ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1191/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A., organizație neguvernamentală de protecție a mediului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, reprezentat prin Ministrul Mediului Apelor și Pădurilor a solicitat suspendarea Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la uncie specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819/26. VIII.2021 din 26 august 2021.

Prin sentința civilă nr. 113 din data de 26 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1460 din 24.08.2021 al ministrului mediului, apelor și pădurilor, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial nr. 819/26.08.2021, respectiv în Monitorul Oficial nr. 819/bis/2021, până la pronunțarea instanței de fond.

A admis cererile de intervenție accesorie formulate de B. și de C..

A respins cererile de intervenție accesorie formulate de D., de E., de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.

De asemenea, a respins cererea formulată de C. privind cheltuielile de judecată.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs împotriva încheierii din data de 22 noiembrie 2021 și a sentinței nr. 113 din 26 noiembrie 2021 ale Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

Intervenientele E. și Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA au declarant recurs împotriva sentinței nr. 113 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A. Recurentul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR și PĂDURILOR,

A formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., împotriva încheierii de ședința din 22.11.2021 și a sentinței civile nr. 113 din data de 26.11.2021 pronunțate de Curtea de Apel Targu Mureș în dosarul nr. x/2021, solicitând, în principal, casarea cu trimitere, în subsidiar casarea și, în urma reținerii spre rejudecare, respingerea cererii pentru lipsă calitate procesuală activă, respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibila, sau ca nefondată, cu cheltuieli de judecată .

În susținerea acestor solicitări, arată că sentința este nemotivată, în ceea ce privește lipsa calității procesuale active și lipsa interesului, respectiv este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii intimatei pentru lipsa procedurii prealabile, cât și în ceea ce privește modalitatea în care instanța a dezlegat fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor nr. 1460/24.08.2021 ("OMMAP nr. 1460/2021").

I. Considerații privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuala activa a intimatei/la lipsa de interes și la îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente - incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin Sentința recurată, se observă ca instanța de fond s-a limitat doar la a enumera Decizia ICCJ nr. 8/2020, art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum și dispozițiile Legii nr. 554/2004, fără a indica în concret care sunt considerentele pentru care reclamanta deține calitate procesuală activă/interes în formularea cererii.

Astfel, instanța a reținut doar că se verifică aceasta legătură/acest interes menționată în cuprinsul Deciziei ÎCCJ nr. 8/2020, de unde rezultă și calitatea de a formula cererea de chemare în judecată. De asemenea, instanța a dat eficiență "dispozițiilor legale menționate, inclusiv dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum și dispozițiilor speciale din Legea nr. 554/2004 care impun persoanei vătămate/organism social care intervine pe lângă interesul public afirmat să demonstreze și un interes privat".

Astfel că, în realitate, toate considerentele încheierii recurate sunt simple alegații de ordin pur teoretic.

De asemenea, în ceea ce privește analiza îndeplinirii în speță a existenței condiției pagubei iminente, instanța de fond s-a limitat exclusiv la a menționa că stabilirea cotelor de recoltă în maniera realizată are implicații asupra conservării biodiversității faunei cinegetice și păstrării echilibrului ecologic, făcând trimitere și la principiul precauției.

Chiar și în măsura în care instanța de fond ar fi apreciat ca argumentele sunt neîntemeiate, era imperios a fi prezentat în considerentele hotărârii judecătorești raționamentul juridic care a determinat-o să înlăture fiecare argument în parte.

Curtea de Apel Târgu Mureș avea, așadar, obligația de a soluționa cauza prin raportare atât la susținerile de fapt și de drept ale intimatei-reclamante, cât și ale ministerului, urmând a pronunța o soluție motivată, întemeiată pe toate aspectele invocate de către părți.

Astfel, se observă că în considerentele sentinței recurate, apărările formulate de către minister nu se analizează în mod efectiv.

Așadar, deși ne aflăm în prezența unei cereri privind suspendarea executării unui act administrativ, totuși instanța de fond avea obligația de a analiza argumentele în mod real. Or, această analiză nu poate fi dovedită decât prin intermediul considerentelor hotărârii judecătorești.

