ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2025

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 03.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, prin ministru, a solicitat anularea prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 și art. 11 ale Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la specia căprior pentru perioada 1 mai 2022-30 aprilie 2023, precum și a prevederilor Anexei aceluiași ordin, intitulată "Centralizator privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 01.05.2022-30.04.2023, la specia căprior", publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 357 bis/27.04.2023. Totodată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării prevederilor art. 1-5 din același ordin, până la soluționarea definitivă a cauzei. În ședința publică din data de 04.09.2023, instanța de fond a admis în principiu cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, formulate în cauză de către B., C., D., E., F., G. și de H.. Prin încheierea de ședință din data de 08.09.2023, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii și excepția tardivității cererii de suspendare a executării, invocate de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin întâmpinare. Totodată, Curtea de apel a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociația "A.", privind suspendarea executării prevederilor art. 1-5 și a Anexei din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023 și a admis cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, cereri formulate de către intervenienții B., C., cu sediul în Măgura Ilvei, D., E., F., G. și H.. În ședința publică din 09.10.2023, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, formulată în cauză de către intervenientul I..

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 158 din 31 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Au fost admise cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor formulate de către intervenienții B., C., D., E., F., G., H. și I.. A fost obligată reclamanta Asociația "A." să achite pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor suma de 181 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea intervenientei accesorii B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Asociația "A.", întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta- reclamantă a arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele respingerii cererii de anulare a prevederilor art. 2, 3 5 și 6-11 din Ordinul MMAP nr. 1064/2023, astfel încât în cauză este incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii judecarorești. În același timp, s-a susținut că este incident și motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în: art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), (2) și (4), art. 13, art. 20 alin. (1) și (3), art. 30, art. 31, art. 42 și art. 77 din Legea nr. 24/2000; art. 1 lit. h), art. 6 alin. (1) lit. f) și alin. (2), art. 23 alin. (1) lit. d), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, coroborate cu Anexa 1, pct. 3, a aceleiași legi; art. 34, coroborat cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, raportate la dispozițiile art. 37 alin. (1) și 38 din O.U.G. nr. 57/2007. În ceea ce privește articolul 5 din ordinul contestat, recurenta- reclamantă a susținut, în esență, că acesta a fost adoptat cu încălcarea art. 21 din Legea nr. 24/2000 și a practicii instanțelor de judecată, având același conținut cu art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021, care a fost anulat prin sentința nr. 29/23.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 2482/11.05.2023 a ÎCCJ. De asemenea, art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1064/2023 nu are o fundamentare în referatele de aprobare a ordinului, contravine dispozițiilor art. 6 și 77 din Legea nr. 24/2000, pentru că nu conține o regulă aptă să asigure stabilitatea și eficiența legislativă, permite nelegal suplimentarea cotei de recoltă/vânătoare la specia căprior de mai multe ori pe an sau sezon de vânătoare, instituie în sarcina administratorului atribuția de a permite vânarea suplimentelor de cotă și instituie reguli de competență și de procedură pentru aprobarea/suplimentarea cotelor, contrar prevederilor Legii nr. 407/2006. Un alt set de critici formulate și amplu dezvoltate în recurs vizează nemotivarea respingerii argumentului de nelegalitate a prevederilor art. 1 din ordin și a Anexei ordinului, dezvoltat la capitolul III din cerere și din concluziile scrise, dar și inserarea unor considerente contradictorii sau străine cauzei, încălcarea autorității de lucru judecat și aplicarea greșită a normelor de drept material în legătură cu acestea, cuprinse în Legea nr. 407/2006.

