ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 648/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal sub numărul unic de dosar x/2020, reclamanta Asociația "A." Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor suspendarea parțială, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, după cum urmează:

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 3 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguștiuc, ieruncă, prepeliță, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă și stăncuța";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 4 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile gâscă de vară, gârlița mare, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață cu cap castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare și rață cu cap negru";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 5 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: lișița, găinușa de baltă, sitar de pădure, becațina comună, becațina mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coțofană și gaiță";

- suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020

- suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor art. 10, alin. (1), (2) și (3) din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, în consecință:

S-a dispus suspendarea executării art. 4 și art. 10 alin. (1), (2) și (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum și a Anexelor nr. 3, nr. 4 și nr. 5 ale aceluiași Ordin, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă sau respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.

În motivarea recursului, a arătat că raționamentul instanței de fond în ceea ce privește constatarea existenței legitimității procesuale active a intimatei este urmare a unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor incidente din Legea nr. 554/204, prin raportare inclusiv la decizia RIL nr. 8/02.03.2020. În esență, interesul intimatei este justificat, pe baza actelor sale constitutive, într-o formă mai mult decât generală, care nu este de natură să asigure complinirea rigorilor impuse prin RIL. Interesul intimatei ar trebui să decurgă din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului, aspect care nu este îndeplinit în speță, nefiind indicat în concret care este interesul privat vătămat prin OMMAP nr. 1400/2020.

A mai susținut recurentul nelegalitatea soluției pronunțate în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare față de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, arătând că prezenta acțiune nu este exclusă din sfera acțiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie să fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa, nefiind suficientă înregistrarea plângerii prealabile la autoritatea emitentă.

A menționat recurentul că soluția instanței de fond cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare prin prisma constatării îndeplinirii cerinței existenței unui caz bine justificat este nelegală, prin raportare la normele de drept material incidente.

Lipsa menționării O.U.G. nr. 57/2007 ca temei de drept al emiterii OMMAP nr. 1400/2020 nu echivalează de plano cu o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, întrucât nu are relevanță lipsa, omisiunea în sine, ci conținutul actului normativ a cărui nelegalitate se invocă, prin raportarea acestui conținut la normele superioare ca forță juridică. Ordinul criticat a fost emis cu respectarea prevederilor legale de rang superior, astfel că acest motiv reținut de instanța de fond nu are nici un fundament.

În ceea ce privește aspectul analizat de instanța de fond în sensul că recurentul nu ar fi făcut dovada că studiile și cercetările prevăzute de O.U.G. nr. 57/2000 ar fi fost avute în vedere la emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, a arătat recurentul că această probă trebuia făcută de către reclamant, iar nu de pârât, fiind un aspect de fond, care nu poate contura o aparență în sensul cazului bine justificat.

Totodată, nici art. 17 din Legea nr. 407/2006 și nici art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 nu menționează în sarcina MMAP obligația realizării studiilor respective.

Instanța de fond a mai reținut că recurentul nu a făcut dovada că s-au verificat în mod real calculele efectuate în teritoriu și respectarea instrucțiunilor comunicate, iar susținerile instanței sunt pure speculații, având în vedere că sarcina probei incumbă reclamantului, iar reclamantul nu a depus dovezi în acest sens.

Mai mult, verificarea calculelor ar presupune, în mod evident, un probatoriu complex, care vizează aspecte ce țin de fondul cauzei.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește reținerea cazului bine justificat referitor la art. 4 din ordin, arătând că administratorul fondului cinegetic este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în integralitatea sa, incluzând structurile teritoriale, respectiv gărzile forestiere, iar în temeiul art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020, recurentul are posibilitatea legală de a emite ordine și instrucțiuni către structurile din subordine. Aceste aspecte nu au fost invocate de către reclamantă prin cererea introductivă, pârâta nu a răspuns, iar instanța de fond nu le-a pus în discuția părților.

În ceea ce privește cazul bine justificat cu referire concretă la art. 10 alin. (1), (2), (3) din ordin, a arătat recurentul că s-a reținut greșit de instanță nerespectarea unor Recomandări ale Consiliului Științific EFSA, în condițiile în care acestea nu sunt de natură să afecteze legalitatea și, implicit, valabilitatea unui act normativ, neavând caracter obligatoriu.

Instanța de fond a reținut în mod eronat, din documentele prezentate de intimată, că metodologia de aprobare a cotelor de recoltă trebuie fundamentată științific, motivat de faptul că în legislația națională nu există prevedere care să facă trimitere sau referire la o metodologie fundamentată științific necesară aprobării cotelor de recoltă.

Criteriile științifice de fundamentare a cotei de recoltă trebuiau create/stabilite de autorități științifice, iar nu de recurent care nu are astfel de atribuții, iar aspectul că aceste autorități nu au procedat ca atare nu presupune și obligarea recurentului la a nu mai aproba cote de recoltă, acest fapt contravenind legii și putând fi încadrat ca infracțiune.