Chiar și în măsura în care, în urma analizei astfel efectuate, instanța de fond ar fi apreciat în continuare că motivele invocate privesc de fapt fondul problemei litigioase, totuși persista obligația acesteia de a argumenta temeinic soluția sa.

Mai mult decât atât, analizând chiar și praticaua încheierii și Sentinței recurate, se observă că nu se prezintă întocmai toate apărările formulate prin întâmpinare de către minister, ci doar argumentele invocate de către intimata-reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, o astfel de modalitate lacunară de motivare a unei hotărâri judecătorești nu poate echivala decât cu o necercetare a fondului cauzei, neavând nicio garanție că argumentele invocate au fost examinate în mod efectiv și real de către Curtea de Apel Târgu Mureș.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Astfel, în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de alta parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar hotărârea fiind lipsita de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unui proces are dreptul de a prezenta judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar sa le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât daca observațiile părților sunt corect examinate de către instanța, instanța care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta.

Chiar dacă s-ar presupune că instanța de fond și-ar fi însușit integral apărările intimatei-reclamante (deși nici măcar o astfel de precizare nu este făcută!), aceasta trebuia să indice, pentru respectarea cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., propriile motive de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând motivele pentru care au fost reținute ca întemeiate argumentele invocate de aceasta, respectiv dacă vreunul dintre aceste argumente a fost înlăturat ca neîntemeiat.

Cât timp în considerentele hotărârii, instanța nu analizează împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evoca normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în cauza dedusa judecății, soluția exprimata prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Faptul că toate considerentele instanței de fond nu reprezintă o motivare a hotărârii rezultă și din practica judiciară (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 708R din data de 19.04.2011, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VI-a comerciala prin care instanța a reținut ca lipsa unei motivări coerente și suficiente a judecătorului echivalează cu lipsa motivării hotărârii:

"maniera extrem de succinta în care se exprima considerentele soluției face hotărârea data criticabila din perspectiva legalității, în măsura în care mi creează transparenta asupra silogismului judiciar care explica și justifica dispozitivul și nu arata, la situația concreta supusa judecării, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate. ")

Exigenta motivării impune prezentarea coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanta aspectelor deduse în judecata de către parte.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituția României și a art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Întreaga jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului se raliază opiniei conform căreia instanța de fond trebuie sa răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, iar obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de către părți este justificata cat timp "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat an control public al administrării justiției".

Prin jurisprudența deja consacrata a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea arata ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților unui proces de a-si prezenta apărările pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implica, mai ales, în sarcina instanței de judecata, obligația de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor și cererilor de proba ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora. 3

Prin urmare, având în vedere lipsa unei motivări adecvate a încheierii recurate și a sentinței recurate, solicită admiterea recursului cu consecința casării Sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Targu Mureș.

II. Considerații privind nelegalitatea considerentelor referitoare la legitimitatea procesuala activa a intimatei/la lipsa de interes - incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire concreta la incidența motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătam ca raționamentul instanței în ceea ce privește constatarea existentei legitimității procesuale active a intimatei este urmare a unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor incidente din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004)", prin raportare inclusiv la Decizia RIL nr. 8/02.03.2020 ("RIL") și a dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005.

Astfel, relevante sunt următoarele dispoziții din Legea nr. 554/2004, ce au fost greșit aplicate și interpretate de către instanța de fond:

art. 1 alin. (1):

"Orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat și public'";

art. 8 alin. (1): persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la ort. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 definește noțiunea de persoana vătămata, ca fiind "orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vătămata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, far a personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invoca vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate'".

În legătura cu noțiunile de "drept" și "interesul legitim", Legea nr. 554/2004 reglementează minatoarele definiții:

- potrivit art. 2 lit. o), drept vătămat reprezintă:

"orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ";

- potrivit art. 2 lit. p), interesul legitim privat reprezintă "posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat";

- potrivit art. 2 lit. r), interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autorităților publice".

Având în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (1l) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat", precum și calitatea de asociație a intimatei, apreciem ca prezintă importanta și clarificarea noțiunii de "organism social interesat", reglementata de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv:

"organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative Calitatea procesuala activa presupune identitate dintre titularul cererii de chemare în judecata și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății"

În mod greșit a analizat instanța de fond cererea de chemare în judecata și calitatea procesual activa a intimatei.

