ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3305/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3305/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 13 iunie 2024
Asupra cererii de revizuire de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin decizia civilă nr. 343/02.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția nulității cererii de recurs formulată la data de 26.04.2022 de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință de la data de 10.12.2021 și a sentinței civile nr. 942/22.02.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul National de Statistică; a fost constatat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 26.04.2022; a fost admisă excepția tardivității cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022 și a fost respinsă ca tardivă cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022; au fost respinse ca neavenite recursurile formulate de recurentul B..
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (nu a fost prezent la termenul de judecată) și art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale).
II. Decizia ce face obiectul cererii de revizuire
Prin decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023 s-a respins excepția nulității ca neîntemeiată; s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 343/02.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Statistică, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de sesizare a CCR, ca inadmisibilă.
III. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2023, revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat revizuire față de decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023.
În esență, a susținut că decizia civilă nr. 2416/27.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023 încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor decizii:
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 39 din 07 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 833 din 05.12.2007 cu privire la consecințele lipsei semnăturii părții de pe cererea de recurs care poate fi împlinită în tot cursul judecății căii de atac, în afara de cazul invocării lipsei semnăturii reclamantului, când cererea de recurs trebuie semnată cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar dacă este prezent în instanță, în chiar ședința în care se invocă nulitatea, în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Decizia nr. 1941 din 05 aprilie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 prin care s-a reținut că necesitatea semnării în original a cererilor adresate instanței nu este prevăzută în mod expres de normele de procedură civilă, atât timp cât transmiterea actelor de procedură este valabilă și prin mijloacele rapide de comunicare: fax, poștă electronică.
A mai precizat revizuenta că recursul trimis în dosarul nr. x/2021, în două rânduri, este asumat și recunoscut ca fiind act de procedură formulat și expediat de aceasta. Al doilea exemplar al recursului, în esență identic cu primul, este semnat olograf, scanat și trimis prin poșta electronică, caz în care trimiterea din proprie inițiativă a unui al doilea exemplar al recursului, nu poate fi considerată nici tardivă și nici fără valoare juridică. Dacă instanța a solicitat semnarea unui recurs semnat deja, într-un termen de 10 zile de la primirea rezoluției instanței expediată prin poștă, faptul că anterior trimisese un exemplar al recursului semnat este echivalent cu îndeplinirea pretinsei obligații impusă de instanță ulterior. Deci, și din această perspectivă, nu se poate reține o tardivitate a acului de procedură care să atragă nulitatea acestuia.
În concluzie, a solicitat casarea deciziei civile nr. 2416/27.10.2023 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2023, pentru încălcarea autorității de lucru judecat, încălcarea dreptului de acces la o instanță și pentru lezarea patrimoniului și libertății economice, datorat imposibilității continuării acțiunii judiciare pentru recuperarea diferențelor salariale la care revizuenta consideră că era îndrituită.
IV. Apărările formulate în cauză
Intimatul Institutul Național de Statistică a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și excepția nulității cererii pentru nemotivare.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
V. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe identitate de părți, de cauză și de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Așadar, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.
În cauza de față, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2416/27.10.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în dosarul nr. x/2023, motivat de faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 39 din 7 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și a Deciziei nr. 1941 din 5 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Examinând deciziile anterior menționate, Înalta Curte constată, cu prioritate, că revizuenta nu avut calitate procesuală în dosarele nr. x/2007 și nr. y/2022, acestea fiind pronunțate în privința altor persoane, nefiind astfel îndeplinită condiția identității de părți.
Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situația în care există hotărâri definitive potrivnice (pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, între aceleași persoane, având aceeași calitate), date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în speță, întrucât părțile sunt diferite.
Totodată, nu există nici identitate de obiect sau cauză în cele trei dosare, în realitate, revizuenta fiind nemulțumită că nu a fost soluționat în favoarea sa, litigiului care a format obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin urmare, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de lege ca o condiție obligatorie pentru admisibilitate cererii de revizuire.
VI. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători; recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.