În ceea ce privește nelegalitatea soluției pronunțate cu privire la îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente, a arătat recurentul că instanța de fond nu a reținut un prejudiciu material, patrimonial concret, iar iminența pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi, fiind lipsite de relevanță simplele afirmații neînsoțite de probe.

A concluzionat recurentul că nu rezultă că ar exista suspiciuni în ceea ce privește legalitatea actului administrativ atacat și că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu iminent, soluția instanței de fond fiind nelegală.

3.1. B. a formulat cerere de intervenție accesorie, arătând că susține recursul promovat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii recurate, iar în rejudecare respingerea cererii de suspendare a actului administrativ ca neîntemeiată.

3.2 C., D., F., G. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând admiterea recursului declarat de acesta.

4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenție formulate de B. ca nefondată.

4.2 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

4.3 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de cererea de intervenție accesorie formulată de C., D., F., G., solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2021, Înalta Curte a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie a B., apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 și 63 din C. proc. civ., în sensul justificării unui interes de a interveni în sprijinul recurentului – pârât, în acord cu obiectivele asociației prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) din Statut.

Totodată, a respins în principiu cererea de intervenție formulată de C., D., F., G., apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte vreun interes în formularea cererii de intervenție accesorie, cum ar fi acte constitutive sau Statut.

La același termen de judecată, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de intimata-reclamantă A..

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea parțială, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, după cum urmează:

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 3 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile porumbel gulerat porumbel de scorbură, turturică, guguștiuc, ieruncă, prepeliță, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă și stăncuța";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 4 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile gâscă de vară, gârlița mare, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață cu cap castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare și rață cu cap negru";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor Anexei nr. 5 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: lișița, găinușa de baltă, sitar de pădure, becațina comună, becațina mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coțofană și gaiță";

- suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020;

- suspendarea executării, până la pronunțarea instanței de fond, a prevederilor art. 10, alin. (1), (2) și (3) din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1400/13.07.2020.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cauză, în ceea ce privește art. 4 și Anexele 3, 4, 5 la Ordinul nr. 1400/2020, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, prima instanță reținând în mod corect că argumentele reclamantei sunt împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că, în ceea ce privește Anexele 3, 4, 5 la Ordinul nr. 1400/2020, legalitatea stabilirii cotelor de vânătoare pentru speciile de păsări menționate în cele trei anexe este pusă în mod serios sub semnul îndoielii, date fiind indiciile de nesocotire a prevederilor normative de rang superior și nedovedirea existenței unei baze științifice și faptice rezultate din evaluarea și cercetarea temeinică a impactului stabilirii acestor cote asupra biodiversității și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuție include teritoriul României.

Alt indiciu reținut în mod corect de instanța de fond, potrivit probelor administrate, a dus la concluzia că pârâtul a lăsat la latitudinea gărzilor forestiere și gestionarilor fondurilor cinegetice efectuarea calculului cotelor de recoltă care urmau a fi aprobate, indicându-le să respecte anumite instrucțiuni, adoptate prin acte administrative anterioare care nu aveau în obiectul direct de reglementare și situația actuală a speciilor de păsări menționate în Anexele nr. 3, 4 și 5 din Ordinul nr. 1400/13.07.2020.

În ceea ce privește ceea ce privește dispozițiile art. 4 din Ordinul nr. 1400/2020, în mod corect s-a avut în vedere că, potrivit art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, competența legală de stabilire și aprobare anuală a cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare aparține administratorului faunei cinegetice, calitate deținută de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, nefiind prevăzută de lege posibilitatea acestuia ca, după aprobarea cotelor, să delege structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare atribuția de modificare a acestor cote. Totodată, nici în Referatul de aprobare nr. 149.007/15.04.2020 și nici în preambulul Ordinului nr. 1400/2020 nu se motivează o astfel de dispoziție, de delegare a atribuțiilor privind stabilirea ulterioară a unor noi cote către structurile teritoriale. Stabilirea cotelor de vânătoare este o operațiune de o importanță deosebită, iar competența în acest sens a fost atribuită de lege exclusiv pârâtului, astfel că delegarea către structurile teritoriale a competenței de modificare a acestor cote nu este, cel puțin aparent, legal posibilă.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Mai mult, Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 111 din 18 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația "A.", invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și de către intervenienta accesorie B..

A fost admisă în parte acțiunea formulată, completată și precizată de către reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

A fost anulat art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum și Anexele nr. 3, nr. 4 și nr. 5 la acest ordin.

Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de către B..

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului), soluția pronunțată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ în ceea ce privește art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/13.07.2020, precum și precum și Anexele nr. 3, nr. 4 și nr. 5 la acest ordin, făcând de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale recurentului-pârât cu privire la nedovedirea acestei condiții.