În concret, la pagina nr. 11 din încheierea de ședința recurată, instanța de fond, deși retine RIL-ul pronunțat prin Decizia nr. 8/02.03.2020, interpretează și aplica greșit conținutul acestuia, dând o interpretare și aplicare eronata și art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, care definesc noțiunile de interes legitim privat, respectiv interes legitim public.

Astfel, prin Decizia nr. 8/2020, ICCJ (Complet RJL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit ca "in interpretarea și aplicarea unitara a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s) și art. 8 alin. (11) și (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocării unui interes legitim privat, acesta din urma decurgând din legătura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului".

La pagina nr. 90 din motivarea RJL se retine expres ca "(...) nu este suficienta menționarea în statut a activității de apărare a interesului public ca scop principal al respectivului organism (...)".

Or, instanța de fond a apreciat că se verifică această legătură/acest interes, de unde rezultă și calitatea de a formula cererea de chemare în judecată. De asemenea, instanța a dat eficienta "dispozițiilor legale menționate, inclusiv dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005, precum și dispozițiilor speciale din Legea nr. 554/2004 care impun persoanei vătămate/organism social care intervine pe lângă interesul public afirmat să demonstreze și an interes privat".

Deci, interesul intimatei este justificat, chiar de către ea însăși, pe baza actelor sale constitutive, într-o formă mai mult decât generală, care nu este de natură să asigure complinirea rigorilor impuse prin RIL.

În ipoteza din prezenta cauză, în care titularul acțiunii este subiect de drept public, se impune ca acesta sa dovedească faptul ca a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului legitim privat, chestiune asupra căreia intimata nu a făcut nicio precizare concretă, nici prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior, pe parcursul dezbaterilor.

Într-adevăr, intimata a prezentat anumite argumente prin care a încercat să își legitimeze calitatea procesuala activa, însă aceste mențiuni nu îi acordă acesteia legitimitate procesuală activa de facto, atâta vreme cât, așa cum s-a arătat anterior, această chestiune de drept trebuie analizată obligatoriu prin raportare la existența unui drept sau interes legitim privat care a fi fost lezat prin actul administrativ atacat, interes decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele Asociației, potrivit statutului.

Toate argumentele intimatei cu privire la presupusa existenta a calității sale procesuale active sunt argumente care se circumscriu sferei interesului public, neindicând în concret care este interesul privat vătămat prin OMMAP nr. 1460/2021.

Mai mult, invocarea dispozițiilor art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 apare ca fiind lipsită de consecințe juridice, întrucât acest text de lege nu trebuie analizat singular, ci în concordanță și în continuarea celorlalte articole ale acestui act normativ.

Or, din economia întregului act normativ, rezultă cu evidență că litigiile care au ca obiect protecția mediului, având ca obiect anulare act administrativ și în care organizațiile neguvernamentale au calitate procesuală activă indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, sunt cele având ca obiect anularea actelor de reglementare vizate de O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv:

"acte de reglementare - decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizație de mediu, autorizație integrata de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizație privind activități cu organisme modificate genetic".

Așadar, nu orice act administrativ care ar avea un impact negativ asupra mediului (în cazul de față, care ar afecta negativ biodiversitatea, după cum susține reclamanta) poate fi contestat prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 195/2005, ci numai acelea care se încadrează în prevederile art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2005.

Or, Ordinul MMAP nr. 1460/2021 nu reprezintă un act de reglementare în înțelesul O.U.G. nr. 195/2005, astfel încât dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 195/2005 nu sunt incidente în speța de față.

Pe cale de consecință, întrucât actul administrativ atacat nu face parte din actele de reglementare, legalitatea acestuia neputând fi analizată prin prisma dispozițiilor art. O.U.G. nr. 195/2005, este evident că nici instanța nu se poate prevala de dispozițiile art. 20 alin. (6) din același act normativ în motivarea soluției privind legitimitatea procesuală activă a reclamantei.

De asemenea, o altă consecință a celor mai sus prezentate este aceea că nu ne aflam în prezența vreunor dispoziții legale speciale, care să se aplice cu prioritate în analiza excepției invocate de subscrisul, în speța rămânând incidente exclusiv prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s), art. 8 alin. (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, cu luarea în considerare a interpretării date de ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 8/2020.