Apărările intimaților 4.1. Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, și excepția lipsei de interes a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, s-a susținut în întâmpinare că, în speță, acțiunea nu mai are rol preventiv întrucât Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1064/2023 și-a încetat valabilitatea la data de 15 februarie 2024, când, potrivit prevederilor din Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a încheiat perioada de vânătoare la femelele de căprior. Exemplarele de căprior aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1064/2023 au fost deja extrase (recoltate) din fondurile cinegetice, acestea nemaiputând fi readuse la viață și eliberate în fondurile cinegetice, argumente similare regăsindu-se și în decizia nr. 3984/20.09.2023, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2023, având ca obiect suspendarea executării Ordinului MMAP nr. 912/2022. Prin urmare, scopul urmărit prin formularea acțiunii nu mai există, astfel încât interesul nu mai îndeplinește condiția de a fi actual. Cât privește fondul cauzei, în întâmpinare s-a arătat că instanța de fond a respins în mod corect cererea de anulare Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1064/2023. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este întemeiat, pentru că sentința atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ. și cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond argumentând în mod temeinic soluția dispusă în litigiul dedus judecății, respectiv motivele pentru care a respins acțiunea reclamantei A. având ca obiect anularea actului administrativ ca nefondată. Mai mult, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Referitor la aspectele care ar putea fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., care vizează ipoteza "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat", intimatul-pârât a arătat, pe de o parte, că hotărârile judecătorești invocate de asociație au fost pronunțate în cauze care au un obiect diferit, iar, pe de altă parte, faptul că recurenta-reclamantă omite să indice și unele hotărâri judecătorești care i-au fost defavorabile. Cu privire la Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 prin care au fost aprobate Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, a susținut aceasta nu a fost abrogată în mod expres de Legea nr. 24/2000, ci a subzistat până în anul 2022, când a fost abrogată expres prin art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022 (adoptat în data de 02.11.2022 și intrat în vigoare la data de 14.11.2022) privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea, în care prevederile Deciziei nr. 10152/1995 au fost menținute într-o proporție covârșitoare. Legat de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimatul-pârât a formulat apărări detaliate raportate la argumentele recurentei-reclamante, susținând că aceasta solicită anularea unui act administrativ normativ care îndeplinește toate condițiile legale și că instanța de fond a respins în mod corect cererea de anulare Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1064/2023. 4.2. De asemenea, intimata-intervenientă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 24 octombrie 2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului și excepția și lipsei de interes în formularea căii de atac, pentru motivele arătate pe scurt în încheierea de ședință de la acea dată. Faptul că ordinul contestat își încetase aplicabilitatea la momentul promovării căii de atac nu echivalează cu o lipsă de interes în formularea și susținerea recursului, întrucât legalitatea actului administrativ dedus judecății în contenciosul administrativ se analizează prin raportare la circumstanțele de fapt și de drept relevante la data emiterii acestuia, iar abrogarea sau încetarea efectelor acestuia nu împiedică posibilitatea înlăturării ori reparării efectelor vătămătoare ce ar fi putut fi cauzate în perioada în care el a fost în vigoare. În susținerea excepției lipsei de interes, intimatul-pârât a invocat un precedent judiciar constând în decizia nr. 3984/20.09.2023, pronunțată de ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, dar raționamentul urmat în acea decizie nu poate fi preluat și în cauza de față, pentru că litigiul soluționat prin decizia nr. 3984/2023 nu a avut ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ, ci o cerere de suspendare a executării, în care interesul procesual se raportează la cerința existenței unei pagube iminente, care ar putea fi preîntâmpinată prin suspendarea executării actului administrativ. II. Soluția instanței de recurs Examinând hotărârea recurată în raport cu motivele de casare invocate și ținând seama de apărările intimaților și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu de premisă, Înalta Curte amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care nu vizează chestiuni de fapt, ci are ca scop verificarea conformității sentinței atacate cu regulile de drept aplicabile. Instanța de control judiciar nu are obligația de a examina și trata explicit fiecare argument, ci este îndreptățită să grupeze susținerile părții, pentru a le răspunde prin considerente comune, care să se încadreze într-un raționament juridic corespunzător cazurilor de casare invocate. De asemenea, se impune precizarea că exercitarea controlului judiciar este circumscrisă motivelor de recurs formulate în termenul prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, nefiind posibilă completarea acestora prin intermediul altor acte de procedură, cum ar fi concluziile scrise, cu depășirea termenului legal. Cu privire la motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest text normativ este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, aspecte ce echivalează cu o nemotivare. Instanța de control judiciar constată însă că această critică nu este întemeiată în speță, nefiind identificate ale încălcări ale cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. ori ale exigențelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanța de fond a cercetat argumentele părților și a expus considerentele pe care se fundamentează soluția. Judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele de fapt și de drept invocate de părți, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, iar motivele care au fundamentat soluția sunt prezentate în mod coerent și convingător, permițând exercitarea controlului judiciar. Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate susținerile părților, acestea fiind sintetizate și subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare. Faptul că în motivarea sentinței considerentele instanței nu au fost structurată conform motivelor din cererea de chemare în judecată, pentru fiecare articol din ordinul contestat, ori că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic pe care se bazează soluția nu prezintă aptitudinea de a conduce la incidența motivului de casare menționat, urmând ca aspectele invocate să fie analizate în contextul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023, adoptat la 26.04.2023 și publicat în Monitorul Oficial nr. 357/27.04.2023, are ca obiect aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior (Capreolus capreolus) pentru perioada 1 mai 2023-30 aprilie 2024, anexa ordinului conținând Centralizatorul privind cotele de recoltă pentru specia și perioada indicate. Potrivit situației de fapt reținute de prima instanță, Ordinul nr. 1064/2023 a fost emis în baza referatelor de aprobare nr. DGB/121.400/2.03.2023 și nr. DGB/121.601/25.04.2023 ale Direcției generale biodiversitate, a Avizului Consiliului Național de Vânătoare nr. 2/2023 și s-a întemeiat pe prevederile art. 34 și 36 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, ale art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, precum și ale art. 57 alin. (1), (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. În Referatul de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023 se menționează că "gestionarii fondurilor cinegetice au desfășurat acțiuni specifice studiului de evaluare a speciilor sedentare de interes cinegetic, în perioada iunie 2022 - februarie 2023" și că "acțiunile de evaluare au fost coordonate de către gărzile forestiere fiind realizate în conformitate atât cu prevederile Cap. II, pct. 4 - 13 din "Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă" aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, cât și cu prevederile Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022, în acord cu îndrumările transmise de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Scrisoarea nr. 51003/RS/16.01.2023". Prin același referat s-a arătat că "mărimea cotei de recoltă propusă spre aprobare nu influențează statutul de conservare al speciei, nivelul populației având un trend ușor crescător, neexistând factori care să influențeze starea de sănătate a populațiilor sau mortalități". Prin Scrisoarea nr. 51003/RS/16.01.2023, la care face trimitere referatul de aprobare nr. DGB/121.400/02.03.2023, ministerul pârât, în calitatea sa de administrator al faunei cinegetice, a transmis către toate gărzile forestiere, pentru gestionarii de fonduri cinegetice/custozilor ariilor naturale protejate, lămuriri cu privire la modul în care ar trebui să se efectueze evaluarea vânatului și propunerea cotelor de recoltă. Acțiunile de evaluare, care au început în luna mai 2022 și au continuat la începutul anului 2023, urmau a fi supuse atât Instrucțiunilor tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, pentru prima etapă, cât și Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022, pentru etapa de la începutul anului 2023. În ceea ce privește stabilirea propunerilor de cote de recoltă, pârâtul a menționat că se vor lua în considerare efectivele optime pentru principalele specii sedentare de faună sălbatică de interes cinegetic determinate potrivit Ordinului nr. 393/2002 și aprobate prin Ordinul nr. 512/2004, conform formulelor prezentate la art. 83, art. 85 și art. 87 din Instrucțiunile pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul nr. 2847/2022. Sub aspectul temeiurilor de drept, instanța de fond a reținut că art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 stabilește obligația pârâtului, ca administrator al faunei cinegetice, de a "stabili și aproba anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior și până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare", iar art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, stabilește că "gestionarii sunt obligați să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilității, pe baza studiilor de evaluare și a planurilor de management cinegetic întocmite pentru fiecare fond cinegetic, pentru perioada de valabilitate a contractului de gestionare", studii care, pentru speciile sedentare, "se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorității publice centrale care răspunde de vânătoare". De asemenea, art. 56 din Legea nr. 407/2006 prevede că "în scopul administrării și gestionării fondului cinegetic într-o concepție unitară, administratorul elaborează și aprobă, cu avizul Consiliului Național de Vânătoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucțiuni și reglementări tehnice" și că "actuala strategie cinegetică și actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea vor fi revizuite în concordanță cu prezenta lege și