În concluzie, instanța de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea executării dispozițiilor Anexelor 3, 4 și 5, precum și art. 4 din Ordinul nr. 1400/13.07.2020, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanței de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, că există, în cazul executării Anexelor 3, 4 și 5 din Ordin, riscul recoltării, prin vânătoare, a unor specii de păsări în baza cotelor a căror stabilire este în mod serios pusă la îndoială sub aspectul legalității, cu consecințe greu sau imposibil de reparat asupra mediului, biodiversității și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuție include teritoriul României. În ceea ce privește dispozițiile art. 4 din Ordin, există riscul modificării cotelor de vânătoare stabilite prin Ordin de către structuri teritoriale în afara unei competențe legal stabilite, ceea ce ar atrage, de asemenea, consecințe greu sau imposibil de reparat asupra acelorași elemente.

Înalta Curte reține și faptul că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activității reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe în ceea ce privește admiterea cererii de suspendare a art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum și a Anexelor nr. 3, nr. 4 și nr. 5 ale aceluiași Ordin este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în raport de soluția de admitere a cererii în anularea actului administrativ în ceea ce privește art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/2020, precum și a Anexelor nr. 3, nr. 4 și nr. 5 ale aceluiași Ordin, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1), situație regăsită în speța de față. Astfel, independent de caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prelungirea măsurii suspendării executării actului administrativ a operat de drept în beneficiul reclamantei, în temeiul dispoziției legale exprese, neputând fi înlăturată prin soluția pronunțată în prezenta cale de atac.

În ceea ce privește art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul nr. 1400/2020, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere analizarea motivelor de nelegalitate pe fondul acțiunii în anulare și respingerea acestui capăt de cerere prin sentința civilă amintită anterior, respectiv nr. 111 din 18 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Recurentul-pârât a mai formulat o serie de critici referitoare la raționamentul instanței de fond privind constatarea existenței legitimității procesuale active a reclamantei, arătând că acesta este urmare a unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor incidente din Legea nr. 554/204, prin raportare inclusiv la decizia RIL nr. 8/02.03.2020.

Înalta Curte apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) și s), art. 8 alin. (11) și (12) și art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concret, instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat un interes legitim privat, în deplină concordanță cu exigențele interpretării obligatorii date de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 8/02.03.2020, raționament corect, având în vedere faptul că între actul administrativ emis de pârât, în partea a cărei executare se solicită a fi suspendată, prin care se stabilesc cote de vânătoare pentru anumite specii de păsări, precum și măsuri adiționale, prevederi despre care reclamanta susține că sunt arbitrare și pun în pericol mediul înconjurător sub aspectul biodiversității, aducând atingere, printre altele, principiilor precauției și prevenției în această materie, pe de o parte, și scopul direct și obiectivele Asociației (printre care se regăsesc în mod explicit și prevenirea și combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător și animalelor), pe de altă parte, există o legătură directă.

A mai susținut recurentul-pârât nelegalitatea soluției pronunțate în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare față de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, arătând că prezenta acțiune nu este exclusă din sfera acțiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie să fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa, nefiind suficientă înregistrarea plângerii prealabile la autoritatea emitentă.

Înalta Curte constată că și aceste susțineri sunt neîntemeiate, având în vedere condiția de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv sesizarea, cu plângere prealabilă, a autorității emitente a actului administrativ sau a autorității ierarhic superioare, iar nu parcurgerea procedurii prealabile în integralitate, precum și scopul acestor dispoziții, de a asigura posibilitatea persoanei pretins vătămate în drepturile sau interesele sale legitime de a obține suspendarea executării actului administrativ pentru perioada dintre sesizarea cu plângere prealabilă a autorității emitente sau a celei ierarhic superioare și pronunțarea instanței de fond asupra unei cereri de anulare a aceluiași act administrativ.

Astfel, singura condiție formală impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare. Pentru formularea cererii de suspendare a executării actului, reclamantului nu i se impune să aștepte răspunsul pe care, în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, autoritatea sesizată ar trebui să-l dea plângerii prealabile în conformitate cu art. 7 alin. (4) din aceeași lege; un astfel de răspuns sau trecerea termenului de 30 de zile sunt necesare doar în cazul acțiunii în anularea actului administrativ.

Având în vedere soluția dată asupra cererii de recurs și caracterul de apărare al cererii de intervenție accesorie, Înalta Curte urmează să admită numai în parte cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-pârât formulată de B..

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov– secția contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința și, rejudecând cauza:

Va admite în parte cererea de chemare în judecată.

Va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării dispozițiilor art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/13.07.2020.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Va admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov– secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și, rejudecând cauza:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării dispozițiilor art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului nr. 1400/13.07.2020.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de B..

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.