În consecință, considerentele instanței de la pagina nr. 11, paragraful nr. 2, apar ca fiind în dezacord cu legea, fiind eronate; cert este faptul că enumerarea dispozițiilor legale nu este de natură a contura un interes privat, prin raportare inclusiv la dispozițiile art. 32 și 33 C. proc. civ. conform cărora interesul implică un folos efectiv, un avantaj, care se subsumează în speța de fata obiectului de activitate aplicat, particular al unei entități non-profit, specificitate care nu există.

Prin urmare, având în vedere argumentele expuse supra, solicită admiterea motivelor de recurs referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond referitoare la legitimitatea procesuală activă a intimatei si, pe cale de consecință, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

III. Considerații privind nelegalitatea soluției pronunțate pe excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării OMMAP nr. 1460/2021 fata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile

Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat ca se impune respingerea ca nefondata a acestei excepții, reținând ca, pentru a putea formula o cerere de suspendare a executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond, este suficient ca reclamantul sa probeze ca a sesizat autoritatea publica emitenta sau pe cea ierarhic superioara cu o plângere prealabila în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004"), cu luarea în considerare a faptului ca niciun text de lege nu prevede, ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, cerința fiind exclusiv de sesizare a autorității publice emitente.

Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atunci când a concluzionat ca se impune respingerea excepției întrucât reclamanta a sesizat, în condițiile legii, cu plângere prealabilă autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui executare se solicita a fi suspendata și ca este îndeplinită cerința expres prevăzută din acest sens.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond".

De asemenea, art. 7 din Legea nr. 554/2004 statuează ca:

"(l)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămata, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabila, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. (l')In cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabila poate fi formulata oricând. (2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3)Este îndreptățită să introducă plângere prealabila și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabila, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoștința, pe orice cale, de conținutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoștința, pe orice cale, de conținutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum și cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripție.

(4) Plângerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la ari. 2 alin. (1) Ut. g).

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabila.

(6) Plângerea prealabila în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcuta în termen de 6 luni, care va începe sa curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; b)de la data când reclamantul a cunoscut cauza anularii, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului."

Așadar, textul art. 14 alin. (1) din Legea ni-. 554/2004 este foarte clar, în sensul ca stabilește una din condițiile de admisibilitate a acțiunii în suspendarea executării unui act administrativ, ca fiind dovedirea sesizării autorității emitente în condițiile art. 7 din aceeași lege, care reglementează procedura plângerii prealabile.

De asemenea, un aspect extrem de important este acela ca prezentul demers judiciar, chiar daca are ca obiect o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea ni-. 554/2004, reprezintă tot o acțiune în contencios administrativ care, pentru a fi admisibilă, trebuie sa îndeplinească cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta [...]."

În opinia recurentului, pentru o corectă și legală soluționare a acestei excepții, dispozițiile art. 14, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 trebuie privite corelat, pentru ca împreună, textele de lege amintite prefigurează o procedură unitară care reglementează condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni având ca obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiata pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aspectul care de-o parte, temeiul de drept al prezentului demers judiciar este reprezentat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se face referire la sintagma "sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare'" nu exclude prezenta acțiune din sfera acțiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie sa fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa.

Obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile rezultă fără putință de tăgadă din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămata într-un drept sau interes legitim putându-se adresa instanței de contencios numai daca este nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau dacă nu a primit niciun răspuns la plângerea prealabilă în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr 554/2004.

De asemenea, în mod evident, menționarea sintagmei "sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare'" în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia opțiunii legiuitorului ca demersul de suspendare a executării actului administrativ sa fie grefat pe un context procesual predefinit de o cerere îndreptata împotriva actului administrativ, cerere care trebuie sa parcurgă toate etapele procesului administrativ, inclusiv etapa administrativa prealabila sesizării instanței, în integralitatea acesteia.

Or, devine evident ca acest context procesual preexistent sesizării instanței de contencios administrativ nu se rezuma la unicul fapt al înregistrării plângerii prealabile la autoritatea emitenta.