cu reglementările internaționale la care statul român este parte, ori de câte ori este necesar, cu consultarea asociațiilor, uniunilor sau federațiilor reprezentative la nivel național și internațional". Prin urmare, ministerul pârât, în calitate de administrator al faunei cinegetice, are obligația legală de a asigura cadrul tehnic și juridic și de a coordona modalitatea de aplicare, în concret, a acestui cadru la întocmirea studiilor de evaluare ale speciilor sedentare de interes cinegetic. În acest context, instanța de fond a validat teza pârâtului, în sensul că acțiunile de evaluare și propunerile de cote de la gestionarii fondurilor cinegetice pentru sezonul de vânătoare 2023/2024, derulate în intervalul mai 2022- februarie 2023, au fost efectuate atât în baza Instrucțiunilor tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, cât și a Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea aprobate prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022, acestea din urmă intrând în vigoare la data de 14.11.2022. Acest argument este însă contrar realității normative și a condus la pronunțarea unei soluții nelegale, pentru că, în realitate, instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nu mai erau în în vigoare în perioada în care au fost întocmite procedurile și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii ordinului contestat în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996), care instituiau un termen clar si neechivoc de ieșire din vigoare a legislației secundare emise în baza Legii nr. 26/1976, respectiv a actelor administrative cu caracter normativ constând în regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea (septembrie 1998): "Actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României". Așadar, contrar concluziei primei instanțe și apărărilor intimaților, se constată că la prima etapă de evaluare au fost avute în vedere instrucțiuni care, nemaifiind în vigoare, nu puteau fundamenta emiterea unui ordinu care să se bazeze pe evaluări reale ale efectivelor speciilor de căprior; faptul că a doua etapă de evaluare, realizată în perioada de iarnă, în absența vegetației, a fost ulterioară intrării în vigoare a Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022, nu este în măsură să înlăture retroactiv precaritatea primei etape de evaluare și nu poate confirma existența unui "trend ușor crescător", așa cum s-a reținut în referat, astfel că, în lipsa unei ierarhizări prevăzute de o normă juridică, nu poate fi considerată în mod singular ca fiind hotărâtoare în evaluarea efectivelor de faună. Or, aprobarea cotelor de recoltă la specia căprior (capreolus capreolus) în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 este un act de administrare a faunei cinegetice și trebuie să fie fundamentată pe evaluarea efectivelor de faună, în scopul gestionării durabile a acesteia. În concluzie, este întemeiată susținerea recurentei-reclamante în sensul că aprobarea cotelor de recoltă la specia căprior, prevăzute de Anexa O.M.M.A.P. nr. 912/2022, prin art. 1 din același ordin, pe baza unor evaluări ale efectivelor de faună efectuate conform Instrucțiunilor aprobate prin Decizia M.A.P.P.M. nr. 10.152/1995, încalcă dispozițiile art. 56 alin. (1), raportat la art. 17 din Legea nr. 407/2006, dar și dispozițiile art. 6 și art. 7, art. 20, art. 21, art. 22 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă. După cum s-a susținut în cererea de recurs (în care partea a indicat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 2482/11.05.2023), acest aspect de nelegalitate a fost deja supus analizei instanței și tranșat în sensul arătat și în alte litigii anterioare, soluționate definitiv, purtate între aceleași părți; chiar dacă au avut drept obiect contestarea unor ordine care vizau specii de faună sau perioade diferite, astfel încât nu ar putea atrage autoritatea de lucru judecat sub aspectul ei negativ reglementat în art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., dezlegările anterioare ale instanțelor nu pot fi ignorate din punctul de vedere al efectului pozitiv, în virtutea căruia, conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat, așa cum este reglementat în prezent de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oferă părților posibilitatea de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, instituind, pentru instanța care judecă litigiul ulterior, obligația să aibă în vedere ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă și să își fundamenteze propriul raționament pe dezlegările anterioare, în condițiile în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior. Motivul de nelegalitate astfel reținut prin raportare la nelegalitatea procedurii de evaluare a efectivelor de vânat se răsfrânge atât asupra articolului 1 și anexei Ordinului nr. 1064/2023, referitoare la aprobarea cotelor de recoltă pentru perioada 1 mai 2023- 30 aprilie 2024, cât și asupra articolelor care fac referire explicită la cotele de recoltă aprobate "prin prezentul ordin" sau la exemplarele recoltate "în condițiile prezentului ordin" (art. 2, art. 3, art. 4, art. 7). În altă ordine de idei, art. 4 din ordin, referitor la situația producerii de pagube culturilor agricole sau silvice de către exemplare de căprior în cursul perioadei de vânătoare prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 407/2006 sau în afara acesteia conține norme administrative neclare, care nu au aptitudinea de a asigura stabilitatea și eficiența legislativă și nu au o fundamentare suficientă în documentația premergătoare emiterii ordinului. Prin art. 4 din ordin se permite aprobarea unui număr suplimentar de exemplare de căprior față de cel stabilit prin cota