015 privind organizarea și funcționarea gărzilor forestier -hotărâre de guvern emisă în temeiul O.U.G. nr. 32/2015-, potrivit cărora "În domeniul cinegetic Gărzile implementează pe raza lor de competență politicile autorității publice centrale care răspunde de silvicultură în activitățile de administrare și gestionare a fondului cinegetic al României, de protecție a faunei de interes cinegetic, de exercitare a vânătorii și de inspecție și control al regimului cinegetic", text de lege care ar justifica legalitatea dispozițiilor art. 4 din OMMAP nr. 1460/2021, întrucât dispozițiile art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 143/2015 fac referire exclusiv la implementarea de către Gărzile Forestiere a politicilor autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, atribuție care în niciun caz nu se poate confunda cu delegarea de competență în favoarea acestor structuri în ceea ce privește stabilirea cotelor de recoltă.

Prevederile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea și functionarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor potrivit căruia, în exercitarea atribuțiilor sale Ministrul Mediului Apelor și Padurilor are posibilitatea emiterii de ordine și instrucțiuni care pot avea caracter normativ sau individual este, în fapt, un argument în favoarea anulării art. 4 din Ordinul MMAP nr. 1400/2021. Astfel, aprobarea cotelor de recoltă în baza art. 6, alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006 se face printr-un Ordin de Ministru, respectiv printr-un act administrativ cu caracter normativ, potrivit art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020, întrucât acest act administrativ-normativ este apt să producă efectele juridice necesare pentru actualizarea conținutului său, constând în emiterea autorizațiilor de mediu de către APM-uri dar și în emiterea autorizațiilor de vânătoare de către gestionari. Mai mult decât atât, întrucât actul administrativ este prin definiție generator de efecte juridice, odată cu generarea acestor efecte, urmează a se naște și posibilitatea blocării acestor efecte prin contestarea (anulare/suspendare) a actului respectiv.

Înalta Curte reține că, art. 5 din Ordinul MMAP contravine dispozițiilor art. 6 și art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la dispozițiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară și suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea 407/2006.

Arată, în primul rând, în textul art. 5 din Ordin, MMAP stipulează că acest articol a fost adoptat "pentru aplicarea prevederilor art. 34 din Legea 407/2006". În al doilea rând, sintagma "numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului" din conținutul art. 77 din Legea 24/2000 indică faptul că necesitatea emiterii/adoptării unor ordine precum cel contestat trebuie să rezulte dintr-o normă de ordin superior.

Constată instanța de control judiciar că, din textul art. 34 din Legea 407/2006, rezultă cu claritate că vânarea exemplarelor de faună sălbatică aflate în intravilan se face în limitele/cu respectarea cotelor de recoltă și a derogărilor stabilite, în condițiile în care cotele se stabilesc în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006, iar derogările se stabilesc în baza art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007. Totodată din interpretarea art. 34 nu rezultă abilitarea MMAP de a stabili/aproba cote suplimentare de recoltă (pentru situațiile în care: cotele de recoltă la speciile de păsări au fost realizate sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare) printr-o dispoziție specială care să deroge de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006.

Așadar, reiese că dispozițiile art. 34 din Legea 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic -sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin prezentul Ordin-, printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităților, ceea ce înseamnă că, din perspective art. 34 din Legea 407/2006, nu există necesitatea emiterii/adoptării art. 5 din Ordinul Contestat.

În ceea ce privește art. 4 și art. 5 din Ordinul nr. 1460/2021, Înalta Curte constată că aceste două articole nu sunt fundamentate, deși au o existență de sine stătătoare nefiind în relație de dependență cu prevederile art. 1 din Ordin. Nici, în referatul DMRC nr. x/07.07.2021 și nici în Referatul x/09.08.2021 nu există nicio justificare a adoptării prevederilor art. 4 și art. 5 din Ordinul nr. 1400/2020, astfel că, în mod corect, instanța de fond a reținut că acest aspect contravine prevederilor art. 6 și art. 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Raportat la cele anterior prezentate, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. aceasta pentru că, în litigiul anterior soluționat, instanțele au cercetat legalitatea actelor contestate, iar intimata-reclamantă a prezentat argumente similare, astfel încât se poate reține identitatea de situații juridice care să oprească analiza punctuală a justificărilor.

Reluarea în cadrul prezentului litigiu a exact acelorași argumente și invocarea acelorași temeiuri care au fost deja examinate prin decizia nr. 2482 din 11 mai 2023 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 este în mod evident contrară efectului pozitiv al lucrului judecat de care se bucură această sentință, deoarece, dacă s-ar relua dezbaterea s-ar putea ajunge la o cu totul altă soluție, ceea ce ar lipsi de eficiență o hotărâre judecătorească definitivă. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în acest proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 48 din 26 mai 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 21 februarie 2024.