Nu în ultimul rând, contrar celor reținute de instanța de fond, arătam ca daca intenția legiuitorului ar fi fost în concordanta cu interpretarea data de instanța de fond, atunci textul de lege ar fi prevăzut în mod expres o derogare de la dispozițiile imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, atâta vreme cat nu se fac astfel de distincții în chiar cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raționamentul Curții de Apel Târgu Mureș nu are niciun fundament.

Așadar, cu luarea în considerare a argumentelor anterior expuse, ținând cont și de faptul că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv, acesta s-a limitat doar la a formula plângere prealabila către Ministerul Mediului, Apelor și fără să aștepte răspunsul la respectiva cerere, adresându-se direct instanței de judecată, solicită instanței de control judiciar admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

IV. Considerații privind nelegalitatea soluției pronunțate cu privire la îndeplinirea condiției existentei cazului bine justificat

Apreciază că soluția pronunțată de instanța pe cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executării OMMAP nr. 1460/2021, prin prisma constatării îndeplinirii cerinței existenței unui caz bine justificat, este nelegală, prin raportare la normele de drept material incidente, reținute de instanța de fond indicate în cele ce urmează:

Nu a existat o metodă clară de calcul, transparentă și științifică pentru determinarea cotelor de recoltare;

Cotele de recoltare au în vedere și păsările migratoare, cu toate că nu sunt indicate date cu privire la lit. c) din Anexa nr. 8 (date asupra nivelurilor populațiilor de specii migratoare și metoda obținerii lor);

Raportările în temeiul art. 12 din Directiva Păsări au fost deja efectuare și apreciate de instanțele anterioare ca fiind insuficiente în susținerea legalității cotelor de recoltare (din cauza intervalului temporar de referință mult prea îndepărtat de cel inserat în Ordin); România a fost singurul stat membru care nu a furnizat un raport referitor la păsări (Nota nr. 3) care să fie valorificat la acest nivel.

Contrar celor reținute de instanță în mod total nelegal, arată că prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-au modificat în anul 2020 (prin Legea nr. 13/2020) fiind eliminată prevederea referitoare la evaluarea speciilor de păsări migratoare pe fiecare fond cinegetic.

Arată că forma actuală a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 este următoarea: "(2)Studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorității publice centrale care răspunde de vânătoare."

Ordinul nr. 1460/2021 a fost precedat de documentare și analiza științifică prin studiile pe care subscrisul le-a efectuat împreună cu F. și G..

Stabilirea cotelor de recolta s-a realizat prin raportare la realizările cotelor de recoltă din anii anteriori, iar nu la cotele de recoltă aprobate în ultimele 5 sezoane de vânătoare așa cum s-a calculat în anii anteriori, existând astfel o diferență între acestea ce nu trebuie neglijată, după cum urmează:

- la specia porumbel gulerat cota este de 20.493 ex. fata de 37.341 ex. anul trecut;

- la specia porumbel de scorbura cota este de 937 ex. fata de 2.669 ex. anul trecut;

- la specia turturica cota este de 22.376 ex. fata de 41.432 ex. anul trecut;

- la specia graur cota este de 46.855 ex. fata de 84.480 ex. anul trecut;

- la specia prepeliță cota este de 160.613 ex. fata de 252.299 ex. anul trecut;

- la specia ciocârlia de câmp cota este de 22.9731 ex. fata de 399.844 ex. anul trecut;

- la specia sturz de vase cota este de 6.195 ex. fata de 19.995 ex. anul trecut;

- la specia sturz cântător cota este de 2.867 ex. fata de 9.669 ex. anul trecut;

- la specia porumbel gulerat cota este de 20.493 ex. fata de 37.341 ex. anul trecut;

- la specia cocosar cota este de 22.594 ex. fata de 61.522 ex. anul trecut;

- la specia gâsca de vară cota este de 7.045 ex. fata de 13.940 ex. anul trecut;

- la specia gârlița mare cota este de 30.396 ex. fata de 50.212 ex. anul trecut;

- la specia găinușa de baltă cota este de 1.458 ex. fata de 3.259 ex. anul trecut;

- la specia rața mare cota este de 92.867 ex. fata de 131.120 ex. anul trecut;

- la specia rața mică cota este de 39.950 ex. fata de 58.495 ex. anul trecut;

- la specia rața moțată cota este de 357 ex. fata de 3.628 ex. anul trecut;

- la specia rața sunătoare cota este de 243 ex. fata de 2.303 ex. anul trecut;

- la specia sitar de pădure cota este de 6.107 ex. fata de 14.336 ex. anul trecut;

- la specia lișită cota este de 5.868 ex. fata de 14.885 ex. anul trecut;

- la specia guguștiuc cota este de 8.4301 ex. fata de 124.451 ex. anul trecut;

- la specia ierunca cota este de 236 ex. fata de 607 ex. anul trecut.