de recoltă pentru motivul "producerii de pagube" fără ca această noțiune să fie definită, astfel că textul articolului nu este clar, precis și suficient pentru aplicarea sa și este lipsit de o fundamentare suficientă în referatul de aprobare, în contextul în care obiectul Ordinului este aprobarea cotelor de recoltă prevăzute, iar nu crearea unui cadru juridic pentru aprobarea ulterioară a unor cote de recoltă suplimentare, ori de câte ori se consideră că s-ar produce pagube. De asemenea, se prevăd atribuții ale structurilor teritoriale de specialitate ale Gărzii Forestiere Naționale, fără o delimitare clară în raport cu aria de competență a autorității centrale care răspunde de vânătoare, în condițiile în care art. 1 și 5 din O.U.G. nr. 77/2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale prevăd că aceasta este un organ de specialitate al administrației publice centrale care răspunde de silvicultură, iar cu privire la fondul cinegetic național are doar atribuții de a controla aplicarea regimului cinegetic și de a realiza sinteze și analize de risc. În ceea ce privește articolul 5 din ordin, Înalta Curte constată că acesta a fost reglementat cu scopul declarat al aplicării art. 34 din Legea nr. 407/2006, conform căruia: "(1) În interesul protejării faunei și florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătății și securității publice sau pentru alte rațiuni de interes public major, pe suprafețele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unități militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor și a câinilor hoinari se realizează în condițiile prezentei legi și ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administrației suprafeței împrejmuite, după caz, și cu acordul prealabil al proprietarului de teren. (2)Exemplarele de vânat dobândite în condițiile alin. (1) aparțin gestionarului." Or, art. 5 din Ordinul nr. 1064/2023 prevede posibilitatea suplimentării cotei de recoltă, fără ca din interpretarea art. 34 al Legii nr. 407/2006 să rezulte abilitarea MMAP de a stabili/aproba cote suplimentare de recoltă (pentru situațiile în care: cotele de recoltă au fost realizate sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare) printr-o dispoziție specială care să deroge de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, motiv pentru care instanța de control judiciar reține ca fiind întemeiate argumentele recurentei- reclamante. În plus, Înalta Curte constată că art. 5 din Ordinul nr. 1064/2023 are același conținut cu articolul 5 din Ordinul MMAP nr. 1460/2021, care a format obiect al controlului judecătoresc în cauza soluționată definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 2482/11.05.2023. În decizia respectivă s-a reținut că art. 5 din Ordinul MMAP contravine dispozițiilor art. 6 și art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la dispozițiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară și suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă, iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea 407/2006. Dimpotrivă, din textul art. 34 din Legea 407/2006, rezultă cu claritate că vânarea exemplarelor de faună sălbatică aflate în intravilan se face în limitele/cu respectarea cotelor de recoltă și a derogărilor stabilite, în condițiile în care cotele se stabilesc în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea 407/2006, iar derogările se stabilesc în baza art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007. S-a conchis că dispozițiile art. 34 din Legea 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin ordinul anual, printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităților, ceea ce înseamnă că, din perspectiva art. 34 din Legea 407/2006, nu există necesitatea emiterii/adoptării art. 5 din ordinul contestat. După cum se poate observa, aceste considerente analizează conformitatea normei administrative cu normele juridice cu forță superioară cuprinse în Legea nr. 407/2006 și au valoare de principiu, în măsură să orienteze conduita autorității emitente a ordinelor anuale de aprobare a cotelor de recoltă, fără diferențieri în funcție de specia de interes cinegetic în discuție. Astfel, deși acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov privește un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinului MMAP nr. 1460/2021, care a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru specii diferite de faună de interes cinegetic, considerentele reținute mai sus își mențin valabilitatea și în cauza de față. Referitor la articolele 6, 8, 9,10 și 11 din Ordinul nr. 1064/2023, Înalta Curte reține însă că, deși anularea acestora a fost solicitată prin petitul cererii de chemare în judecată, nici în motivarea acțiunii, nici în motivele de recurs nu se regăsesc motive explicite de nelegalitate care să vizeze conținutul normativ și potențialul vătămător al articolelor respective, despre care nu se poate afirma că s-ar afla în strânsă interdependență cu art. 1, și care să conducă la reformarea sentinței în ceea ce le privește.

Temeiurile de drept ale soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. și va casa sentința recurată. Rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea, în limitele care decurg din prezentele considerente, în sensul anulării prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5 și art. 7 și a Anexei Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1064/2023 și, în consecință, va respinge cererile de intervenție formulate în interesul pârâtului, în condițiile art. 67 din C. proc. civ., dar și cererile de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nemaiavând calitatea de parte care a pierdut procesul, conform art. 453 din C. proc. civ.