Facem precizarea ca activitatea de vânătoare prin metoda capturării nu este utilizata în România decât în scop științific, de către ONG-uri care au acest obiect de activitate (ex. F., G., H.), astfel ca acest tip de activitate nu are impact asupra populațiilor de păsări migratoare.

In aceste condiții, deși menționată în Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007 ca studii și cercetări necesare pentru asigurarea protecției, managementului și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări, în urma preluării acestei prevederi din Directiva Păsări, metoda capturării nu produce efecte asupra populațiilor de păsări.

În mod eronat a reținut instanța de fond, așa cum s-a arătat și la fondul cauzei, recurentul a indicat fără echivoc raportările care susțin metoda de calcul folosita.

Astfel, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a folosit în procedura de analiza a datelor referitoare la nivelurile populationale ale principalelor specii de păsări și la statutul de conservare informațiile furnizate de I., înscrise pe site-ul acestei organizații, precum și cele furnizate de către F. și de G. pentru raportarea de către România în baza art. 12 din Directiva Păsări.

Chiar daca la nivel european exista și alte organizații care publica date despre populațiile speciilor de păsări, I. este instituția internațională care stabilește standardele de protecție (a vieții sălbatice) și la care se face raportarea privind statutul de protecție. Studiile de cercetare efectuate în perioada 2008 -2013 și 2013-2018 sunt desfășurate conform metodologiei acceptate de CE (fiind realizate pe fonduri europene) iar rezultatele acestor studii sunt raportate de România la CE. Ele prezintă statutul de conservare al speciilor de păsări cuprinse în studiu, printre care și cele admise la vânătoare.

În perioada 2008-2013 s-a realizat de către F. estimarea populațiilor de păsări în vederea raportării în baza art. 12 din Directiva Păsări către UE. în baza acestor date a fost realizat Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România din care au fost preluate efectivele speciilor pana în anul 2012. în urma acestui studiu au reieșit efectivele care sunt înscrise în anexele nr. 2 ale referatului pentru cele 25 de specii de păsări începând cu anul 2008/2010 și pana în anul 2012.

În perioada 2013-2018 s-a realizat de către F. și G. estimarea populațiilor de păsări în vederea următoarei raportări în baza art. 12 din Directiva Păsări către UE, reieșind efectivele care sunt înscrise începând cu anul 2013 și pana în prezent, urmând a se modifica după realizarea următorului studiu.

Având în vedere statutul de conservare al majorității speciilor incluse pe anexa ni*. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au propus cote de recolta, dar și nivelul populațiilor acestora la nivelul Europei, prezentate în Anexa nr. 2 la Referatul de aprobare nr. x/07.07.2021, cotele de recoltă aprobate sunt de natură să asigure conservarea speciilor chiar și în cazul speciei turturică care este încadrată ca vulnerabilă dar cu o populație la nivelul Europei situată între 11.900.000 și 8.570.000 exemplare, iar cota de recoltă propusă reprezintă sub 0,3% din aceasta populație. Mai mult, cota de recoltă propusă prin actul normativ respectă propunerile formulate de către Comisia Europeana transmise în luna iulie anul curent, situându-se sub 50% din media cotelor de recolta aprobate între 2013-2018. Astfel, pentru speciile de păsări migratoare care prezintă elemente de îngrijorare, Comisia Europeană a notificat statele membre cu privire la mărimea cotelor de recolta, ceea ce nu este cazul pentru celelalte specii de păsări migratoare.

MMAP nu a mai aprobat cote de recolta la 9 din speciile de păsări motivat de efectivele prezentate de acestea corelat cu statutul acestora de conservare.

Mai mult, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 prevede că "În scopul conservării biodiversității, regimul juridic al vânării mamiferelor și păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege și de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 57/2007privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice"

După cum se poate observa aceasta prevedere nu instituie o obligație în sarcina administratorului faunei cinegetice, ci reglementează aspectul ca pentru conservarea biodiversității, vânătoarea se realizează și cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 57/2007, iar recoltarea legala a acestora se realizează cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone, etc.

Art. 33 alin. (3), (4) și (8) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice aprobata prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, conțin următoarele prevederi:

"(3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5 C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere și creștere a puilor. " "(4) în cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5 C, este interzisa vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit."

"(8) Pentru asigurarea protecției, managementului și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuție include teritoriul României este necesara realizarea de studii și cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8."

Niciuna din aceste prevederi nu este încălcată prin OMMAP nr. 1460/2021 deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilita, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007 și ale Directivei Păsări, prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește studiile de evaluare prin metoda inelarii, reținute de instanța ca o condiție esențială în promovare ordinului, prevăzute de Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, se face precizarea că "metoda inelării" nu este o metodă de evaluare/estimare a mărimii populațiilor de păsări, aceasta fiind o metodă prin care se realizează cercetarea/studierea păsărilor, în special a celor migratoare.

În manualul intitulat "Elemente de Ornitologie - Note de curs", al Universității București, Facultatea de Biologie, autor Lector dr. Nicolae Crăciun, București, 2008, la Capitolul IX - Metode de cercetare a păsărilor, Secțiunea 45 - Metode ecologice (ii) Metode pentru studiul migrației, se precizează următoarele:

"(ii) Metode pentru studiul migrației. Principala metoda folosita pentru studiul migrației sezoniere și a deplasărilor locale ale populațiilor de păsări este metoda inelarii. Adulții și puii simt prinși cu plase ornitologice și sunt inelați cu inele oficiale, standardizate la nivel internațional. Rolul de colectare și centralizare a datelor de capturare, lansare și recapturare revine Centralei Ornitologice Romane, fondata în 1933, obținându-se astfel informații valoroase privind căile de migrație și cartierele de iernare a păsărilor."

Inclusiv F., în realizarea studiilor asupra păsărilor migratoare cu privire la estimarea numărului acestora, recunoaște prin scrisoarea nr. 2385/16.09.2019 ca nu folosește aceasta metoda, respectiv, " estimarea numărului de ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) menționat la pag. 336 din Atlasul Păsărilor de interes comunitar din România", ediția 2015 la care face trimitere Ministerul Apelor și Pădurilor în comunicatul de presă nu s-a efectuat prin metoda "Inelării" (metoda indicata la Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007) ci prin alte metode. Metoda inelarii poate fi folosită pentru studierea populațiilor de păsări migratoare aflate în pasai și nu pentru evaluarea populațiilor cuibăritoare.

Studiul păsărilor prin metoda inelarii se realizează în cadrul temelor de cercetare privind migrația păsărilor, pentru stabilirea cailor/culoarelor de migrație și a locurilor de migrație și nu pentru estimarea (evaluarea) populațiilor de păsări.

Alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, prevede în mod expres activitățile care sunt interzise în vederea protejării tuturor speciilor de păsări, iar la alin. (8) este prevăzut faptul ca pentru asigurarea protecției, managementului și utilizării durabile speciilor de păsări este necesara realizarea de studii și cercetări având ca subiect temele prevăzute în Anexa nr. 8 la aceasta.

Astfel, din economia textului de lege, se înțelege că măsurile dispuse de alin. (2) al art. 33 sunt obligatorii de realizat, iar dispozițiile alin. (8) al aceluiași articol sunt complementare fără a fi însă obligatorii în scopul aprobării cotelor de recoltă.

Concluzia celor anterior menționate este aceea că stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sedentare și migratoare nu este corelată sau condiționată de realizarea studiilor și cercetărilor prevăzute în Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, așa cum reține instanța.

În sensul celor afirmate cu privire la "metoda inelării" este relevant de menționat cele susținute de CJUE, din care se desprinde fără echivoc faptul că această este o metodă de cercetare și nu de evaluare/estimare.

Mai mult, așa cum s-a arătat, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a realizat în decursul timpului, prin organisme specializate, astfel de cercetări asupra populațiilor de păsări migratoare, iar în scopul protejării, pe lângă adaptarea legislației, în temeiul O.U.G. nr. 57/2007, au fost înființate 13 parcuri naționale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanta comunitara și în mod special pentru păsări, 148 de situri de protecție avifaunistică. în toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii realizându-se cu respectarea planurilor de management sau fiind interzisa, (a se vedea site-ul http://mmediu.ro/articol/baza-de-date-privind-ariile-naturale-protejate-si-aprobarea-planurilor-de-management-ale-acestora/1664 precum și link-ul https://www.x.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/23-de-noi-arii-naturale-protejate-din-romania-vor-fi-incluse-in-reteaua-ecologica-europeana-natura-2000)

Contrar celor reținute de instanță, nu există nicio prevedere legala care să oblige autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare să aprobe cotele de recoltă pentru speciile de păsări migratoare în baza unor metode clare de calcul transparente și științifice care să colecteze date de reproducere.

În ceea ce privește reținerile instanței cu privire la specia turturică, precizează că prin scrisoarea Comisiei Europene sunt emise recomandări, iar nu stabilite obligații.

Astfel, România urmând soluția adoptata de către Bulgaria, Cipru, Italia și Malta (paragraful 2 din scrisoarea CE) a aprobat recoltarea unui număr de 22376 exemplare ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din cotele de recolta aprobate în perioada 2013-2018.

Poziția MMAP este corecta și legala, iar Curtea nu are clara imaginea de ansamblu a unei lucrări de evaluare, care se realizează pe parcursul unui an de zile, pentru fiecare specie de fauna, pe fiecare fond cinegetic.

Pentru a se ajunge la rezultatele care stau ulterior la baza stabilirii cotelor de recolta pentru mamiferele sedentare și a celor 2 specii de păsări sedentare se realizează observații și numărători în toate perioadele anului, ceea ce nu se poate realiza în cazul unor specii de păsări care stau pe teritoriul țării doar câteva săptămâni și care pot fi văzute și pe mai multe fonduri cinegetice, ceea ce ar duce la o înregistrare multiplă și deci la efective nereale.

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, reglementează activitatea de management al faunei cinegetice și de practicare a vânătorii, inclusiv pentru unele specii de păsări migratoare pentru care Directiva Păsări acorda dreptul de recoltare.

Contrar celor reținute de instanța, Directiva Păsări, precum și celelalte tratate sau acorduri menționate de către reclamanta nu prevede o metodologie științifică, nici pentru evaluarea efectivelor speciilor de păsări migratoare care sa se desfășoare pe teritoriile statelor membre, și nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recolta, iar MMAP a avut la baza stabilirii cotelor de recolta pentru speciile de păsări migratoare, datele prezentate în lucrări științifice realizate de alte entități cu expertiza în domeniu. Studii care sunt luate în considerare de către foruri internaționale dar sunt blamate și nerecunoscute de către organisme din România și chiar instanțe de judecata.

Instanța nu a ținut cont de argumentele prezentate de MMAP cu privire la faptul ca la stabilirea cotelor de recolta au fost luate în considerare datele prezentate pe site-ul I., cat și estimările efectivelor de păsări prezentate în Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România ediția 2015 întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Direcția Biodiversitate sub coordonarea științifică a F. și a G. și nici faptul ca datele furnizate de acest site au fost transmise și de către România în baza obligațiilor ce le are conform directivelor europene.

Curtea a reținut că modul de stabilire al cotelor de recoltă nu este fundamentat pe o bază științifică, însă nu a precizat dacă există sau dacă i-a fost prezentată o astfel de bază științifică de calcul/stabilire a cotelor de recoltă, rezumându-se să facă trimitere doar la principiile prevăzute de O.U.G. nr. 57/2007 unde nu este prevăzută o astfel de modalitate.

În acest context, în mod clar, cel puțin la o simplă pipăire a fondului nu transpare niciun motiv de vădita nelegalitate și care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură OMMAP nr. 1460/2021.

În concluzie, în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.

V. Considerații privind nelegalitatea soluției pronunțate cu privire la îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente

Referitor la paguba iminentă, instanța de fond a aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 la situația particulară a spetei.

Cu prioritate arătam ca aceasta condiție este indisolubil legată de condiția caz